1,625 matches
-
ai de gând să mai pleci în weekend cu Maria, nu în starea în care ești. —Lasă-mă să văd întâi ce medicamente avem în casă. Cred că am nevoie doar de niște Coldrex pentru zi. Mark era exasperat de încăpățânarea mea, dar mă lăsă să trec. Când am intrat în baie, am văzut că reparase raftul și ștersese sângele lui Gary. Alte explicații de dat. Altădată. Am deschis dulăpiorul și am fost bucuroasă să văd că prudența mea tipică umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai susținut față de evoluția romanului, dar Își aminti că Du Maurier se plânsese, supărat de amestecul editorilor de la Harper În timp ce acesta era În curs de redactare. Ca mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai slab ca niciodată În cămașa de noapte, cu un șal aruncat peste umerii osoși. Suferea de mai multe boli, fiecare În parte inofensivă, dar care, Împreună, Îl scoteau din circulație: indigestie, gingivită și o tuse astmatică, șuierată, pe care Încăpățânarea de a fuma, În ciuda sfatului medicului, nu o Îmbunătățea cu nimic. Viața nu merită trăită dacă nu mai fumezi câte o țigară din când În când, mai ales atunci când nu poți mânca hrană solidă, spuse el cu un zâmbet poznaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aia au și fost interziși: Martorii lui Iehova“. Așa vorbeam noi, cu toate că nici unul nu știa exact de ce erau interziși, în ce anume credeau și ce alte lucruri nu făceau. Dar toți erau siguri că, pentru inși care refuză cu atâta încăpățânare să pună mâna pe armă, nu putea să existe decât o singură adresă potrivită: Stutthof. Și, deoarece lagărul ăsta ne era cunoscut tuturor din auzite, cel care între timp fusese poreclit, în secret, „Noinufacemașaceva“, trebuie să fi fost luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o boală. La fel ca despre foame, despre vină și despre rușinea care-o urmează se poate spune că roade, roade fără întrerupere; foame, însă, am făcut doar o vreme, pe când rușinea... Nu argumentele acelui education officer au făcut ca încăpățânarea mea să se fisureze, și nici fotografiile mai mult decât clare pe care ni le punea el în față; ochelarii de cal mi-au căzut abia un an mai târziu, când am auzit vocea fostului meu comandant de la Tineretul Hitlerist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el decât un perete fals dân tenechea. Da damnatu am fost io, că, după ce le-au Înventariat și numărotat, au mutat târnurile la mine-n ogeac, iar Fainberg și-a pus la bătaie tot machiaverlâcu ca să fie puse lângă mine. Încăpățânări dân naturelu omenesc: cât dăspre târnuri, Fainberg ie un fanatic rutinar; iar cu concordia dân han i-a dus dă nas și pă pilangii, și pă Limardo, că i-a făcut să cază la pace. Cum nențelegerea cu mâța stacojită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
adînc. Și-i pomenesc, ținîndu-le slujbe și îngrijindule mormintele de parcă nu de moarte s-ar teme ei, ci de cel mort. Să nu se întoarcă. Căci le aduce aminte de ceva. Că și ei pot muri. Și se străduiesc cu încăpățînare să uite asta. V. tînăr, transparent, îmi las undele străbătute de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i spui unui pacient:-Gata! Cască bine ochii și consumă-ți repede nemurirea. Ți-au mai rămas doar două ceasuri de trăit!?” Doctorul își ridică privirea din foi, consternat, în timp ce eu continui: „-În clipa aia se spulberă toate: legi, convingeri, încăpățînări. Vise de slavă. Rămîne, dacă o ai, nădejdea care te salvează. Ca să-ți simți sufletul că-i e aproape Dumnezeu. Ora își pierde sensul, dispare odată cu respirația ta precum un șarpe care, mușcîndu-și coada, se înghite cu totul. Ai urlat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răspundea, „Continuă, te ascult“, „N-are rost, știi pe dinafară tot ce vreau să spun“, „Nu-i nimic, mai spune-mi o dată. Te rog, iartă-mă că te-am întrerupt. Hai, spune-mi“, încercând să-i absoarbă privirea fixată cu încăpățânare spre nălucile inexistente ale zării incendiate de apusul de soare, „Vorbește, te rog“, iar el înnodând firul exact de unde fusese întrerupt, construind imaginea aceea a treptelor, ca o piramidă, în vârful căreia s-ar afla iubirea, ce pentru el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai poate fi dres ÎCe se apucă să-mi spună, ce l-a apucat? Parcă mi-ar servi vorbe despre fapte trăite de mine, deși n-a fost de față nici când m-am certat cu fiu-meu pentru încăpățânarea cu care voia să ajungă activist de partid, până l-au călcat în picioare unii care dădeau mai tare din coate și se folosiseră de el ca să i-o ia înainte, iar pe el, prostul, îl lăsaseră pe margine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de a i se povesti viața - „Dar tocmai de aceea“ -, n-are rost și nici nu vrea să mai știe - „Dar tocmai de aceea se va face“ - nimic. Spune asta pentru că acum e convinsă că a greșit în multe, doar încăpățânarea ei de a rezista a fost bună - când a vrut cu tot dinadinsul să dovedească lumii că poate trăi și singură. Dar n-a făcut-o tot din orgoliu? Uite, în relația cu bărbatu-său, crede că a greșit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte vorbe, reconstruind cu aceeași încăpățânare și bătrâna doamnă dând în continuare din cap, zâmbind, iar el abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o convingă, dintr-odată resemnat, pricepând că nu se poate construi orice din cuvinte, că nu sunt totul cuvintele, că există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
m-a înfuriat, îți închipui cum îl înfuriau pe Ovidu Munteanu, căruia nu numai că îi sare țandăra repede, ci nici nu-i place să fie întrerupt până nu spune el tot ce are de spus și e de o încăpățânare rară și chiar așa a fost pentru că aproape i-a luat vorba din gură activistului, strigând aproape că el nu aduce osanale nimănui, nici chiar fostului redactor-șef, iar problema a fost ridicată nu de referatul biroului, ci de hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din nou. Din neputință sau frică sau indiferență sau nepricepere nu era alături de el. Sau era alături de el, dar obsedată de gândurile ei, care puteau fi grave, însă înainte de orice exprimau vanitate. Se gândea că trebuie să arate din nou încăpățânare și curaj de unul singur, ca și altădată, și că n-ar avea vreun rost să-i mai spună asta. Nici n-ar fi avut cum, când s-a decis, pentru că plecase cu un grup de străini prin țară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deveniseră un morman de rufe risipite lângă pat și tot ce mai vedea, la lumina stelelor strecurată printr-o fereastră îngustă și în parte acoperită cu o draperie, erau carnea ei parcă mult prea albă și dinții albi strânși cu încăpățânare. Îi auzea geamătul ușor, dar i se părea că e și o destindere. Nici unul nu s-a întrebat ce se întâmplă cu ei sau de ce s-au îmbrățișat. Sunt clipe în care vorbele nu-și au rostul, iar dacă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei de ceară sau materie asemănătoare marmorei. Tăcuseră. Sorbeau băutura și țigările, bucuroși că sunt împreună și la căldură și nu le păsa de gerul de afară. Întorseseră cu totul spatele ecranului la care ne mai uitam eu, cu o încăpățânare care mă uimea, și verișoara absentă, cu profilul ei roman. Apoi au început să vorbească iarăși, Ileana Roman mai ales, care se plângea că au uitat-o toți prietenii ei de dinainte. „Ești nebună!“, protesta Andrei Vlădescu, „eu, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care îl văzuse când era mic. Și-a amintit de ziua în care reușise prima oară la examenul de admitere la facultate: umblase toată dimineața, se întorsese la căminul studențesc, incapabil să pună ceva în gură, se culcase cu încăpățânare, el care nu dormea niciodată după-amiaza, până a venit cineva și l-a zgâlțâit, trezește-te domle, s-au afișat rezultatele, nu te cheamă Vlădescu Andrei? și s-a dus la universitate încercând să vadă peste capetele celor mulți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
arăta ca o umbră care se prelingea, dreaptă și mândră, printre ceilalți. Nu-l mai văzusem nicicând în cei douăzeci și cinci de ani de când îl știu în halul acesta. Refuza să mai învețe pentru examenele care începuseră, dar se ducea cu încăpățânare la fiecare dintre ele. Nu discuta cu nimeni altcineva decât cu Petru Rezuș, despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu antropologia filosofică sau istoria logicii sau câte se mai examinau. Umbla ca în transă. Trăgea un bilet cu totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la timp. Și cel mai important. Pentru că acum ești întreg și, mai mult, suferind, știi exact măsura lucrurilor. Câți din jurul tău au șansa asta, sau dacă o au, câți o înțeleg, câți, ai puteai să-mi spui?“. Se chinuia cu încăpățânare să nu abandoneze lucrul și să-și scrie teza de licență. După câteva ore de lucru îl cuprindea din nou deznădejdea și umbla pe străzi. Dormea puțin și avea coșmaruri. A mers într-o zi la doctor și i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frați nefericiți este greu de stabilit. Probabil că era legată de anumite deosebiri de temperament. Asemenea tatălui său, Matthew, Lawrence era un bărbat rezervat și uneori nervos, care își conducea vastele afaceri naționale și internaționale cu o fermitate și o încăpățânare pe care unii le interpretau drept cruzime. Lumea aceea de blândețe feminină și de sentimente delicate în care plutea Tabitha îi era total străină; el o considera capricioasă, supersensibilă, nevrotică și - cu o expresie care acum poate fi socotită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mers până într-acolo încât să susțină că Lawrence „avea o privire vinovată“ când ea l-a întrerupt și că încercase să-i smulgă cu forța bucata de hârtie din mână. Dar Tabitha s-a cramponat de ea cu o încăpățânare jalnică și a păstrat-o ulterior printre documentele ei personale. Mai târziu, când a formulat acea acuzație fantezistă împotriva lui Lawrence, ea a amenințat că o va prezenta ca „dovadă“. Din fericire, doctorul Quince, medicul de încredere al familiei Winshaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stupide fotografii care mă înfățișa precoce și introspectiv în staulul domnului Nuttall și am pus-o la loc pe noptiera lui Joan. Fusese ciudat să recitesc povestirea; ca și cum ai auzi o voce necunoscută pe o bandă și ai refuza cu încăpățânare să crezi că îți aparține. Mă tenta să o consider o nouă punte spre trecut: un mod de a reface acel drum până ce mă voi fi aflat față-n față cu inocentul de opt ani care o scrisese și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că vă hotărâserăți să luați lucrurile ușurel și că totul era perfect. Sigur, asta era Înainte de povestea de‑atunci, când l‑ai adus pe ăla aia acasă, dar... Încă o privire amenințătoare, urmată de data asta de o sclipire de Încăpățânare. Încercasem să vorbesc cu ea despre Băiatul Ciudățoi de câteva zeci de ori, dar se pare că nu eram niciodată singure și nici una din noi nu prea avusese timp În ultima vreme pentru discuții de suflet. Iar ea schimba subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]