1,349 matches
-
coliba unui păstor, unde, intrând nevăzută, a găsit cele de trebuință. Un cioban bătrân trăia în această căsuță și păzea o herghelie de iepe. Când a simțit că s-a odihnit îndeajuns, Angelica a luat o iapă din grămadă și, încălecând-o, simți renăscându-I în suflet dorul dea se vedea în țara sa iar pentru aceasta, cu bucurie ar fi acceptat protecția lui Roland sau a lui Sacripant, dealungul vastelor întinderi de pământ ce trebuia să străbată. Cu nădejdea de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i pună vreo întrebare, vorbi: Nu te teme pentru Rogero, el trăiește și ți-e credincios ca totdeauna, dar și-a pierdut libertatea. Nemernicul acela de vrăjitor a reușit din nou să-l facă prizonier. Dacă vrei să-l eliberezi încalecă-ți armăsarul și urmează-mă. Ea i-a spus apoi cum Atlantes îl amăgise pe Rogero, înșelându-i ochii cu fantoma ei în primejdie. De aceleași vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile, apoi a părăsit-o de teamă ca vrăjitorul să nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă inimă l-ar fi urmat, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa regină. Roland a încercat să se convingă că aceea căreea I se închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai auzise nicicând asemenea nume. Soarele asfințea; Roland încălecă și și-a urmat drumul. El a văzut curând acoperișul unei căsuțe țărănești din hornul căreia se ridica o dâră de fum; auzi lătrat de câini și muget de vite; iar după puțin timp a ajuns înaintea unei locuințe modeste
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar tocmai în clipa aceea un cavaler apăru și l-a întrebat pe Zebrino care era rostul acestui trofeu. Prințul i-a povestit lucrurile așa cum se întâmplaseră și Mandricardo,căci el era cavalerul sarazin, în culmea bucuriei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit la pământ. Jocheul, care era și el terminat, a încercat să încalece din nou, O parte din colegii lui care erau la pământ au avut și ei aceeași idee. Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine spălată de apele Buzăului, care Îi va lua sângele și i-l va duce departe, și Îi va lăsa cada vrul curat cum Maica Domnului l-a lăsat, să privească fără să știe ce Înspre cer, Înapoia cuvintelor. A Încălecat balustrada și și-a aprins o țigară, măcar să nu mai simtă duhoarea de hoit care Împuțea aerul. În sfârșit, și-a fumat Carpațiul pe jumătate și a aruncat chiștocul În apă, care l-a Înghițit cu indiferență. „Acum urmez eu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o fi, dacă se oprește o bagă În p... mă-sii și se duce, dar mai e până atunci, că bea ceaiuri de la o babă din Nehoiu și se simte ca un armăsar. Bine, armăsarule, atunci pe tine o să te Încalec când o veni Birică. — Ei, am glumit, tovarășul prim. — Vorbesc serios, Ioane. Cum ăla o să vină cu o fal că-n cer și cu una-n pământ, m-am gândit că numai tu poți să mă salvezi. Că doar ești
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a radioului cu tranzistori răsunând în aerul nopții pe când angrenajul se întorcea la poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
luat cam ce a vrut, cam ce a considerat că li se potrivește. Noi, ca proștii am luat tot, ce a lansat în lume noua religie și o ținem gaia-mațu cu asta, tot înainte. Vă întrebați poate, de ce evreii au încălecat lumea, iar celelalte popoare numite creștine muncesc doar pentru ei? Fiindcă din istorie, au preluat și păstrat, pildele celor mai reprezentative figuri ale poporului lor. Vă amintiți poate episodul din Evanghelii, în care poporul evreu, este întrebat pe cine alege
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
asta, aliniați cu mâna întinsă, pe axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
2, 3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plănuiesc să spun altcuiva despre această frumusețe. Numele meu este Edmund, mi-a răspuns pe un ton calm. Eu sunt... un tânăr. Dacă ai dori, te-aș putea duce să vizitezi acest loc. Mi-ar face o deosebită plăcere. Atunci încalecă, tânără domniță, și să plecăm la drum. Nu mi-a venit să cred că pe acest tânăr îl cheamă Edmund. El era îmbrăcat ca oamenii de acum câteva sute de ani. Mi s-a părut ciudat. Chiar și limbajul folosit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aibă vreme a striga vai! Vai! Singur și fără tovarăș - calul, lui Andrei i se făcu frică. Dar lupul, ori sătul ori milos l-a lăsat pe Andrei o vreme să jelească după care i-a făcut semn să-l încalece, continuându-și calea. Merseră ei cale de-o zi, apoi de două până când au găsit pasărea. Numai că aceasta era la Verde... Scuze, Carol II. Andrei a încercat să fure pasărea dar țipătul acesteia trezi întreg palatul. Ca pedeapsă, Carol
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dimineață. El era mult mai bine și mai fericit. Am stat și ne-am jucat până seara. Apoi ne-am întors acasă și am adormit. Când ne-am trezit ne-am dat seama că totul a fost un vis. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci toate femeile din sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai fi auzit. Și nu știu ce să vă mai spun, că am încălecat pe un iepure șchiop și v-am spus aproape tot. Popa Cătălina-Elena, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Floare de vânt... Ce grăbit eram în acea dimineață. Parcă simțeam cum avea să se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
buzna ca un nebun pe pasarelă, cu arma În mînă. - Nu mișca! N-o atinge! - Oprește-te, Lucas, stai, vezi bine că... Atunci, Ryan o Împinse violent pe Marie În brațele polițistului. Dezechilibrați amîndoi, abia avură cînd să-l vadă Încălecînd balustrada pasarelei. Erwan de Kersaint schimbă o ultimă privire cu fiica lui, apoi se Întoarse cu fața spre larg, Îndepărtă brațele și plonjă În vid În celebrul salt numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Iormorogului. Sau, mai exact, când el ne-a vorbit nouă. În fața culei lui, pe o bancă uriașă pe care am încăput toți trei, Iormorogul la mijloc, cu o față îndreptată spre mine și una spre ea; cele patru picioare erau încălecate pe banca fără spătar, singurul gen de bancă pe care el ar putea să stea. Pentru că nu pot sta lângă ea și nu-i pot atinge genunchii, încerc o vagă senzație de neliniște, dar sunt pe dată absorbit de visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că a mai îmbătrânit puțin. Își simțea sufletul tot mai greu când se gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în curând va trebui să dea ochii. Fernande se neliniștise: - Ce-o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
departamentul artistic, se înroșise la față. În ziua următoare, și-a dat demisia. — Sunt așa de dornică de sex, a continuat Vivian, în timp ce eu m-am așezat țeapănă pe canapea, străduindu-mă să mă detașez mintal de conversație, că am încălecat pe mânerul de la scaun. Fiu-meu a intrat în cameră când mă frecam de el și-a început să urle „Ma-mă!“ Chestia asta mi-a tăiat tot cheful. Ei, așa mai are și el ce să discute cu psihologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
energie prin meridiane. Poziția în picioare oferă și beneficii maxime obținute de pe urma pantei de potențial dintre Cer (cap) și Pământ (picioare). Postura folosită de adepții taoismului se numește postura „Calului” deoarece se aseamănă cu poziția pe care o adoptăm atunci când încălecăm un cal (figura 3.4). Maeștrii antici spuneau: „Un om este doar atât de puternic cât e și calul său”, referindu-se nu la animalul în sine, ci la postura adoptată de om. Figura 3.4 Postura „Calului”, la bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]