1,683 matches
-
În picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu un grup de războinici. Trebuia să trag o singură săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să asculte, fără nici o mișcare. Un Ninja nu-și trăda emoțiile În fața nimănui. - Am tras acea săgeată. Dar Înăuntru se mai afla cineva. Cineva care a simțit că voi trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl costă un nou leșin. Dar, cel puțin, știa că că e posibil. Mai știa că nemișcarea duce la atrofiere. Deci, chiar dacă doar unu la sută din corp putea fi mișcat, trebuia să fie mișcat În continuare, indiferent de dureri. Încordă din nou degetele mâinii stângi, simțind că principalele dureri erau În zona articulației și a umărului. Locurile bandajate, străpunse de săgeți. Un zgomot de pași urcând scările Îi Întrerupse Încercările. Ușa se deschise. Era Ali beg. - Căpitane! Am vești bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu moartea, simțind o nouă arsură, de data aceasta În partea dreaptă a pieptului. - Oastea Moldovei, se auzi vocea calmă a lui Ogodai. O cifră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului. Săgeata lui Ogodai se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur, ochii arcașului se opriră asupra dușmanului, iar săgeata porni, cu un vâjâit scurt. Ogodai rămase o clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așezat comod lângă cot și a auzit vocile chelnerilor, servile, nervoase, tremurând. Apoi, În vreme ce erau conduși la o masă aflată În capătul Îndepărtat al sălii, ascunsă Într-o nișă perfect alcătuită pentru amanți tainici, a Întrezărit nuanța pielii unui picior Încordat de femeie tânără, zveltețea șoldurilor ei, În contrast cu corpolența bărbatului de vârstă mijlocie care o Însoțea. Johan s-a ridicat și s-a dus la biroul de marmură lustruită de la intrare. — Vă rog să duceți nota tatălui meu, a zis. E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o braserie care să semene cu cea imaginată de ea. Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care țarul autoexilat își scrisese cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o bucătărioară puchinoasă, căptușită, în poveștile mamei, cu o epidermă gălbuie și scorojită ca pielea de pe degetele unui fumător înrăit. Nu am găsit-o. De fapt, cred că am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu arătătorul încordându-i-se suplu ca să nu mă atingă metalul rece al inelului. Sclipirea de cometă a safirului (mi-a spus, atunci, că îl avea de la aceeași mătușă, mătușa ei, care s-a născut și a murit în patul ăsta corabie; mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o notă favorabilă. Răspunsurile altor 25 000 de concurenți fuseseră controlate în același fel. În câteva minute un nou lot de candidați va repeta această experiență. ― Mai dorești să pui și alte întrebări, Gilbert Gosseyn? îl interogă Mașina. Gosseyn se încordă. ― Mi-au fost introduse în memorie anumite noțiuni eronate. Această operațiune urmărește un scop anumit? ― Au fost introduse. ― Cine le-a introdus? ― Creierul dumneavoastră nu păstrează nici o urmă. ― Atunci de unde știți că au fost introduse? ― În urma unui raționament logic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele era dotată cu niște tuburi electronice speciale. Acestea erau necesare controlării vitezei motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Doi bărbați cu chipuri dure coborâră cu agilitate scara. Îi examinară lui Gosseyn mâinile și încheieturile, apoi se îndepărtară și din nou se lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă cu toți nervii încordați la maximum, dar se nărui în scaun când roboplanul îi răspunse: ― Îmi pare foarte rău, dar vă pierdeți timpul; nu posed informații asupra trecutului dvs., ci numai privind situația dvs. actuală. ― Dar Mașina știe? ― Dacă știe, mie nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În realitate, cercetarea este mai avansată pe Pământ, în multe domenii. Și de ce nu? Aici populația este mult mai numeroasă și specializarea permite inteligențelor de nivel mediu, ba chiar și imbecililor să facă invenții și descoperiri. ― Mda! Înțeleg. Gosseyn își încordă întreaga atenție. ― Dar acum spune-ți-mi, așa, după câte cunoașteți despre știința Pământeană și cea Venusiană, cum poate fi explicată existența a două corpuri pentru una și aceeași personalitate? ― Intenționam să mă gândesc la asta mâine dimineață ― răspunse doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unicul reprezentant al instituției solicitante, care părea chiar mulțumit de a fi primit cadre calificate pe niște posturi disponibile de mai multă vreme. Cu sesiunea de examene pierdută, cu examenul de stat pierdut, studentul Petrescu a rămas într-o așteptare încordată până la oportunitățile din iarnă. Până atunci, s-a logodit cu speranța și cu incertitudinea. Destul că în iarnă și-a susținut examenele pentru absolvirea cursurilor universitare și a obținut un fel de repartiție ca profesor pe catedra de limba germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
moment și judecător și judecat; verdictele s-au amestecat în mine și de aceea nu-mi dau seama dacă eu sau întreaga lume e condamnată la amărăciune... Doctorul e iar lîngă mine și mă examinează atent. Întrega sa ființă este încordată în efortul de a mă înțelege. Sînt sigur că nu poate să înțeleagă nimic. Poate, doar o intuiție... V. tînăr, mi-l amintesc pe prietenul meu, Doctorul, reproșîndu-mi tonul profetic: „-Visîndu-te profet, singurul lucru pe care nu ți-l poți
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp, trupul din spital se încordează. Echipa de gardă e foarte mulțumită de revenirea tonusului său dureros. Ei văd în asta un semn de înviere. Nu asta am dorit să-i răspund prietenului meu. Îl știu. Îmi dă parțial dreptate ca să mă poată contrazice mai apoi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or să te calce cu toții în picioare... Te văd cum crezi că-n schimb, stăpînirea asupra
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și-mi face semn să mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat injecția și acum își strînge trusa. Eu rămîn trîntit în pat și, privindu-l
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mită ecranul computerului. Trăiri veritabile, în Microsoft Word. Și uite că teoria mea se confirmă. El citește propoziție după propoziție, și singurul lui contact cu realitatea e clic clic clic trecerea de la un mesaj la următorul, și degetele lui se încordează ușor pe mou se-ul legat la computer, iar la câțiva kilometri de degetele lui, ochii nebunei se zbat continuu sub pleoapele închise. Nebuna doarme și visează că scrie, și apoi visează că toate cuvintele pe care le scrie devin
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
toaletelor, unde era o duhoare înfiorătoare chiar din zorii zilei, mi-am golit intestinele așa cum mi se întîmpla înaintea fiecărei curse. Am citit programul de cel puțin cinci ori și am învățat pe dinafară numele adversarilor noștri. Eram atît de încordat că am uitat să fiu înfricoșat, iar cînd am ieșit pe apă ca să ne aliniem la start, vîntul pierise și el. Așa că ne neliniștiserăm degeaba. Schneiderhahn, îngrijorat, bătrînul Schneiderhahn ne-a însoțit spre competiție și ne-a dat alte cîteva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]