1,239 matches
-
de patruzeci și cinci de grade și cu niște ventilatoare care nu funcționau în cea mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau să-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te doare să ți se spună adevărul. N-am dreptate? — Ce vrei? Doar n-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe el. Raj se ridică din patul imens, încăpător pentru toată familia lui numeroasă, se scarpină fără să-l mănînce nimic, își freacă ochii, oftează și, în cele din urmă, coboară. Trebuia să-și îmbrace doar o geacă și să încalțe niște pantofi, deoarece dormea cu restul hainelor pe el. Pardailan, cumnat cu el, dormea într-o încăpere din grădină și n-a fost încîntat de misiune. Nu mă duc fără tine. Nu pot, mă doare vătămătura. Dar ce prind este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drum forestier și într-o cabană ardea un foc ca și desenat. Pe o masă erau trei farfurii înconjurate de pahare și tacîmuri. Mai vine cineva, șefu'? Surpriză. Într-adevăr, Dan Hurmuzache a avut o mare surpriză cînd o duduiță încălțată cu cizme lungi și genele îmbîrligate a intrat cu nonșalanță. Bună, iubi! L-a sărutat pe șef și apoi, în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rucsacuri și îndesăm în el câteva bluze în caz să se face frig, câteva prosoape pe care să stăm și mă gândeam la cel puțin trei sticle de Amstel, așa c-o să trebuiască să cauți desfăcătorul. Ar trebui să ne încălțăm cu teniși ca să trecem peste stânci, iar eu o să port rochia albastră, de vară, fără chiloți pe dedesubt. Tu poți să te îmbraci cum vrei. Dacă o să ne mai trebuiască ceva, putem cumpăra de la magazinul de pe drum. Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cred că nu am uitat nimic. Ești pe aceeași undă cu mine, Sanderson? Am dat o dată din cap, cu gravitate. — Sunt pe aceeași undă cu tine, Aames. — Excelent, spuse ea. Ne-am așezat pe o stâncă uriașă, plată cu picioarele încălțate cu teniși atârnând peste margine, uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel că tivul rochiei albastre, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buzele-i subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mulțumit, deși aceștia sunt exagerat de grijulii cu copiii și‑o mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
le examinează din nou, fiindcă Anni tocmai s‑a aplecat să‑și lege șireturile, ceea ce este un semn stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a atrage și de a se găti - preocuparea constantă de a-și Încălța cît mai avantajos frumoasele picioare, de a-și prezenta fundul mic și plinuț În modul cel mai atrăgător, de a se machia, pensa, coafa, parfuma și manichiura pînă ce ajunge să miroasă ca o floare exotică și să strălucească ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
om se odihnește acolo. — Ahaa, strigă Grințu, prefăcându-se furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
multă vreme curtată de un alt tip, mai tânăr puțin, băiatul unui Învățător. Ăsta aranjează ca Grințu, babacu’ meu deci, să fie Încorporat și să fie trimis direct pe front. Înțelegi În ce scop, nu? Bătrânul fuge, dar tot este Încălțat și trimis pe front. Femeia lui rămâne singură la părinții ei. Se pare că bătrânul era venit din altă parte, Încă nu știu de unde. Buun. Băiatu’ Învățătorului trece la acțiune și Încet-Încet prin diverse manevre și acte false, știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fragment din poveste. Și totuși el, sau ceva mai puternic decât el, ne surprinde din nou: „N-am apucat să ajung prea departe că m-a dat În urmărire prin toate posturile de jandarmi și În noiembrie ’39 m-au Încălțat În gară la Ploiești și m-au și trimis la Sulina la Infanterie Marină. Am stat aproape doi ani la Sulina și eram singurul care nu ceream nici Învoiri și nici concedii. N-aveam chef să mă duc nicăieri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără care venea grăbită spre calea ferată. Popescu deduse că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata era Încălțată cu cizme de cauciuc și căuta să alerge, Popescu avu chiar emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înmiresmat de sacru: reușeam uneori să o privesc din toate părțile. / oasele trupului / i le simțeam boltindu-se ca un paraclis. / muzica și mirosul lor. alt fel de întuneric. Omniprezența sacrului, între viață și noaptea care vine curând. găsindu-ne încălțați în bocancii de drum, este certificată, între altele, ca o rană înjunghiată, un buric triunghiular pe cer, de inconsistența vizibilă în umbrele noastre care, la rându-le, se vor reazem, într-o veșnică sală de așteptare. Ca și Lucian Blaga
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întreprinderii. Ședința a durat 3 minute, faptele erau grave! La reclamația soției, nemembră de partid, s-a constatat că cei doi copii pe care-i aveau, nemembrii de partid, dar pioneri și UTC-iști, umblă tot timpul, până și iarna, încălțați în pantofi de sport marca Adidas. Acestea fiind zise, comandantul propuse excluderea lui din partid. Dacă țineai de litera ,,articolelor din regulament,, reclamația nu trebuia luată în considerație, fiindcă venea de la o nemembră și mai ales... excluderea nu se putea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dintr-o cameră îndepărtată. Era singură în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai rău, l-ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era îmbrăcat cu un suman vechi de pe timpu’ lui Pasvanti Chioru. Sumanul rupt și peticit de-i curgeau flendurile, pantalonii rupți ca vai de ei, iar în picioare era încălțat cu opinci de porc nerase, cu părul înainte făcute expres, cu niște sfori din tei de pădure și cu o sumedenie de noduri. Dar la vorbă era rar și așezat, vorbea puțin și cu judecată. Gospodarul din Tungujei nu s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a fugit cu Cârnu spre
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a trecut la cele veșnice și cu o minte lucidă până în ultima clipă. Petrache Cioabă Bărbat de un metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie și plete albe ce îi atingeau umerii. Casa lui era cu fața spre apus, acoperită cu paie. În dreapta casei se aflau două bordeie mici cu câte o fereastră fiecare bordei și cu ușa direct de afară
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]