1,280 matches
-
mai înaltă dintre dune sau traversând pe jos iadul din Tikdabra. Acești gri-gri ți se lipeau de piele ca niște căpușe, ca mirosul sau vopseaua pânzeturilor, și acum targuí-ul avea impresia că pusese stăpânire pe el gri-gri-ul morții, cel mai încăpățânat și insistent dintre toți, acela de care un războinic putea scăpa doar dacă lupta cu alt războinic, al cărui duh al morții era și mai puternic. „De ce m-ai ales pe mine? îl întreba uneori nopțile, când, la lumina focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar fi fost poziția În care găsise cartea. Încăpățânată și Împotriva oricărei evidențe vizibile, era convinsă că fusese ascunsă acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia paginilor cu degetul mare și acestea se desfășurară inegal din cauza numeroaselor hărți pliate, dar pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu am nimic de declarat. Domnișoara Warren Își retrase mâna. Crede oare sărmanul de el, se Întrebă ea, că se poate interpune Între ea și cele patru lire În plus pe săptămână, Între ea și Janet Pardoe? Bătrânul prost și Încăpățânat de pe locul din fața ei deveni imaginea tuturor bărbaților care-i amenințau fericirea, care se Înghesuiau În jurul lui Janet cu bani și jucărele, râzându-și de devoțiunea unei femei pentru altă femeie. Dar imaginea era În puterea ei; o putea frânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului Înaintând spre el prin zloată, fără pelerină sau mănuși. Ninici se gândi: M-a jefuit și Dumnezeu i-a trimis gândul cel bun - Îmi va da banii Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu pe șofer uitându-se la ceas și punând piciorul pe accelerație și motorul antediluvian Îi răspunse, mai adăugând câțiva kilometri pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu o iubesc oricum. * Ce ușor e să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
zdravănă. E zărghită rău... Bine că n-a mers mai departe, cine știe în ce bucluc mă băga nebuna! Convins că "nu ține figura", Nicoară lua o atitudine ostilă, chiar răutăcioasă ori de cîte ori da nas în nas cu "încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din spital nu-ți ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau cîțiva care găseau poanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Membrii familiei Ward, la început, au pus la îndoială validitatea tânărului care apăruse din senin, pretinsese că e o rudă îndepărtată și plecase cu tot ceea ce avusese bătrânul. Dar întâlnindu-l pe „Mycroft Ward cel Tânăr“, până și cel mai încăpățânat și avar dintre veri recunoscu că cei doi trebuiau să fie rude - deși asemănările fizice erau puține, gesturile, atitudinea și opiniile lor erau atât de asemănătoare, încât nu putea încăpea nici o îndoială cu privire la legătura lor de sânge. Eul lui Mycroft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-și văzuse doar de ale lui; acum că în față i se deschideau orizonturi mai largi decât văzuse vreun om vreodată, cu siguranță avea lucruri mult mai importante de făcut. Ceea ce știm cu certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am știut să le ghicesc punctele slabe, mi-am făcut un plan de joc și... apoi totul a fost simplu: game, set și meci! Nu sunt perfectă (nimeni nu este!) deci am și eu defectele mele. De exemplu, sunt cam încăpățânată și uneori vreau să fac totul numai cum vreau eu.Și..., uneori sunt cam cicălitoare, mai ales cu fratele meu. Așadar, aceasta sunt eu, cu bune și cu rele. Prietenii știu însă de ce mă plac! Mă numesc Theodor Foia și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
plăcut anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și multe alte flori. — Ba nu!!! Toamna e cel mai frumos anotimp, deoarece atunci se coc cele mai multe fructe și legume! spuse un viermișor micuț și încăpățânat. Creaturile se certară tare, mai tare și până la urmă au decis să voteze cine e cel mai frumos și mai vestit anotimp. Atunci două buburuze au adus mai multe coșuri: cu pietre albe pentru iarna, pietre verzi pentru primăvară, pietre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de făcut? Unui cal care și-a rupt piciorul poți să-i tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o mașină care, deși pare a fi În deplinătatea funcțiilor sale, se comportă mai degrabă ca un măgar Încăpățânat? Mai toți alegeau soluția șutului În tablă sau a pumnului În capotă, ca În culturile moderne, unde bușirea unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al Înțepenirii de hard-disk. Nu mai e de-ajuns să blocăm mizerabila făptură totalitară Între etaje ori să-i sabotăm trezirile de dimineață prin misterioase defecțiuni ale ceasului deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el să descrie această Întâmplare dacă ar fi știut că toate personajele implicate ajungeau să stea ca momâile? Și ce s-ar Întâmpla dacă toți scriitorii ar proceda astfel și, orice volum ai deschide, dinăuntru te-ar Întâmpina o tăcere Încăpățânată și deplina absență a acțiunii? Am mai putea vorbi oare de literatură În asemenea condiții? Cine ar mai lua, În acest caz, Nobelul aferent? Cum ar mai arăta ecranizările după romane celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zile În care ne-a reprodus cu fidelitate prea Îndepărtata lume, Își pierde la un moment dat calitățile? Îl tratăm mai rău ca pe un câine, aruncându-l În spatele blocului pentru a ne lua imediat altul. Un automat de cafea Încăpățânat primește pumni peste cocoașă, În loc de cuviinciosul „te rog“. Găsim de cuviință ca lumina să se aprindă imediat ce deschidem frigiderul, fără a ne gândi la piticul care sare iute din tufa de leuștean să apese pe comutator, poate i-o fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți. Asta te obosește, dar te și stimulează. Arta este maleabilă și neobișnuit de răbdătoare. Oamenii sunt uneori încăpățânați, dar receptivi la explicații. Ce‑i drept, cred că știu ei mai bine, dar Rainer chiar știe mai bine. Colegii de școală sunt o turmă de miei cenușii, neștiutori și necopți. Povestesc ce‑au făcut în week‑end cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar soția o să aibă și ea de suferit din cauza faptei unor necunoscuți. Avem banii, acum hai să ne cărăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scape, și îl zgâlțâia. Se prăbuși iar, fu tras, nu mai putea să amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poți. În schimb Îi povestești despre casa În care locuiești: ce Întuneric și ce cald e vara, ce frig lipicios e iarna, ce greu e să găsești ceva bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și de energie, ce mult Îi place băutura și tovărășia bărbaților care beau, ce bine cunoaște aspectele dure și aspre ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
credeți voi. — Ascultă, Jim! spune altul cu un zîmbet larg. Ce ai de gînd să faci cu animalul ăia? O să i-l dai omului pe degeaba numai pentru că ți-ai scos banii pe el? — N-am zis asta! răspunde Jim Încăpățînat, Îmbujorat tot de rîsul lor. N-am zis ce am să fac. Poate că-l dau, poate că nu. De data aceasta urmează o adevărată furtună de rîsete, iar avalanșa de glasuri batjocoritoare e mai mare ca oricînd. De cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung la jucăriile sale, d- apoi să i le ia. încăpățânat, nevoie mare, cum pune ochii săi câși pe ceva, gata, nu se mai lasă până nu modifică, dărâmă, strâmbă, face praf, ceea ce i-a suscitat interesul. Multă vreme, chiar și eu am crezut că prezidentul acesta, trimis la vatră, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
micul fără muștar, iar berea caldă, mai era amenințat, la modul doar voalat, persuasiv, cu tancurile sovietice, cu davai ceas, davai palton, cu mărirea prețului la gazele populației, smulgerea părului din nas și regionalizarea României. Dar regele, neam de neamț încăpățânat, tot nu și nu, chiar dacă-i fluturau pistoalele pe la tâmplă. La care comuniștii cei răi, i-au șoptit o grozăvie regelui, că dețin vreo 1000 de viitori membri PDL, împreună cu viitorul președinte a României din 2011, prizonieri în pivnițe. Cărora
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
repede acasă, la televizor. Suntem legați la același fir. Gigi bate cu pumnul în ușa blocată de bufetul care desparte viața lui de viața noastră: Leooo, vezi că întrebă un nemțălău de Sabina! Într-adevăr, la receptor e un glas încăpățânat care repetă: posso parlare con signorina Savina? Señorita tocmai îmi spunea că nu i-a plăcut ce a văzut în televiziune - numai fițe, priviri pofticioase, pipițe cu durligele goale, glume proaste etc. Încercam să-i zic să mai aștepte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]