3,982 matches
-
fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar dacă sunt nebuni... Ce vă face să presupuneți asta? — Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar fi avut interes să fugă repede, n-ar fi plecat cu patru cămile și nici nu le-ar fi încărcat atâta... — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se opreau când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și o mică grădină cu copaci păliți, se înălța clădirea cenușie cu copertine albe de care-i vorbise feroviarul. Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că Vlăduț a catadicsit să-i amintească moșului de Mirela. Îi scrisese, da, a primit alaltăieri scrisoare din Austria de la Vlăduț, că a dat pe aici și ar fi bine să, iar asta l-a făcut s-o ia încoace încărcat ca un catâr. Nu-i mare lucru ca fiu-său să-l fi mustrat în scrisoare și uite că a fost trimis... M-a trimis mă-ta, Mirelo, să-mi dai copiii. Să-i ținem la noi o vreme. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plăcerea se plătește, dragostea mea, dar pe undeva, pe alături, poți rămâne cu ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de vreme ce tot sunt aici, aș putea foarte bine să Încep. Dacă mai vine cineva, trimite-le Înăuntru. Se duse În sală, de unde se Întoarse cu o claie de salteluțe pe care să se Întindă elevele ei. Văzând-o așa de Încărcată, am sărit să-i țin deschisă ușa creșei. În timp ce aceasta se Închidea, vocile amuțiră. O auzeam pe Rachel spunând ceva, dar nu distingeam clar cuvintele. Adunându-mi rucsacul și haina de pe jos, i-am spus lui Lou: — Mulțam’ pentru ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
credeam cu adevărat că Brian avea vreo mărturisire de făcut, dar, pentru orice eventualitate, am măsurat din ochi distanța dintre mine și ușă. — Derek n-ar face niciodată așa ceva, mi-a răspuns, cu o voce atât de profundă Încât părea Încărcată de adânci semnificații. — Ah, da. Sunt de acord. Nu suna prea sincer. Am mai băut puțină bere. Nu știam de ce, dar, dintr-un anume motiv, toată conversația asta mă demoraliza. — Brian, tu cine crezi că e vinovatul? am trântit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-ți cer o favoare! — Tu ești cel care mă copleșești cu favorurile tale. Fie! recunoaște Abu Taher. Să zicem că aș dori ceva În schimb. Au ajuns În fața portalului reședinței sale; Îl invită să-și continue conversația În jurul unei mese Încărcate. — Am un plan pentru tine, un plan de carte. Să lăsăm, pentru o clipă, rubaiatele tale. Pentru mine, ele nu sunt decât inevitabilele capricii ale unui geniu. Adevăratele domenii În care excelezi sunt medicina, astrologia, matematicile, fizica, metafizica. Mă Înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am simțit obligat să mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astfel de lucruri spunea el câteodată, înainte să stingă lumina la noi în cameră. Dacă ai amoruri, te temi să nu faci copii. Dacă ești logodit, vin curând și copiii. Dacă ești logodit și ai și amoruri, vei avea conștiința încărcată. O conștiință încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spunea el câteodată, înainte să stingă lumina la noi în cameră. Dacă ai amoruri, te temi să nu faci copii. Dacă ești logodit, vin curând și copiii. Dacă ești logodit și ai și amoruri, vei avea conștiința încărcată. O conștiință încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să nu faci copii. Dacă ești logodit, vin curând și copiii. Dacă ești logodit și ai și amoruri, vei avea conștiința încărcată. O conștiință încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea conștiința încărcată. O conștiință încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea că se ascunde un snop de paie, nu carne. Signora Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pace, o viață liniștită, fără surprize, pe el nu îl lua prin surprindere nici măcar vremea, dar ea a reușit, tocmai ea, care fusese atât de fericită când scăpase cu ajutorul lui de părinții ei grei de zile și cu sufletele încărcate și de frații ei micuți pe care fusese nevoită să îi crească, lăsându-le pe toate în urmă pentru o casă perfectă, pentru un soț perfect, apoi pentru niște copii perfecți, cine s-ar fi gândit că acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe șoseaua Înghețată. Depindea de cît de Încărcate erau mașinile, și mai conta și dacă erau femei Înăuntru, asta pentru că orbul mirosea destul de tare, mai ales iarna. Însă pînĂ la urmă oprea cineva, pentru că era totuși un orb. Toți Îl știau și-i ziceau Orbete, care În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spusei. N-o să fie prea ușor. Ofensiva asta e distrusă. Nu ți-e bine, băiete? spuse Johnny. — Scrie și tu ce se poate scrie, spuse celălalt pe un ton blînd. Trebuie să-ți vină ceva după o zi atît de Încărcată. CÎnd o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o sticlă de ceva? — Aș fi Încîntat. Ce să aduc? — Orice. Ce-ți place ție. Eu trebuie să lucrez puțin, așa că să zicem pe la șapte jumate. — Nu vrei să mergi cu mine? MĂ tem că mașina cealaltă o să fie prea Încărcată. — Ba da, cu plăcere. Mulțumesc. Se urcară În mașina lui și noi ne băgarăm toate lucrurile În a noastră. — Ce-i cu tine, băiete? spuse Johnny. Îți lași fata să plece acasă cu altu’? — E supărată din cauza atacului. Se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-și paharele cu vin alb ani de zile la Pilade. Textul de sub fotografie glăsuia: „O homem que matou Moro”. Bineînțeles, după cum am aflat la Întoarcere, nu el Îl omorâse pe Moro. El, dacă ar fi avut În mână un pistol Încărcat, s-ar fi Împușcat În ureche ca să verifice dacă funcționează. Fusese numai de față când cei de la Digos dăduseră buzna Într-un apartament În care cineva ascunsese sub pat trei pistoale și două pachete de exploziv. El stătea deasupra, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pierdut”. Seara sărbătorirăm cu pompă căderea prohibiției alcoolice. Jacopo părea că-și uitase umorile elegiace și se luă la Întrecere cu Diotallevi. Imaginară mașini absurde, ca să descopere la fiecare pas că fuseseră deja inventate. La miezul nopții, după o zi Încărcată, hotărârăm cu toții că trebuia să experimentăm ce anume simți când dormi pe coline. M-am băgat În pat În odaia bătrânească, cu cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu acel Leo evaporat, în urma căruia rămăsese doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca pictate, și au niște ochi frumoși, auleu!că te bagă-n boală când se uită la tine. Într-un târziu, Prințesa a chemat ospătarul, a plătit toată consumația pregătindu-se să plece, că a doua zi avea un program încărcat. S-au îmbrățișat cu toții sărutându-se în nedumerirea celor care nu-și explicau ce caută Prințesa printre țigani. Când au ajuns acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el, săracul, că lucrurile nu luaseră o întorsătură și mai urâtă. Ultimul, se prăbușește pe taburet Mânecuță, păstrându-și la îndemână arma încărcată, pe birou, pentru negocieri. Zii ce-ai de zis! îi aruncă el țâfnos, Avocatului. Bine, trage Fratele aer în piept adânc, adânc, cât mai adânc, înainte de-a-și începe pledoaria. Să vă povestesc atunci, eșalonat, da capo al fine, cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spiritual prezentările. Și Nadina surâde încîntată și repetă întruna: ― Ah, oui, c'est vraiment très chic, très parisien!3 Mica sală s-a umplut de domni în frac și doamne decoltate. Chelnerii se strecoară ca umbrele, echilibrând tăvi de argint încărcate. O dansatoare spaniolă, într-un pătrat rezervat, acompaniată de o orchestră specială de chitariști spanioli, își învîrtește temperamentul cu stridente vibrații de castaniete. Orchestra mai continuă un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumii barem era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din cârciumă. ― Apoi sunt mulți, răspunse Ignat Cercel, care umbla de colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel mic al lui Dragoș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi venit a crede, strângând la piept și mângâind în neștire copilașul. Apoi sculă pe ceilalți doi: ― Hai, c-ați dormit destul! Hai, că nu-i vreme de dormit! Copiii se urniră anevoie și bombănind. Când descoperiră însă masa încărcată, se înviorară și-și amintiră că li-e foame. Melentie îi așeză pe toți trei pe laviță: ― Mâncați ce vă place, copii, până vă săturați!... Numai să nu vă bateți și să nu faceți gălăgie, că măicuța a murit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]