197,034 matches
-
ritm de joc, iar bateria expunând amintitele accente dezarticulate. Întoarcerea în registrul mediu este prilejul pentru Körössy de a reveni la tonalitatea inițială, pentru ca re-expunerea temei să apară în mod natural, cu rol concluziv. Ușor ironică, formula melodică expusă în încheiere la pian imită cântul țambalului, clarificând pentru ascultător zona geografic-spirituală de unde vine Iancy Körössy. Nu cred în denumirile pe care unii le dau muzicii, pentru că ei nu știu despre ce vorbesc. «Eu cânt freejazz.» Domnule, lasă jazz-ul la o
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
într-un ‘azi' atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cauzalității cronologice duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Pînă la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul nu mai putea fabula. Eroul avea un destin de împlinit. Ce așteaptă oare de la soarta lor eroi Desperado cum sunt Winston Smith (George Orwell), Justine (Lawrence Durrell), Anna Wulf (Doris Lessing), Alex (Anthony Burgess), Oliver (Julian Barnes
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și trecutul sprijineau evoluția viitoare. Preocuparea romanelor scrise înainte de Fluxul conștiinței era ce va urma, incidentele viitoare. Intriga avea un unic mare atu în mânecă: încheierea. Odată ce romanul se încheia (fericit ori nu), istoria își încheia misiunea, romancierul nu mai avea nimic de demonstrat. Cu toate că Virginia Woolf nu și-a dat seama atunci când l-a acuzat de tradiționalism, John Galsworthy este de fapt un dușman al
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
e un flux, o curgere fără punct final. Virginia Woolf vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Anna Wulf (The Golden Notebook - Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că, din cauza violenței prezentului, își pierde mințile. Alex (A Clockwork Orange - Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește, romanul se încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
din prezent viitorul - adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea ‘și? și?'). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love interest, de încheierea ne/fericită a prezentului în viitor. Cu toate acestea, textul modernist e plin de istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și îl mută, în fond, în trecut, sunt autorii Desperado. Viitorul Desperado nu mai este o
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
duce undeva precis. El devine distopie. Tradiția basmului (axată pe nevoia de a ști ce se întâmplă după) a murit. Paradoxal, cea mai elocventă ilustrare este romanul lui Lawrence Durrell Alexandria Quartet, care se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea lectorului pentru însăși ideea de ‘până la urmă' (în viitor). Captivanta Justine sfârșește (ultimul viitor pe care îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem la o încheiere în viitor. Martin Amis, cu Săgeata timpului (Time's Arrow) e cea mai bună dovadă. Narațiunea se încheie cu înțelegerea întârziată a trecutului, privind viitorul ca pe o simplă amintire. Ne amintim că eroului urma să i se întâmple ceva
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
de acută confuzie din prezent, viitorul e o amintire, și încă una ce aparține lectorului, adică este exterioară eroului. Lectorul Desperado n-are de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
li se cuvenea o tratare mai detaliată, remarcă pe care o putem extinde și asupra figurii unui protagonist al slăvirii geniului Carpaților și în genere al retoricii național-comuniste, care este bardul de la Bârca, revenit și el, revendicativ, în actualitate. În încheierea deosebit de merituoasei d-sale exegeze, Alexandra Tomiță a avut gîndul oportun de-a introduce un Epilog închinat situației actuale a unor lideri ai protocronismului. Să vezi și să nu crezi cît de benefică poate fi tranziția pentru acești simandicoși reșapați
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori semiautomatizați de cărți, putem ignora clivajul. Rămâne însă o zonă de care, parcă, inteligența prozastică a lui Bogdan Suceavă refuză să se atingă. Chiar sub alibiul distructiv, suicidar, invocat la începutul cronicii, o încheiere în termenii aceștia confuzi e - vai ! - intolerabilă: "Bunicul îi povestise lumea întreagă ca într-un joc, ca într-un descântec, un joc care poate să n-aibă sens pentru nimeni altcineva, dar care rămânea de acum să trăiască în Miruna
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
la conviețuire, desigur. Înainte de a-ți răspunde la întrebări, nu pot să-mi reprim impulsul de a cita poemele în original, întru deliciul celor care mai știu germana sau sunt doar pe cale de a o învăța. Așadar: Rilke, poezia de încheiere, Schlussstück, din Das Buch der Bilder, volum apărut în 1902, extins în 1906, când Rainer Maria avea 27, respectiv 31 de ani - vârste cam timpurii pentru obsesia morții: "Der Tod ist groß, Wir sind die Seinen lachenden Munds. Wenn wir
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
caută, antologhează și valorizează poezia din care lipsește sentimentul, repudiază mecanica versificației, nu discută aproape niciodată statutul schimbător al metaforei și al altor tropi, nu-l interesează retorica poeziei, considerată caducă - toate acestea fiind specifice poeziei de dinainte de 1900. În încheierea prezentării lui Stephan Roll, Marin Mincu aduce precizarea necesară, departajarea între o poezie de sentiment și o poezie ca fapt de limbaj, privilegiind miraculoasa și atât de dorita "practică semnificantă": " Sentimentul este o realitate psihologică, pe când poezia e un fapt
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
de orice gratuitate sau de estetism romantic, el făcea apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept concluzie a tuturor cărților semnate de el: "Priimiți deocamdată/ Acestea ce le citiți/ Și vă voi da altă dată/ Și mai multe, de poftiți./ Că d-alde aceste
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
aprinse și sincere) s-au certat pentru prima oară. După o soluție de compromis - solicitarea unei amânări pe caz de boală - poetul trimite o cerere către Minister, în care solicită "punerea în disponibilitate" din funcția de cancelar, motivând prin urgenta încheiere a "mai multor lucrări literare"; la 17 aprilie 1922 primea Decretul nr. 1739, prin care era anunțat că petiția i-a fost acceptată. După patru ani, va cere din nou intrarea în diplomație, solicitând numirea în postul de "atașat de
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
furnizori de servicii online, precum amazon.com sau barnesandnoble.com, atrag o clientelă în creștere exponențială. Am văzut cu ochii mei oameni care, în marile librării new-yorkeze, comandau direct din fața raftului, pe telefonul-computer, cartea pe care tocmai o răsfoiau. După încheierea ritualului, o puneau la loc și plecau satisfăcuți, știind că în cel mai scurt timp îi va sosi prin curier acasă. Diferența semnificativă de preț - care poate ajunge până la o reducere de patruzeci la sută din valoare - între cartea cumpărată
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
evocatoare, au alternat cu cele impetuoase, energice, marcate de dinamism și strălucire. Am apreciat coordonarea fructuoasă a duo-ului în realizarea contrastelor dinamice, a diferențelor timbrale, bunul gust și flexibilitatea manifestate în conducerea tempo-ului (fără exagerări de rubato). În încheierea recitalului, violonista Raluca Voicu-Arnăuțoiu și pianista Manuela Giosa au prezentat 3 piese din Suita op. 6 pentru vioară și pian de Benjamin Britten, creație de tinerețe a compozitorului, remarcabilă prin frumusețea, insolitul și diversitatea imaginilor muzicale pe care le întruchipează
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
Ciocârlia (prelucrarea realizată de Grigoraș Dinicu), pe care violonistul a redat-o cu frenezie și strălucire. Amintim că Gabriel Croitoru a fascinat publicul din China cu minunata Ciocârlie în cadrul turneului realizat în primăvara anului 2013, alături de Orchestra Națională Radio. În încheierea primei părți a programului, Liviu Prunaru și Horia Mihail au interprentat Romanze pentru vioară și pian de R. Wagner (din ciclul File de album ) și Souvenir de Moscou de H. Wieniawski. Spectatorii au fost impresionați de calitatea de excepție a
Duelul viorilor la Sala Radio by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83996_a_85321]
-
exprimării se află în perfectă concordanță cu viziunea sa artistică. “Secretul” forței magnetice inconfundabile se află nu numai în arta pianistică situată pe cele mai înalte culmi, ci și în sentimentele sale profunde și în exemplara sa integritate morală. La încheierea recitalului, pe lângă fascinația inegalabilei interpretări, publicul a reținut senzația de întreg, de emoție covârșitoare, de retrăire a unor realități și situații eterne, care își găsesc echivalentul în permanență. Interpreții au oferit publicului care i-a ovaționat minute în șir, două
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
înțelegere a partiturii. Cerebral, echilibrat și rafinat, pianistul a strălucit în cadențele de un foarte bun gust. Pentru bis, a ales delecteze publicul cu Studiul Op. 24 Nr. 12 de Chopin. În cea de a doua parte a programului, după încheierea misiunii de acompaniator, a venit rândul orchestrei ca instrument complex și dinamic să fie în prim plan. Foarte interesantă și binevenită a fost abordarea, după cele două concerte clasice, a Suitei din muzica de scenă la Sărbătoarea lui Belshazzar de
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
același ansamblu poate să sune atât de diferit, ieșind din matca muzicii de cameră și îmbrăcând haina decorativă a celei simfonice. Această euforie sonoră a constituit momentul culminant al serii, venit ca un rezultat al multor momente meditative. O frumoasă încheiere pentru unul din numeroasele și reușitele concerte ale prea puțin mediatizatei Orchestre de Cameră Radio.
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
Enescu” și cu corul „Madrigal”. Iar la 75 sau 80 % din filmele românești, la capitolul dirijorul orchestrei, figurează de asemeni numele lui Paul Popescu. * Doina Moga: Știam că în primii ani de Conservator studiați, ca materie principală, pianul. Firesc, după încheierea studiilor, urma să deveniți solist. Ce s-a întâmplat pe parcurs, de v-ați consacrat dirijoratului? Paul Popescu : Eram înscris și la secția de dirijat, la clasa lui Constantin Silvestri. Din fericire pentru mine, am ajuns, în scurt timp, la
Atunci, cândva, cu dirijorul Paul Popescu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84015_a_85340]
-
Așadar, juriul a fost compus din Voicu Enăchescu (președinte), Jolt Kerestely, Mirela Fugaru, Sida Spătaru, Titus Andrei, Pasha Parfeni, Andreea Andrei, Ionuț Dulgheriu, Alina Sorescu, Ioan Cristea, Daniela Daniel. Cum spuneam, odată cu trecerea timpului sau chiar a doua zi după încheierea concursului numele laureaților vor fi uitate, în schimb al deținătorului Trofeului va fi - dacă e cazul! - reținut. A fost oare Diana Antonică, 20 de ani, din Constanța solista care să domine concursul prin voce și personalitate scenică (nemaivorbind că nici
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
și al sănătății oamenilor, a zăpezii evanescente, ca simbol al purității și inocenței copilăriei. Corul Symbol a oferit versiuni cuceritoare și următoarelor lucrări din program: Albinuța de Eugen Mamot, Sărbătoare andaluză de Andres Papin, Tançuj, tançuj de Miroslav Raichl. În încheierea programului au fost interpretate, în primă audiție absolută, fragmente din Rapsodia I de George Enescu, selectate de Constantin Sandu și armonizate de Constantin Drăgușin. Concertul corului Symbol a fost o reușită artistică incontestabilă, la care au contribuit calitatea repertoriului, eficiența
Corul Symbol la Ateneu by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84049_a_85374]
-
țările socialiste în jur de 300.000 de exemplare anual, după cum scria presa din RDG sau Ungaria. Organizarea, tipic românească (nu s-a schimbat nimic până azi, stați liniștiți!) a făcut ca discurile Margaretei Pâslaru să ajungă la Cannes... după încheierea târgului! Chiar dacă atunci conducerea politică nu încuraja foarte tare mediatizarea unor asemenea succese interna- ționale, publicațiile “Contemporanul” și “Săptămâna” au acordat spații acestei premiere pentru țara noastră. Pe scena de la Cannes campioana vânzărilor din țara noastră a stat alături de, între
Albumul cu amintiri by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84160_a_85485]