4,058 matches
-
POETICĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți în sus Nu lipsește niciun înger Deși nu mai contează Nici eu nu știu cine sunt De unde vin Și încotro mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc Însă poezia celorlalți îmi ocupă tot timpul Jocul de-a fericirea O po sibilă definiție a vieții Sau a morții Un poem cu care te ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț Coboară
EREZIA CA ARTĂ POETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367906_a_369235]
-
țară Mărțișor cu Primăvara! - Vrăjitoarea? Turbata? Și nemernicul ăla, teroristul? Transmite vestea Măriei Sale! - Transmiteți dumneavoastră, că sunteți șeful! - Bă, vrei să pun biciul pe tine ca să-ți aduci aminte ce ai de făcut? Marș la împărăteasă! Nea Ciorică n-avu încotro (cu șefu’ nu te pui!). Astfel că, își luă inima-n dinți și alergă într-un suflet în sala tronului: - Alarmă, Majestate! începu să cârâie, văicărindu-se. Împărăteasa se încruntă: - Ce alarmă? Ce vrei să spui? Fii mai clar! - Blestemata
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
o avem cu privire la ceea ce Dumnezeu ne-a promis. Starea sufletească a autorului este descrisă în cuvinte clare, astfel: „Parcurg, la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
este acum. Nu suferința. Nu dificultatea. Nu confuzia. Ci așteptarea. Pot să aștept? Pot sta liniștit? Pot oferi o șansă Domnului? Pot îngădui pe Domnul?” Astfel de întrebări se nasc în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când nu ne este clar încotro să privim, de ce să ne agățăm, când suntem încercați. Și fiindcă nu găsește nici o soluție aparentă la problemele cu care se confruntă, Petru Lascău se prinde cu toată puterea de cel din urmă bastion de rezistență al credinței, care este
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut și-au strâns câte ceva din agoniseală și au plecat care încotro din fața năvălitorului ... Eu mi-am băgat la repezeală niște lucruri de îmbrăcăminte în desagii așternuți pe laiță, i-am pus pe umeri, pe tine te-am luat în brațe, pe frate-tău de 3 anișori de mână și pe soră
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
apucă spre Stoenești, se aude de-odată huruit mare, venea de undeva de sus, din cer, noi eram la loc deschis până aic și ne pomenim cu niște avioane nemțești care lansau bombe. Exploziile se țineau lanț, fugeam speriați care încotro ca să scăpăm de fum asurzitor, era ca un blestem de care nici măcar nu auzisem că se poate întâmpla pe timo de război, mi-l închipuiam altfel dar ce vedeam era blestemul și iadul pe pământ. Nemții vroiau să strice podul
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
uita cât de mult te iubesc... Săndica. Durerile și necazurile tale sunt și ale mele, să nu uiți acest lucru niciodată. - Știu dragule, și-ți mulțumesc dar acum sunt răvășită. Ce m-ași face fără tine? Nici nu mai știu încotro s-o iau. Și acasă sunt toate de izbeliște. Vai de capul meu, nu știu cum mă voi descurca și cu spitalul, serviciul și cu casa de una singură. - Te înțeleg și ce pot să-ți spun decât că trebuie să fi
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist. La vârsta când mulți dintre colegii de generație traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii și încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele solzoase ale muncii de reporter și redactor la „Pagini dobrogene”. Între 18 și 26 de ani hălăduiește pe șantierele întemeierilor postbelice din țară
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
apărarea celor „sfinte” dobândite de-a lungul generațiilor. Poate au dreptate!? Dar această luptă nu o putem duce cu armele binelui? Cu siguranță nu avem dreptul să dormim! „Deșteaptă-te române!” să ne fie mereu în minte. În cartea: „România încotro” Gheorghe Popa ne vorbește despre inegalități, contradicții și nedreptăți, sugerându-ne a le limita prin dreptate socială, prin legi bine stabilite. Dar pentru aceasta trebuie să existe, ne spune, „un anumit nivel general de spirit civic și responsabilitate socială”, adică
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
pe parcursul conversației noastre. Parcă abia așteptase să-i pun întrebarea. La Orșova ... Hm! M-a purtat viața într-acolo. Zâmbea vizibil încântat că mă smulsese din indiferență. Așa cum după un naufragiu te poartă marea, dacă ți-e dat să supraviețuiești, încotro vrea. Eram, îți spusesem, fără angajament și m-a chemat un unchi, așezat de multă vreme în orașul de pe Istros, ca să-i dau o mână de ajutor. Făcea comerț cu cereale, le și transporta pe Dunăre de la schelele din Calafat
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
prin Grecia, care prin Italia, Spania, Anglia... „Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă.” Mama ei de viață și de conducători! Mi se face greață. Preț de câteva secunde am rămas în stare de imponderabilitate. Nu știam încotro s-o apuc. Acasă, pe mama o găseam plânsă, tata - cu amicii de pahar. S-a prostit, acum, la bătrânețe. Dar, oare, numai el? Are parabolică și vede tot ce este în lume, însă cel mai tare îl interesează filmele
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Safto, Marghioalo, Titilico! Veniți să vedeți pe ofițerii noștri săracii în ce hal au ajuns”... „Hauleo, ofițerii noștri, săracii, ce frumoși erau!...Cum sclipeau toate pe ei!...Și cum le curg zdrențele acuma!”... „Dar voi cum ați ajuns aici și încotro vă duc acum? întrebarăm” „Noi, domnilor ofițeri, am ajuns aici la Buh (Bug) dintr-o greșeală la <>. Fluierul Iclăr (Fuhrerul Hitler) a spus la <> lui Antonescu să-i trimită <>, și Antonescu a înțeles <<țiganii>>, și de aici ni s-au
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Celan spune: „Una dintre cele mai tulburătoare întrebări pe care și le-a pus fiecare dintre noi și la care nu s-au putut da decât răspunsuri parțiale este, în fapt, constituită dintr-o triadă: cine suntem, de unde venim și încotro mergem ? Cei care au căutat să descopere adevărul au trebuit să încerce investigarea în mai multe direcții: cea a revelației, a credinței și cea a cercetării științifice. Dintre acestea, cea mai ușoară este cea a cercetării, fiind la îndemâna fiecăruia dintre
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
-l un fost „serv obedient al comunismului”. (Pictase, împotriva inimii sale, pentru a putea supraviețui, lozinci și steme, și lucruri „la modă”, dictate de „organele” politice, care aveau cheia și lăcatul, pâinea și cuțitul). Pictorul era, în acea vreme, neavând încotro, muncitor vopsitor la fabrica de produse textile „Proletarul”, sau colabora cu un atelier de făcut firme. Vizavi de aceste imense nedreptăți, iată-l pe scriitorul Viorel Savin. El nu îngroașă mai mult liniile, și așa ridicole și grotești, ale acestui
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]
-
de cacao! - Las' pe mine, sefu'! Știe băiatu' ce face! Știe, pe dracu'! Toți sunt niște lingăi! În față-s slugi, iar în spate fac pe șmecherii, te lucrează de nu valorezi nici cât o ceapă degerată. N-o să am încotro, de Sandu trebuie să am grijă, bun băiat, credincios... Ce funcție o să-i dau, dacă... ha, ha! Ce mă amuz, eu președinte!? Dar dacă? Deja mă înăbușă emoțiile, mă strânge cravata asta afurisită. N-am mâncat nimic de azi-dimineață, doar
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
mai analizează? Prima dată când am simțit că are ceva deosebit în ea a fost la întâlnirea cu "Liga femeilor". A ținut mult să merg, să vedem împreună cum stăm cu simpatia lor. Am tot amânat până n-am avut încotro. În acest timp, n-am stat cu mâinile în sân, am fost oleacă cutră, dar a meritat. Să te afli în fața atâtor sute de femei, nu e ușor lucru. Pe drept cuvânt spun psihologii că cea mai mare teamă a
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
obiceiul împământenit de când lumea printre oamenii muntelui. Aici toți se simțeau de parcă erau o familie. Dacă aveai nevoie de ceva și-i cereai ajutorul cuiva, nu se putea să fii refuzat. Stătea în mijlocul cărării într-o răscruce și nu știa încotro să o ia. Dacă pornea spre casă, dădea cu ochii peste cele două nou-născute și peste Fana. Îi era și foame. Nu apucase să îmbuce nimic când a ajuns acasă. Fana a vrut să-i pună masa, dar era prea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
trecut, copilele au crescut, viața și-a urmat cursul, fără prea multe schimbări în peisajul zonal. Ocolul Silvic din Trăisteni încă mai tăia copaci dând de lucru la salariații săi, printre care și lui Vasile Nechifor. Vasile nu a avut încotro și a trebuit să se împace că este tatăl a patru zburdalnice de fete, nici mai cuminți și nici mai deosebite decât celelalte fetițe sau băieței de vârsta lor. Băteau cât este ziua de mare toate dealurile, se scăldau în
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
răul abia acum va începe. Ceața a apărut din nou și mai densă decât fusese dimineață. Nu se mai vedea nici la zece metri distanță și am decis că se apropie momentul retragerii către mal. Cât a fost lumină, știam încotro era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
era malul. Dar pe ceață nu mai deosebeam. Poate s-a schimbat curentul, fără să-mi dau seama între timp și eram poziționat altfel față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
este calea spre Bethleem. Al doilea “baraj” a fost și cel mai greu obstacol, pentru că am avut de-a face cu însăși soldații legiunilor romane staționate în provincie, ne-au somat să ne oprim, ne-au întrebat gurural și ferm încotro mergem și cine ne sunt însoțitorii, eram aliniați în fața cailor și a călăreților 7 sau 8, cu doi dintre ei descălecați ca să ne cerceteze îndeaproape cu felinarul și să ne controleze permisul de trecere și actele, Elena îmi spusese să
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
modestie, tot ceea ce își dorește este Un loc pentru mine „Că... n-am căpătâi și nici altar.../ De unde vin și-unde m-oi duce?/ Că nopți de fug și zori răsar,/ Cu sacu-n spate, iar hoinar,/ Pașii nu-mi știu-ncotro s-apuce!” În ansamblu, cartea Apostol fără nume este o carte tristă, care dezvăluie trăirile autoarei într-o lume nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
strigat isteric doctorului, în timp ce se îndepărta: - Ce-o să-mi faci papino? Fiică-ta mă vrea pe mine, mai mult decât colivia de aur în care încerci să o ții zăbrelită și trebuie să te resemnezi cu ideea că nu ai încotro! Nu ai tu probe, despre acuzațiile care mi le aduci. Dacă aș vrea, doar un semn ar trebui să fac și ea m-ar urma până la capătul pământului, departe de tine. Nu a fost așa însă. Belmonte, a mers la
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
în fața ei - și cum ea se plictisește repede, a făcut ce a făcut și dacă a observat că bunicii nu-i place să stea în spital, a convins-o să ceară, mai repede decât trebuia, externarea. Și n-am avut încotro, am adus-o la mine acasă. Și întâi am rugat-o pe mama să-i facă o baie, dar ea, știți ce mi-a spus?... A spus că bunica nu vrea. Cred și eu, că dacă îi spune așa cum știu
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
vor fi o pradă sigură. Cu reinstaurarea barierelor comerciale și îngreunarea liberei circulații a persoanelor vor involua sufocate de neputința dezvoltării pe propriile picioare. Vor fi la cheremul cui vrei și nu vrei! Echipa lui Donald are un rol decisiv încotro o va lua planeta. Vom afla asta din prima sută de zile. Noroc, că mulți membri par a fi oameni serioși, cu picioarele pe pământ. Ei conștientizează că înșiși americanii ar avea de pierdut în situația unui protecționism excesiv. Să
TABLETA DE WEEKEND (185): DONALD de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368771_a_370100]