KorAP: Find »[drukola/base=încălzit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...87 >

2,162 matches

Corola-website/Law/187120_a_188449

ÎI.1.3.1.9. Pierderi de căldură ale clădirii Suma dintre pierderile de căldură prin transmisie și ventilare. ÎI.1.3.1.10. Pierderi de căldură ale rețelei de distribuție Pierderile de căldură ale sistemului de distribuție spre spații încălzite sau neîncălzite. Aceste pierderi includ pierderile recuperabile de căldură. ÎI.1.3.1.11. Pierderi de căldură ale sistemului de emisie Pierderile de căldură la nivelul corpurilor de încălzire cauzate de distribuția neuniforma a temperaturii interioare și de sistemul real

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
doar dacă aceasta nu se află în interiorul clădirii. Altfel, emisia termică a conductei poate contribui la încălzirea spațiului, pierderile termice devenind recuperabile. Valoarea pierderilor recuperate depinde de factorul de utilizare (raportul degajare/pierdere), deoarece dacă degajările termice dintr-un spațiu încălzit sunt foarte mari comparativ cu pierderile de căldură ale spațiului, atunci doar o mică parte din degajările termice vor fi recuperate. Se face distincție între două tipuri de pierderi de căldură recuperate: 1. - pierderi de căldură recuperate care sunt luate

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
din instalația de încălzire Q(Ț) - pierderi termice prin transmisie Q(m) - căldură metabolica Q(hw) - căldură pentru preparare apă caldă Q(s) - aporturi solare pasive Q(L) - pierderi termice totale Q(i) - degajări de căldură interne 1 - conturul zonei încălzite Q(g) - aporturi totale 2 - conturul instalației de apă etaQ(g) - aporturi utile caldă 3 - conturul centralei termice 4 - conturul clădirii ÎI.1.5.2. Procedura de calcul Procedura de calcul este sintetizată în cele ce urmează: 1) se definesc

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
aporturi totale 2 - conturul instalației de apă etaQ(g) - aporturi utile caldă 3 - conturul centralei termice 4 - conturul clădirii ÎI.1.5.2. Procedura de calcul Procedura de calcul este sintetizată în cele ce urmează: 1) se definesc limitele spațiului încălzit și, daca este cazul ale zonelor diferite și ale spațiilor neîncălzite; 2) în cazul încălzirii sau ventilării cu intermitenta, se definesc, pentru perioada de calcul, perioadele care sunt caracterizate de program de încălzire sau ventilare diferit (de exemplu zi, noapte

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
intermitenta, se definesc, pentru perioada de calcul, perioadele care sunt caracterizate de program de încălzire sau ventilare diferit (de exemplu zi, noapte, sfârșit de săptămână); 3) în cazul calculului pentru o singură zona: se calculează coeficientul de pierderi al spațiului încălzit; pentru calcul mulți-zonal documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexă B; 4) pentru calculele pe sezonul de încălzire se definește sau se calculează durată și datele climatice ale sezonului de încălzire. Apoi, pentru fiecare perioadă de calcul (luna sau

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
calculează necesarul de energie pentru încălzire, Q(th), ținând seama de pierderile sau de randamentul instalației de încălzire. ÎI.1.5.3. Definirea conturului și a zonelor de calcul ÎI.1 .5.3.1. Contur al spațiului încălzit Conturul spațiului încălzit constă în toate elementele de construcție care separă spațiul încălzit considerat de mediul exterior sau de zone încălzite sau spații neîncălzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor - Partea I" ÎI.1.5.3.2. Zone

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
de pierderile sau de randamentul instalației de încălzire. ÎI.1.5.3. Definirea conturului și a zonelor de calcul ÎI.1 .5.3.1. Contur al spațiului încălzit Conturul spațiului încălzit constă în toate elementele de construcție care separă spațiul încălzit considerat de mediul exterior sau de zone încălzite sau spații neîncălzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor - Partea I" ÎI.1.5.3.2. Zone termice ÎI.1 .5.3.2.1. Calcul pentru o

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
ÎI.1.5.3. Definirea conturului și a zonelor de calcul ÎI.1 .5.3.1. Contur al spațiului încălzit Conturul spațiului încălzit constă în toate elementele de construcție care separă spațiul încălzit considerat de mediul exterior sau de zone încălzite sau spații neîncălzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor - Partea I" ÎI.1.5.3.2. Zone termice ÎI.1 .5.3.2.1. Calcul pentru o singură zona În cazul în care întreg spațiul

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
sau spații neîncălzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor - Partea I" ÎI.1.5.3.2. Zone termice ÎI.1 .5.3.2.1. Calcul pentru o singură zona În cazul în care întreg spațiul încălzit este încălzit la aceeasi temperatura, iar degajările interne și aporturile solare sunt relativ reduse sau repartizate în mod uniform în clădire, se aplică modul de calcul mono-zonal. Împărțirea în mai multe zone nu este necesară, daca: a) diferența între temperaturile

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
acest caz, temperatura interioară utilizată este: Σ A(fl,s) * theta(i,s) s theta(i) = --------------------- (1.2) Σ A(fl,s) s în care theta(i,s) este temperatura interioară convențională a zonei s; A(fl,s) este suprafață încălzita a zonei s; ÎI.1.5.3.2.2. Calcul mulți-zonal În alte cazuri, cu diferențe semnificative între temperaturi interioare convenționale sau aporturi de căldură, clădirea se împarte în mai multe zone. În acest caz, fiecare zonă poate fi calculată

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
solare, precum și pentru calculul efectului încălzirii cu intermitenta. Pentru aceste valori documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexele E și F. Anexă H indică o serie de informații pentru datele utile determinării aporturilor solare. - C capacitatea termică a spațiului încălzit, sau tău constantă de timp a spațiului încălzit; ÎI.1.5.4.2. Date de calcul pentru consumul de energie Q(hs) pierderi de căldură ale instalației de încălzire. ÎI.1.5.4.3. Date climatice Metodă de calcul necesită

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
Pentru aceste valori documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexele E și F. Anexă H indică o serie de informații pentru datele utile determinării aporturilor solare. - C capacitatea termică a spațiului încălzit, sau tău constantă de timp a spațiului încălzit; ÎI.1.5.4.2. Date de calcul pentru consumul de energie Q(hs) pierderi de căldură ale instalației de încălzire. ÎI.1.5.4.3. Date climatice Metodă de calcul necesită următoarele date: - f2ι(e) media lunară sau pe

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
clădirii, utilizarea clădirii, instalația de încălzire etc. ÎI.1 .5.6. Pierderi de căldură ale clădirii(calcul pentru o singură zona) ÎI.1 .5.6.1. Încălzire fără intermitenta (Încălzire continuă) Pierderile de căldură, Q(L), ale unei cladiri mono-zona, încălzita la o temperatură interioară uniformă, pentru o perioadă de calcul dată, sunt: Q(L) = H[theta(i) - theta(e)] * ț [J] (1.3) în care ι(I) este temperatura interioară de calcul, conform ecuației 1.2; ι(e) este temperatura

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
fie același cu cel al ecuației (1.3) pentru orice clădire. ÎI.1.5.6.2. Încălzire cu intermitenta În cazul în care se aplică împărțirea în perioade de încălzire diferite, pierderile termice totale, Q(L), ale unei cladiri mono-zona încălzita la o temperatură uniformă și pentru o perioadă de calcul dată, se calculează cu relația (1.4): N Q(L) = Σ N(j) H(j) [theta(iad,j) - theta(e)] * ț(j) [J] (1.4) j=1 în care N

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
ce urmează. Cu toate acestea, atunci când se aplică împărțirea în perioade de încălzire calculul se efectuează pentru fiecare perioadă de încălzire. ÎI.1.5.6.3. Coeficientul de pierderi de căldură Coeficientul de pierderi de căldură al unei clădiri mono-zona, încălzita la o temperatură interioară uniformă, pentru o perioada sau sub-perioada de calcul dată, se definește cu relația (1.5): H = H(Ț) + H(V) [W/K] (1.5) în care H(Ț) - este coeficientul de pierderi termice prin transmisie, calculat

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
SR EN ISO 13790 anexă E; Coeficientul de pierderi termice prin ventilare, H(v) se calculează astfel: H(V) = rho(a) * C(a) * V(a) [W/K] (1.6) în care: V(a) este debitul de aer vehiculat prin spațiile încălzite rezultate din ventilarea mecanică și naturală C(a) este capacitatea termică volumică a aerului. NOTĂ 1 - Daca debitul de aer, V(a), este dat în mc/s, rho(a) * C(a) = 1200 J/(mcK). Dacă V(a) este dat în

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
caz, degajările de căldură interne se calculează cu relația (1.9): Q(i) = [phi(i,h) + (1-b) phi(i,u)] * ț = phi(I) * ț [J] (1.9) unde: phi(i,h) este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile încălzite; phi(i,u) este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile neîncălzite; phi(i) este fluxul termic mediu al degajărilor interne; b este factor de diminuare NOTĂ - Dacă nu se specifică altfel, se pot utiliza valorile degajărilor de căldură

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
suprafață de 1 mp având orientarea j, în J/mp; - A(snj) este aria receptoare echivalentă a suprafeței n având orientarea j, adică aria unui corp negru care conduce la acelasi aport solar că suprafață considerată. Primul termen corespunde spațiului încălzit și cel de-al doilea este pentru spațiul neîncălzit. Aporturile solare din spațiile neîncălzite sunt înmulțite cu (1 - b), unde b reprezintă factorul de diminuare. În fiecare termen, prima suma se efectuează pentru toate orientările j, iar a doua pentru

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
stabilit un coeficient adimensional care reprezintă raportul dintre aporturi și pierderi, gamma, astfel: Q(g) gamma = ------ (1.16) Q(L) ÎI.1.5.10.3. Constantă de timp a clădirii Constantă de timp, tău, caracterizează inerția termică interioară a spațiului încălzit. Aceasta se determina cu relația următoare: C tău = ---- (1.17) H C este capacitatea termică interioară a clădirii; H este coeficientul de pierderi termice al clădirii. Notă: Dacă există valori convenționale ale constanței de timp pentru clădiri tipice acestea pot

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
12 h pe zi), precum clădiri destinate educației, │ 0,8 │ 70 │ │ │birouri, clădiri pentru conferințe și comerciale │ │ │ └───┴───────────────────────────────────────────────────────┴────────┴────────┘ Figură 1.5 prezintă factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar și pentru diverse constante de timp, pentru clădiri din categoria I (încălzite continuu) și ÎI (încălzite discontinuu). Figură ÎI.1.5. Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h, o zi, două zile, o săptămână și infinit, valabil pentru o perioadă de calcul lunar, pentru clădiri încălzite continuu(clădiri din categoria

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
clădiri din categoria I (încălzite continuu) și ÎI (încălzite discontinuu). Figură ÎI.1.5. Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h, o zi, două zile, o săptămână și infinit, valabil pentru o perioadă de calcul lunar, pentru clădiri încălzite continuu(clădiri din categoria I, sus) și pentru clădiri încălzite numai pe timpul zilei(clădiri din categoria ÎI, jos) NOTĂ 1 Factorul de utilizare se definește independent de caracteristicile instalației de încălzire, presupunând reglarea perfectă a temperaturii și flexibilitate infinită. NOTĂ

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
Figură ÎI.1.5. Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h, o zi, două zile, o săptămână și infinit, valabil pentru o perioadă de calcul lunar, pentru clădiri încălzite continuu(clădiri din categoria I, sus) și pentru clădiri încălzite numai pe timpul zilei(clădiri din categoria ÎI, jos) NOTĂ 1 Factorul de utilizare se definește independent de caracteristicile instalației de încălzire, presupunând reglarea perfectă a temperaturii și flexibilitate infinită. NOTĂ 2 O instalație de încălzire cu un răspuns lent și

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
național, suma se ia în considerare numai pentru acel sezon de încălzire. ÎI.1.5.11.2. Metodă de calcul pe sezonul de încălzire (metodă simplificată ) Această metodă este o metodă simplificată și se aplică exclusiv clădirilor din categoria I (încălzite continuu). Prima și ultima zi a sezonului de încălzire, adică durată și condițiile meteorologice medii ale acestuia pot fi stabilite la nivel național pentru o zonă geografică dată și pentru clădiri tip. Sezonul de încălzire cuprinde toate zilele pentru care

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
radiație cauzate de disiparea căldurii către exterior, Q(em,emb) Aceste pierderi apar la sistemele de încălzire prin radiație de pardoseala, plafon sau pereți și se calculează doar atunci când elementul de construcție încălzitor conține o suprafata orientată către exteriorul spațiului încălzit, catre sol, către alte clădiri sau către alte spații neîncălzite. Dacă caracteristicile suprafețelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolației termice) sunt diferite în cadrul aceleiași clădiri, atunci este necesara separarea calculelor pentru fiecare zonă omogena din punct de vedere al sistemului

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]
U(e) = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare și exterior, sol, spațiul neîncălzit sau clădirea adiacenta, în W/mp°*C; U(i) = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare și spațiul încălzit, în W/mp*°C; theta(m) = temperatura medie a suprafeței încălzitoare, în °C; theta(e) = temperatura exterioară, a solului, a spațiului neîncălzit sau a clădirii învecinate, în °C; theta(i) = temperatura interioară, în °C; ț = timpul, în ore. Transferul termic

METODOLOGIE*) din 1 februarie 2007 de calcul al performantei energetice a cladirilor - Anexa nr. 2. In: EUR-Lex (2007) [Corola-website/Law/187120_a_188449]