4,977 matches
-
să ne lăsăm cuprinși de lucrarea Sihăstriei, "centrul spiritual al opoziției", cum numește Paul Miron locul sfînt; cîte și mai cîte, ale lumii românești, din țară și din diaspora, dar și ale fiecăruia în parte, de aici și aiurea, nu încap în aceste pagini care încep, din nefericire, cu "ce-ar fi fost dacă". Portretele, povestirile, evocările, confesiunile, scrisorile și, nu în ultimul rînd, arhiva fotografică reprodusă în Măsura urmelor restituie o afectivitate intensă care își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
Chiar și timpul calcă mai greu, Clipele sunt bătrâne, Ochii lor lunateci și goi, Pipăind printre stele, Câte-un deluviu, câte-un război, Ori uitările mele; Lumina zace pe lucruri bolnavă, E o pace slută în ape, Nici un glas nu încape, Nici un zeu nu e-n slavă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Tita Chiper Evocarea cuiva atît de apropiat, ca Alexandru Ivasiuc, ar trebui să încapă într-un singur cuvînt, izbucnind cu forța resurecției ce dezvăluie întregul în lumina unei fracțiuni de secundă. Pentru el, omul mereu în mișcare și în contradicție interioară, cuvîntul cel mai necesar ar fi fulgurant. Modul său de cunoaștere și expresie
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
între străini: (Străzi, Obiceiul de a scutura Pînă la rupere Pomii, Execuții de umbre La fiecare răscruce, Poduri ce unesc Stînga și dreapta, Atît.) Privirea lui Pe deasupra lucrurilor, Un vas înnobilat De fructele mărunte, Degetul - Necuprinsul Între Două tristeți, Acolo încape întotdeauna, Un lujer crud, Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință, Ceva rămas neterminat: Poate solzi
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
tramvai cu cai circulînd acum pe Calea Victoriei, așa nu-mi pot imagina un Virgil de 60 de ani. Un bătrînel rotofei cu fular de lînă la gît și cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate și pentru că în servieta lui sticla de vodcă ținea loc de umbrelă. Aveți dreptate, nu ăsta e tonul pe care îl abordezi cînd evoci un prieten dispărut. Dar eu nu pot fi tristă cînd vorbesc de Virgil, pentru că
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
ele sînt doar confortabile și iar nu-mi pot imagina un Virgil confortabil. Îi plăcea multul, nu cel măsurat în obiecte sau bani, multul de viață. Ura tot ce era steril, sobru, cenzurat, epurat. Îi plăceau mesele lungi la care încăpeau toți prietenii, oalele cu sarmale, paharele pline, pokerul - era un copil, avea nevoie de joc ca de aer - nu juca niciodată CPB (cu curul pe bani), pierdea totdeauna, dar cu siguranță ținea undeva o casă secretă în care aduna cîștiguri
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
Dumitru, învățătorul cel bătrân al comunei, răposat demult. - De ce pari așa de îngândurat, părinte Grigore? Ca și cum nu l-ar fi auzit, popa mormăi: - Vin de la Sărățeni. - Cum merge �sezonul", nașule? - Plin, finule, răspunse părintele obidit, plin ochi, de nu mai încap... - A dat norocul peste ei. - Apoi de aia stau și eu și nu mă dumiresc, oftă popa, cu ce vom fi greșit noi lui Dumnezeu de le-a dat lor tot și nouă nimic. Nu le erau de ajuns apele
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
vrednici de milostenia lui Dumnezeu? Nu ne îngrijim de biserică, de școală, n-am făcut cooperativă și bancă, nu ne vedem de rosturile noastre cu trudă? - Ei, las', părinte, că vin și la noi familiile de târgoveți ce nu mai încap acolo...; mereu iau și românii noștri un ban pentru găzduire, pentru cărăușie; dacă nu curge, pică. - Vorbiși și dumneata, finule! Apoi nouă de picături ne arde? De pomana lor? Cine nu încape la ei, vine la noi. Mare ispravă! Cu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
la noi familiile de târgoveți ce nu mai încap acolo...; mereu iau și românii noștri un ban pentru găzduire, pentru cărăușie; dacă nu curge, pică. - Vorbiși și dumneata, finule! Apoi nouă de picături ne arde? De pomana lor? Cine nu încape la ei, vine la noi. Mare ispravă! Cu ce te simți dumneata sau eu mai procopsit? - Avem și noi de toate... Pământ, pruni, pădure, alături, cooperativă, bancă. - Avem, avem, firește că avem, dar astea le-am muncit noi cu palmele
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
întîlnești decît pescari, ici și acolo, iar iarna - doar țigani veniți cu toporișca și căruța să taie lemnele nimănui. Cîrciuma "La mielu care pierde rata" e în pragul falimentului. Cu o mică terasă în față și o săliță unde nu încap mai mult de trei mese, are prețuri mici, populare: paharul de vin costă cinci mii de lei. Chiar dacă nu se poate plînge de lipsa clienților, patronul vrea să vîndă afacerea. Lazăr, vagabond bătrîn, cu fața roșie, motolită de riduri și
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
și ultimul erou al Revoluției din Octombrie, pe care Stalin îl admite, dar numai sub această inofensivă formă și cu condiția să-i mai servească la ceva. E supremul simbol a ceea ce a fost și a ceea ce rămâne de pe urma socialismului încăput pe mâinile grosolane și asasine ale lui Iosif Stalin: un biet cadavru chircit și hurducat, fără rușine, pentru liturghiile profane și sângeroase ale moscovitismului." 2) în momentul în care i-am prezentat d-lui Vlaicu Bârna dactilograma interviului copiat după
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești. Ningea cât nici să nu se-ncape doar într-un sat atâta vrajă; Ningea cumplit (dacă-mi permiteți acest adverb); ningea titrat. O mântuire genuină părea din cer că se degajă Mai abitir decât în jindu-mi. Ningea, și-am fo' amurezat. Ningea cu fulgii lați în spete
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
plii. Căci geometrii vestite ne-or dezbăra de-oricare Lege și-n loc de iaduri vom huzuri-n altare De cumuluși, cu visuri pictați vioi de-un soare Mai bulbucat, mai vînăt, mai amoros, mai tare, Unde păcatele și puritățile încap Alături. Frige-n tavă crini groși tîrîți prin praf!!*) *) îndemnurile finale-s întotdeauna gastronomice
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
mai slabă vorbesc cu mine în oglindă și deodată iau creta și centimetru și-mi ajustez trupul după tiparul exact al acestei nopți de ianuarie piciorul e zvelt și alunecos unghia ca o picătură de spermă ești calapodul care mă încape total pînă la fermuarul gurii lemnul tău se umflă de sîngele meu din trei în trei ani golful se adîncește plaja se îngustează lipovenii cu năvoadele pline de pește în patul de lîngă perete pe salteaua din foi de porumb
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
oprit la Prut pe suspectul Plutarh mai întâi asigurându-l că dincolo în Țara făgăduinței toți sunt egali și nu există nici o viață ilustră mai apoi condamnându-l că nicio biografie recomandată de biroul hotărârilor celor mai juste n-a încăput în Viețile ilustre Fragment ionescian Țară de Sus? Țară de Jos? Desțărată moșie Fără Hristos. Curge prin apă Un râu de granit - Alo, Apusul! - N-ai cumva nevoie De Răsărit? - Alo, cei de sus! Dar trageți odată cortina sau apa
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim mai mulți ani într-o noapte; întețirea ne va năpădi uimirile până la sânge. Ființele noastre: zămisliri și cazne un singur trup vor ajunge. Pe drum, anevoios, mai încăpea câte un om; cu trudă înaintam ca un egumen și ca un prizonier avid; parcă în același timp eram și Absalom și David. BATE CÂNTARUL Credința zilei de az’ toarnă nesiguranța zilei de mâine în ulcioare de lut arse bine
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
pentru că, deși reprezintă un exces, harul și bafta pot merge laolaltă (deși nu-i echitabil față cu alții)". Cu osebire savuroase sînt întîlnirile dintre pitorescul comentariului și pitorescul textului poetic din care se iscă scîntei, întrucît ultimul se înscrie - mai încape vorbă? - în orizontul de așteptare al criticului ce adulmecă picanteriile de oriunde ar veni (gustul pentru licențiozitatea temperată, plăcerea micului scandal scriptic nu sînt oare trăsăturile unui refuz al conceptului valorii ,absolute"?): ,Mihail Gălățanu a reușit să-și ridice-n
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
de un simț inalterabil al măsurii. Lucru cu atît mai lăudabil cu cît Marius Vasileanu a hotărît să se lipsească de serviciile gazetărești ale lui Cristian Bădiliță, un profet cultural ale cărui sclipiri vizionare sînt prea mari ca să mai poată încăpea în chenarul modest al unor pagini de revistă culturală. Acestuia din urmă i-ar trebui pesemne un podium, un amvon sau o tribună electorală, asta dacă nu i s-ar potrivi în realitate ceva mult mai simplu: o infuzie puternică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
poate de fericită, menită să aducă numeroase clarificări în imaginea de ansamblu a literaturii române din Basarabia. Nu voi face un rezumat al acestor dezbateri, căci ar însemna să reproduc întocmai și pe larg anumite puncte de vedere, care nu încap într-un spațiu restrâns. Sensibilitățile și susceptibilitățile unor scriitori basarabeni, mai ales a celor care lipsesc din antologii, sunt peste măsură de inflamate și sunt sigur că nu le-aș putea satisface orgoliul de a le evidenția suficient. Prin urmare
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
proza lui Ury Benador din Subiect banal și Hilda nu are șanse de a trezi un prea mare interes. Un impediment major este și insuficiența limbajului de analiză psihologică. Dar proza lui Ury Benador, deși datată sau depășită, rămâne - nu încape îndoială - printre curiozitățile de istorie literară pentru care merită să faci un efort documentar.
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
Barbu Cioculescu Că Eminescu a fost primul nostru ecologist este un adevăr asupra căruia nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
sunt întoarse pe toate fețele, discutate și răsdiscutate, lovite îndesat în punctele slabe, în timp ce peste cărțile de anvergură, care îl infirmă pe critic, se trece cu ușurință și ușurătate. Cel mai iubit dintre pământeni, cu cele trei volume ale sale, încape în trei pagini, Viața ca o pradă, căreia i se acordă calificativul ,excelentă", e menționată în treacăt. Dacă Desfășurarea lui Preda era și este contestabilă, nici desfășurătorul lui George Geacăr nu pare în bună regulă. Alte obiecții pe care i
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
mă fierbe". Autorul frazelor atît de incitante se dovedește a fi nimeni altul decît Eminescu, atras cu ingeniozitate de graeculos pe panta sarcasmului balcanic: ,Ah, Eminescu!, strigai. Ah, Eminescule, pe care te năpădesc atîția idilici netoți!... Pînă și răul, vasăzică, încăpu la noi pe mîna mediocrilor... Nici de o cutezanță strălucită n-avurăm parte măcar, ca-n Renaștere... Numai de pezevenghilîcuri. De pișichierlîcuri. Doar șmecherii. Iar în loc de caractere, ciurucuri...". Nemuritorul Caragiale, aliniindu-se astfel cu Luceafărul! în asemenea circumstanțe ar fi
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
legitim al trecutului ori ca sămînță a viitorului, sensibilitatea prezentului. Lasă că suntem, vrînd-nevrînd, pensionarii unei rezervații de muzică contemporană. Compozitori (poate, s-a văzut și în festival, mai mulți ca niciodată), interpreți (histrioni sau autentici), un public (cît să încapă la o cină de taină), în sfîrșit, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz doar exotică, populează ceea ce putem numi, la modul optimist - rezervație, pesimist - ghetou, ori neutru - cazarmă. M-am întrebat deseori
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]