2,188 matches
-
cei care aveau caii la îndemână, dar tunul nostru nu avea cu ce să plece. ― Cum adică nu avea cu ce să plece? ― Simplu. Omul care răspundea de animale nu s-a prezentat cu caii la tun. ― Asta întrece orice închipuire. Da’ ce? A dezertat? ― Deși toți de la tunul nostru au plecat să-l caute, nu l-au găsit. ― Ce ați făcut? Că nu se putea să rămâneți cu tunul acolo în pădure. ― Am cerut permisiunea comandantului și împreună cu un camarad
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceilalți Apărători. Nu știa dacă vreunul căzuse sau dacă „Îngerii” existau și reușeau să intervină. Uneori se Întreba chiar dacă totul e real, dacă acea misiune chiar exista, dacă portretele pe care le realiza ajungeau undeva. Dacă nu era totul o Închipuire a lui. Se gândise că, dacă după un timp atât de scurt Îi veneau astfel de gânduri, atunci oamenii care aveau misiuni de ani Întregi, cei care pierdeau contactul cu forța care Îi aruncase În misiune timp de luni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În clipa În care acest gând Îi răsări În minte, auzi un sunet cunoscut și Îndepărtat. Atât de Îndepărtat Încât nu putea fi decât o Închipuire. Închise ochii și ascultă concentrat. Nu, nu se mai auzea nimic. Nu putea fi adevărat. - Ai auzit ceva, căpitane? Sau veștile mele ți se par de necrezut? Da, nu e nici un secret. Întregul sistem de apărare a Moldovei a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un efect spectaculos asupra oștenilor. Uimitor este, Însă, altceva. Fregata căpitanului Morovan a intrat În Dunărea controlată de Țara Românească, iar cei doi frați Oană au debarcat În portul Giurgiu. Veștile care au sosit odată cu ei mi se par dincolo de Închipuire. * 1 octombrie 1476, Albești pe Jijia Se vădea a fi o toamnă lungă și caldă. Ca o vară mai molcomă, dar la fel de strălucitoare. Se făceau strugurii În podgoriile de la Cotnari și se strângeau recoltele din Țara de Jos. Alexandru Încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa, cu glasul lui măsurat, le explicase cum nevastă-sa dorise mărirea locuinței deoarece copiii creșteau și o supăra zgomotul, și cum un arhitect, prietenul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini se o predilecție pentru ea. Se juca aci când era mică, și chiar acum! . . și Hallipa arătase pereții albi, mânjiți ici-colo cu ciudate dcsemnuri în cărbune, fără perspectivă, nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se înălța nevăzută clădirea uriașă a unei dureri stranii, sau închipuiri bastarde și Înfricoșătoare, lucrate în mic, cum își lucra Mika-Le desenurile, și care semănau cu divinitățile informe și răutăcioase ale Egiptului. Explicația gospodărească dată de Haiiipa lua o formă legendară. Moșierul, casa și neamul lui, italianul mîzgălici și venetic, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulți - spune erudițiunea - să-1 completeze, dar zadarnic! . . . Dacă faci mereu pe misterioasa, am să te chem "coram populo" Eva cea neizbăvită, completă Nory, fată obraznică, amestecând după obiceiul ei pedantismul, gluma și familiaritatea. - ... Hans Uys van Rey luase cu el închipuirea și secretul întruchipărei ei desăvârșite, sfârși liniștit Mini, surâzând. Farfurioarele sunară alături și Lina, deschizând ușa cu o mână, intră purtând o tavă încărcată. - Nu! strigă Nory, și ceaiul speriat se clătină în ceașcă. Nu; Să-1 aducă baba! - Miroase a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amorțeală: un fel de simțire ciudată și care ar trebui cercetată, despre contactul frigului cu căldura. Portarul ieșise din cușcă cu un altul, care îi da se pare ordine, deoarece apucă îndată bagajele numeroase, subt supravegherea fratelui meu. Văzui o închipuire de om, înalt ca un fir, galben la păr și la față, cu brațe lungi și subțiri ca firul și mâini galbene ca de mort, cu un gât așa de subțire și lung că nu puteam crede ochilor cețoși, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
l-aș spânzura, pentru că mi-a stricat, cu excepția dumnealui, socotelile bune despre ceilalți. Mini căută în aer spânzurătorile. Întâlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stâlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie mi s-a topit prin vene lutul. La nesfârșit am plăsmuit în cerul gurii iubirea ta. Nădăjduit, mă ascult și astăzi cum te mai rog să ncărunțești cu mine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se cațără în poala mea și zice că e gata să-și recite textul. De data asta e foarte bun. Îl laud cât de mult pot, dar trebuie să fac un efort să-mi stăpânesc lacrimile. Nu pot scăpa de închipuirea sicriului meu care tocmai se pregătește. Aproape că pot auzi zgomotul făcut de ciocanul care bate cuiele în lemn. În ciuda comportamentului său, Tung Chih s-a făcut un băiat frumos. De la mine are ochii luminoși și pielea fină. Restul trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întins pe jos. Gândurile îmi sunt întrerupte de acest obiect pământesc. De ce l-a lăsat An-te-hai aici? Aud pași grăbiți și apoi răsuflarea rapidă a unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau doar în închipuirea mea. — Majestatea Voastră, strigă vocea lui Yung Lu, este amiază! Nereușind să se oprescă suficient de repede, se ciocnește de mine, împingându-mă pe paltonul lui An-te-hai. Ne uităm lung unul la altul, și atunci buzele lui le ating pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului evazionist, necum conștiința contemporanilor săi. Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legată de o problematică realistă, a primit din partea unui critic preocupat numai de probleme estetice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zilele noastre, dacă mai poate fi numit astfel... CĂRȚILE DEASUPRA APEI Ca oricăruia dintre noi, știrea nu mi-a venit dintr-o dată ca să arate amploarea catastrofei, ci într-un mod răsfrânt și treptat. Pentru un om care trăiește în sfera închipuirii cum este scriitorul, astfel de catastrofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor, îl readuc la realitatea reală și îl pun în situația să-și dea seama de limitele artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărțile când ele plutesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trăia încă înaintea ochi-lor și îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție care nu-l părăsise cu trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii în care însă începi să crezi și tu că e tot reală. Dar oare nu asta e și predispoziția artiștilor? M-am simțit, uitîndu-mă în ochii lui, parcă exclus din această lume aleasă. Imaginația mea nu s-a înfierbîntat niciodată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scriitori veritabili, și avem astfel și explicația forței de atracție care îi ține uniți în mari grupuri, instinctul șoptindu-le că numai astfel pot ei supraviețui, ca scriitori, eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte. ADEVĂR Șl ÎNCHIPUIRE Când întîlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr și ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul rămân dezamăgiți. Ei ar vrea, poate, să afle cu ocazia asta dacă există sau nu mister al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mari grupuri, instinctul șoptindu-le că numai astfel pot ei supraviețui, ca scriitori, eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte. ADEVĂR Șl ÎNCHIPUIRE Când întîlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr și ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul rămân dezamăgiți. Ei ar vrea, poate, să afle cu ocazia asta dacă există sau nu mister al creației și dacă scriitorul le răspunde că nimic nu e inventat din tot ce-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
senzaționale pe care o presă bine organizată le face publicului cu o rapiditate perfectă? Mai poate el conta că psihologia cititorului a rămas intactă și că același cititor mai poate parcurge sute de pagini de invenție când realitatea întrece orice închipuire? Fiindcă într-o jumătate de secol s-au produs atâtea răsturnări și omul a asistat la atâtea tragedii, și când n-a asistat și când n-a luat parte la ele s-au relatat despre ele și continuă să i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe coasta dinspre Dunăre a satului. Oamenii de știință afirmă că acea coastă ar fi fost săpată nu de o fostă albie a fluviului, ci de un ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare În somn. Încă de mic visa enorm, de cum Închidea ochii trecea de-a dreptul În vis și nu-și amintea să fi avut vreodată un somn cât de scurt fără să viseze. De multe ori, Întâmplările petrecute În Închipuirea lui Îi păreau adevărate și, dacă ele nu erau contrazise În vreun fel, i se Întipăreau În memorie ca fapte de netăgăduit. Când, Într-o zi, Îl Întrebase pe Baronu dacă izbutise să Înalțe pe Valea Morii zmeul ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se afla În trenul ce-l ducea către făgăduitele orgii, după ce frânele scârțâiseră și garnitura oprise În gara măruntului târgușor despre care știa de la bunica lui, el Încercase să-și imagineze cam unde se izbise proiectilul de pământ. Mersese cu Închipuirea și mai departe și Începuse să bănuiască, apoi să fie sigur că obuzul fusese tras nu dintr-un tun inamic ci de o baterie a noastră, comandată de vreun dobitoc fără pereche a cărui figură - În mintea lui Monstrulică - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]