8,238 matches
-
Sau: ,Orice adevăr rostit la plenară, de-acum nu-ți mai aparține, ci aparține partidului, automat devine mare secret de stat". Critic în privința exagerărilor sovietice, în observații tot mai incisive de la o ediție la alta, romanul Povara bunătății noastre se închină fără rezerve la ,maica Rusie", la fel în toate edițiile. În genul romanului țărănesc, Povara bunătății noastre rămâne, fără îndoială, un reper, comparabil cu Moromeții.
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
pașaport de cimitir, ăștia nu voiau, si a rămas că atâta timp cât nu moare creștină, nu are ce căuta în cimitir. Ăștia au zis că nu e după cum vrea popa, așa că atunci când femeia a plecat către zeitatea păgâna la care se închinase toată viața, neamurile au început preparativele. Au tocmit groparii peste capul popii, ăștia au săpat groapă și și-au primit țuică de rigoare, iar popa a transmis semnale familiei îndoliate să-și ia gândul de la îngropatul moartei în cimitir. Oamenii
Popa, baba necreștină și lupta pentru groapă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18886_a_20211]
-
vibrarea din lună o răstorn/ Pe nimbul ființei tale de candidă regină”/ Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn,/ Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină./ Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină/ Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon...” (Taine, sonet). Ion Dodu Bălan (România, prof., dr., critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator) este scriitorul pentru care valorile naționale, inclusiv, limba româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Pietrele soarelui). Suficient de departe de orice fel de intenție analitică, doar de astă dată, desigur, voiesc aducerea în ecuație a plăcerii de a remarca. Astfel, deci. Verbul este fixat încât să nu lase loc nicivreunei disimulări. Visele se produc închinându-se unei treziri inefabile, fără a fura din vălul absolut incredibil prin toate senzațiile posibile. Să lași trandafirii pentru spinii lor care să mai fie și roșii armonizând o iie. Sângeriul mai departe dus, ajunge într-un curcubeu direct cosmic
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
bătrână care nu-și dezlipea ochii de mine și în același timp își făceau cruci într-una. Mă întrebau: - A cui ești tu, fată? Eu răspundeam stingherită, mai cu seamă de faptul care îmi părea tare ciudat că toți se închinau văzându-mă, de parcă se temeau și nu-mi plăcea cum mă priveau și apoi se închinau înfricoșați ca și cum aveau dinainte o apariție din altă lume. -Sunt a lui Gheorghe G. -Ehe! Ești nepoata lui Florea Popa și a Mariei? -Da
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
una. Mă întrebau: - A cui ești tu, fată? Eu răspundeam stingherită, mai cu seamă de faptul care îmi părea tare ciudat că toți se închinau văzându-mă, de parcă se temeau și nu-mi plăcea cum mă priveau și apoi se închinau înfricoșați ca și cum aveau dinainte o apariție din altă lume. -Sunt a lui Gheorghe G. -Ehe! Ești nepoata lui Florea Popa și a Mariei? -Da! Răspundeam eu. -Doamne ce semeni cu Maria! Ca două picături de apă! Și continuau să se
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
înfricoșați ca și cum aveau dinainte o apariție din altă lume. -Sunt a lui Gheorghe G. -Ehe! Ești nepoata lui Florea Popa și a Mariei? -Da! Răspundeam eu. -Doamne ce semeni cu Maria! Ca două picături de apă! Și continuau să se închine. Eu priveam la ei uimită și-mi ziceam în sinea mea, că ori sunt orbi și nu văd bine, ori sunt cam bolânzi. Mă priveam de multe ori nedumerită, în oglindă după ce o privisem cu atenție pe la bunica Maria. Nu
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
căci în mintea mea abia atunci se făcea lumină și mă interesa să profit de bătrâna vorbăreață și să aflu mai multe. Până atunci nu avusesem nici cea mai vagă idee, cu cine semănam de fapt și că lumea se închina văzându-mă, ca atunci când le ieșea în cale o stafie! Adică eu, eram considerată un fel de reîncarnare a sărmanei preotese moarte. Îmi zic în sinea mea, că ar fi momentul să aflu mai multe despre această poveste și am
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
să aflu mai multe despre această poveste și am decis să încerc să aflu de la bătrână. Mă dau mai aproape, profitând că ea nu rezista și tot îmi arunca priviri pe furiș abținându-se cu greu să nu se mai închine: - Scuzați vă rog doamnă... nu știu cum vă cheamă, deși din vedere vă cunosc! N-ați vrea, să-mi povestiți despre doamna Maria dacă tot îi semăn atâta? Cred că ați cunoscut-o personal! mă adresez eu politicoasă. Ea mă privește și
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
impresionată de aducerile aminte. Începusem să înțeleg, că oamenii bătrâni care pe la noi, trăiesc în umbra superstițiilor și prejudecăților, impresionați și zguduiți de cele întâmplate atunci demult, când mă întâlneau pe mine, le reînviam amintirile despre soarta preotesei și se închinau în fața insolitului și inexplicabilului. La urma urmei, doamna aceea nefericită, fusese o rudă de sânge a mea, pe linie maternă și nu ar fi trebuit să pară anormal nimănui, că se întâmplase să îi semăn! Între timp, a venit autobuzul
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
povestit părinților mei, cele aflate. Mi-au confirmat că erau adevărate. Le-am și reproșat că nu mi-au lămurit niciodată aceste lucruri, deși eu le povestisem de multe ori, cum mă privea lumea și că nu înțelegeam de ce se închinau văzându-mă, nici că nu de bunica vorbeau, când ziceau că semăn cu Maria. Tot atunci mi s-au lămurit simpatia aparte și atenția inexplicabile până atunci, pentru mine, de care mă bucurasem de copilă, în fața bătrânului preot. Mă stingherise
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
du-te și dormi în fânar ce pot să-ți spun! Ea începe să râdă în hohote nestăvilite și zice: -Hai că mâine le povestesc celorlalți despre asta! Vreau să văd ce mutră face Haralamb când va auzi cum se închina lumea când se întâlnea cu tine, crezând că ești vreo stafie! Îl dau gata cu vesta asta! - A da? Nu mi-a fost destul că m-au traumatizat toată tinerețea fantomele trecutului, acum se întorc iar! Te mănânc cu fulgi
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
să pun usturoi și frunze de nuc sfințite prin casă și prin grajd, că uitasem ce zi e azi și uite ce belea pății! În loc să mănânc eu găina după ce am crescut-o, zburară Rusaliile cu ea! Leana continuă să se închine și dă să plece, însă eu o opresc: -Ia stai bre un pic și lămurește-mă mai bine cum e treaba cu Rusaliile că nu aș vrea să zboare și cu vreun porc sau vreo vacă de-a mea! Zi
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > EU SUNT DIN ȚARĂ LUI NIMĂNUI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt din țară lui Nimănui, pe vremuri, se numea România, acum, umila, se-închină oricui și-a uitat, demult, omenia Eu sunt din țară Dorului dor și-n țara asta, a mea și a ta, se trăiește greu, se moare ușor că ne-a părăsit pe toți Maria Să În țara mea pierit-a
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
acești tineri vor fi însoțiți de familie, prieteni și un preot! Imaginile ce indunda televiziunile din România vorbesc despre o tragedie fără seamăn dar și despre compasiune și altruism, despre dragostea de aproapele tău crunt atins de soarta, și mă închin în fața celor ce au acordat asistență necesară, personal medical, pompieri, poliție, simpli trecători. Sunt cu sufletul alături de toți cei ce au avut neșansa să fie prezenți la Clubul Colectiv în seara zilei de 30 octombrie; îi plâng pe cei plecați
VINEREA NEAGRĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373736_a_375065]
-
bucuria vieții atât de trecătoare E bine să păstrez momentul care-a fost Este iubirea legea care dictează vieții Mișcarea în formele primare ? Atunci doar astă lege contează pentru lume Și dacă ar ști supusă doar ei să i se închine Noi Oamneii am trăii veșnic Supremă sărbătoare în orice land din spațiu În tot ce viață are eternul univers Mă copleșește dăruirea ce mi-o întinzi supusă Mă pierd pe țărmul mării de unde vii și pleci Ce-o să mă fac
EXTRAS DIN MEMORIA DORINŢELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373787_a_375116]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mi-am văzut copilăria Într-un strai de floare rară Ce stătea pe un pridvor, Cu o inimă ușoară... Avea aripi ca de înger Și-n privire cer senin, Amintirii de poveste Eu și astăzi mă închin. Toate grijile de multe Le duceau Părinții mei Noi cărăm raze de soare Și zburdam ca niște miei... Mama ne dădea lumina Într-o ceașcă dimineața Să vedem cu ochi curați Cât e de frumoasă viața. Tata construia vapoare, Pentru
COPILĂRIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384716_a_386045]
-
în urmă, cântece frumos țesute. Le-a înregistrat în studiourile Radio și TV și le-a interpretat pe scenele de concert, cu multă căldură în glas, cu sensibilitate și parcă întotdeauna cu dorința de-a ne convinge că fiecare viață închinată folclorului românesc nu este altceva decât un strigăt de bucurie.” (site „Antena satelor”) Târziul are o dimensiune de discontinuitate foarte dureroasă în raport cu umanul, consolidând cea mai directă lucrare a sa, uitarea! Ce se întâmplă, însă, în intimitatea omului, atunci când uită
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
vieții de astăzi, deloc neglijabilă și amintită de poetă ca un mesaj dureros este duplicitatea multora dintre semenii noștri, care lovesc ”aproapele, târându-l în noroi”. ÎNVĂȚĂM să prețuim valorile neamului românesc, trecându-le, cu pioșenie, în ”Neuitare”. Capitolul este închinat lui Eminescu, martir al neamului românesc, care a rămas ”demn în fața morții”, precum ciobănașul mioritic. ÎNVĂȚĂM să gustăm umorul, care, uneori, este sarea vieții, pentru că ” Puțin umor... nu strică”. În acest ultim capitol, găsim câteva ”pseudofabule”, scrise în monorime umoristice
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
în mine ai dragostei fiori. Palma veșniciei îmi mângâie mereu, Viața mea întreagă ascunsă-n Dumnezeu. Clipită de clipită trăiesc îngenunchiat Lângă tronu-Ți sacru, Mare Împărat! Să îți laud Numele de Mântuitor Să-Ți cer îndurare, pace și ajutor. Mă închin cu-ntreagă viața-mi pe altar Stau sub bunătatea ploilor de har. Simt îmbrățișarea veșnică a Iubirii Și o-mpart prin stihuri și eu omenirii. Cluj Napoca, 30 octombrie 2015 Vânt de toamnă Toamna și-a pus în pletele-i gălbui
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
artificii Apar măști schimonosite În sinistre edificii De fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, Fioroși rânjesc în noapte, Caninii vrând a-și înfige În tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină Într-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, Când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, Ca umbre dansând în noapte, Celor ce-s fricoși din fire Le dau reci fiori de moarte. Făpturilor din morminte, Tulburată e odihnă. De spirite-s bântuite, Ce le dau fiori în
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384754_a_386083]
-
Toate Articolele Autorului Hai să ne întoarcem puțin în trecut Să vă povestesc ceva ce mult timp eu nu am știut. Despre Egiptul antic să vă spun Că era mai diferit ca acum. Ei piramide aveau și la zei se închinau, Faraonii conduceau, Iar când mureau în piramidă îi închideau. Astăzi nu mai e la fel, S-a modernizat totul cu mult zel, Cum noi toți la fel am făcut, Că vremurile de demult au trecut. eleva Petcu Ana Maria, 12
EGIPTUL ANTIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384766_a_386095]
-
chiar și gazetele care promovau cauza feminismului nu ies din tipar și „susțin” ideea - publicată câțiva ani mai târziu, în 1931, de Magazinul -, potrivit căreia nu există femeie, indiferent de clasa socială și de starea materială, care să nu se închine zeului frumuseții. Articolele cu tematică socială și cele politice sunt rezervate bărbaților, excepție fac publicațiile implicate direct în lupta pentru emanciparea politică a femeii, cum este Acțiunea feministă. În sfera socialului sunt prezente și publiciste, dar care prezintă aproape numai
Eternul feminism în presa interbelică by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13368_a_14693]
-
lume după chipul și asemănarea mea. Și în mijlocul acestei lumi erai tu. Dar nu semănai cu tine. Pentru că erai roaba mea, pentru că puteam face cu tine tot ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
lume după chipul și asemănarea mea. Și în mijlocul acestei lumi erai tu. Dar nu semănai cu tine. Pentru că erai roaba mea, pentru că puteam face cu tine tot ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița căreia, în cadrul ritualului unor nupții paradisiace, demiurgul oniric îi pune la picioare creația sa. Percepția onirică a devenit la Leonid Dimov
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]