7,005 matches
-
și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc, în aceeași zi și să ne spunem una alteia ce-am câștigat sau ce-am pierdut. Mă rog, preciză Carmina, plecarea în lume echivalează cu despărțirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea care se crea în jur, trecea timpul, fulgerător de repede și ea nu mai reușea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a rândul. Ne aflăm într-un fel de criză, i-a spus, din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încoace și una încolo și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Dar cum să se mai revadă și totul să rămână la fel, când despărțirea fusese ca o moarte, trecuseră zile și nopți lungi de absență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume? Cum ai spus? Nimic, o denumire, bătrâna de care spuneam. Dacă n-o vedeam la fereastră, pendulând cu capul încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue veghea, să se joace cu presimțirile sale, să-și închipuie că-i așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E o pace susținută, periculoasă la modul așteptării și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scările și doamna... eu prieteni le spun, nu contează vârsta, e bună, îmi lasă o ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0, știți unde e? de la televizor - televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de 3 noaptea, mergem amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
iau telefonul Prietenei mele și scriu așa cum era și cum nu-mi fusese teamă cu el să-i arăt: Și mie mi-e dor de tine și apoi îi mai scriu unul: Beți fără mine? Ce beți? E bun? Mai încolo îl sun, gata, te-ai potolit? mâine ai repetiții și nu trebuie să lipsești iar, mă fut! nu sunt sclav, m-am băgat în pat oricum, vin și eu sâmbătă la Brăila, de ce? vin la premiera ta, n-are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga cu poșeta prin semi-beznă, pe străduță printre case, un felinar mai încolo, ca la un film alb-negru, și mă prăpădeam de râs și de drag și mă țineam cu mâna ca să nu fac pipi. Buf! A spus Filosoful în noaptea aceea, știi că se deschid cerurile, e o chestie, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
băi, e o treabă între voi, nu vreau să mă bag... e rău? e nasol... smulg din privirea ei, ce s-a-ntâmplat? a, căcat... are pe altcineva? Bianca privește din centru, are pe altcineva?!? o să-ți spună el mai încolo, vreau acum, ce contează?!? ei îi plac poveștile de dragoste, mai ales cele repovestite, de mine, de ea... și mai ales eșecurile, finalurile, când pică de papagal ea, eu... ne mai plac aterizările, la punct fix, cu nota maximă, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e dimineață, merg pe jos mult, până acasă, trec prin dreptul garsonierei unde urmează să mă mut, mănânc mere verzi, nu e nimic, nu e nimic, alimentare, oamenii cumpără iaurt, hei... ce fac eu azi, ce fac eu de acum încolo, mă descurc, dacă rămân gravidă, fac un copil. Pinochio, dacă sunt gravidă, mă ajuți să cresc copilul? da, dar mai bine îl faci pe-al meu, da’ pe-al lui Marius m-ajuți să-l cresc, dacă e al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
poveste. DL Pentru Leah „home truth: remarcă dureroasă la adresa punctelor slabe ale unei persoane“ Shorter Oxford English Dictionary 1 Vila se înalță solitara la capătul unui drum de țară cu făgașe adânci, care leagă autostradă de satul situat ceva mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nevoie de costum de baie. Mi-am cerut scuze și-am plecat.“ — N-am nici cea mai mica intenție de-a pleca, îl asigura Fanny. Nu mi-am terminat interviul. Mai am de pus o mulțime de întrebări. Dați-le-ncolo de intrebari! o sfătui Adrian. — Ce-ați zis? — Rupeți-le. Să luăm totul de la capăt după sauna. Fără nici un interviu. Fără întrebări și răspunsuri previzibile. Fără măști. Fără ipocrizie. Să fie pur și simplu o conversatie ce-și urmează cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul, m-am împiedecat de o piatră colțuroasă și am căzut. O durere puternică mă făcea să vărs lacrimi limpezi din ochișorii mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede de la distanță Și după croi Acolo nu ai altceva de făcut decât să aștepți Iar de la o vreme Încolo nici măcar atât Pentru că așa e acoloaici” (Poet anonim) „... ce monde, tout simplement, était d'une surprenante réalité.” (Robert Musil) „Puțin fum și puțină cenușă - resturile.” (Osip Mandelstam) I. Întâmplări mărunte, sensuri pe măsură sau Zăpada lui Cain 1. În afara zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tren cu scleroza ta, noi vom fi departe, interveni doamna În vârstă cu o voce În care se amestecau mila, disprețul și o bucurie răutăcioasă. Și-apoi ce să auzi? Că nu-s În Parlament. Noi musai să ajungem acasă! Încolo, treaba lor. Cum o să plece trenul fără șef? Întrebă domnul cu Magazinul. Mă doare În cot de șef, domnule! Vorbeam de bărbatu-meu. Datoria șefului e să se asigure că toți călătorii sunt În tren Înainte de a porni. Ce vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dana, Rudi, Petra... Mai sunt și alții? Dacă ai ști ce singuri am rămas... Se ridică și deschise fereastra, dublată de o plasă verde, subțire, deasă. E plin de țânțari pe aici. Cartier nou... După cum auzi, nu ne lipsesc broaștele. Încolo, e bine, nu? Da, e bine. Etajul cinci, două camere decomandate, dulapuri În perete. Nu ne plângem. Era să uit balconul. Avem și balcon. Grațian fuma În picioare. Scutura scrumul Într-o cutie de tablă, fostă conservă de pește. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută Sahia aici? N-ai nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iarba din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita cu cinste de aceste Îndatoriri care Îi Înlesneau traiul Într-un oraș de care auzise orice om mai răsărit și cu ceva ținere de minte, și În care locuia, două străzi mai Încolo, domnișoara Marta Koblicska, cu ochii ei albaștri și limpezi pe orice vreme și rotunzi ca floarea-soarelui. Camera lui nu era prea mare dar era luminoasă, cu covor moale pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt sănătos tun drept care anexez și buletinul de analize de la Rombell. N-am fumat n-am băut și nici curvăsărit prea mult așa că organele mele vitale și genitale câte sunt se află În bună regulă. Marfă garantată și de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Franței! Atâta doar că din tablou nu reiese nici pe ce stradă era apartamentul și nici la ce număr. Decât dacă fațada clădirii nu ar fi fost cumva pictată pe spatele tabloului. Ceea ce va putea ușor verifica acasă. De-acum Încolo, gata cu sedentarismul, Își spuse el. Va vrea la Paris, se va uita la Ziffer. Va vrea În natură, se va uita la Pascu și la Abrudan. Și toate astea, scufundat până la umeri În uriașul său fotoliu din piele veritabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trântească pe pat, cum din fericire se Întâmplă, aud, prin alte locuri, și să te facă să-1 uiți cel puțin o clipă pe bărbatul cu care n-ai avut norocul să te culci până atunci, și cu care, de acum Încolo Îți va fi și mai greu să o faci. Când povestirea a ajuns aici, domnul Tobă, trezit din somn, poate nici nu dormise, se zice că tiriștii conduc cu ochii Închiși, a intervenit delicat, dar mai Întâi a lăsat fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]