1,452 matches
-
favorizeze democrațiile definite ca fiind consensualiste. Dimpotrivă, este probabil ca variațiile în timp să reflecte, pe de o parte, insatisfacția față de funcționarea regimului, iar pe de altă parte insatisfacția față de guvernanți și față de opțiunile lor. Am putea să nu ne încredem în aprecierile exprimate de cetățeni, dar am face foarte rău, pentru că, în judecata asupra democrațiilor, asupra sistemelor instituționale și asupra guvernărilor, cetățenii sînt judecători mai buni decît oricare analist politic. 8.VIITORUL DEMOCRAȚIEI Democrația și-a găsit întotdeauna critici, fie
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mult în istorie, care a cunoscut momente de apogeu și declinuri. Forma americană nu este decît cel mai modern dintre aceste avataruri. În treacăt fie spus, aceste indicații expeditive sînt suficiente pentru a arăta cît de puțin trebuie să ne încredem, în fața unor probleme de acest tip, în explicațiile prea facile care fac apel automat la „vestigii” și „rămășițe”. Dacă n-ar fi existat niciodată, în vremurile preistorice, un cult al arborilor care s-a perpetuat în diverse obiceiuri folclorice, Europa
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o parte și de cealaltă a Atlanticului, alte obiceiuri diferă sau chiar se contrazic, n-am putea să descoperim pentru nici unul un fundament natural. Pentru a ieși din încurcătură, Montaigne ia în considerare două soluții. Prima ar fi să se încreadă în judecata rațiunii, pentru care toate societățile, trecute sau prezente, apropiate sau îndepărtate, pot fi calificate drept barbare, de vreme ce dezacordurile lor sau chiar acordul lor accidental nu au alt fundament decît tradiția. Pe de altă parte însă, „fiecare numește barbarie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai Îndoieli În privința hranei. Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât se poate de bun, precum o midie, doar pentru că biocâmpul acelei cărni e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate acestea? Oricum, Bițu simțea că odată ce-o avea pe Corina alături, sarcinile sale profesionale se completau. Se dublau cu cele familiale. Și zilele vieții sale intrau pe un făgaș normal, de care se mândrea. Și față de care se încredea pe deplin în el însuși. La vreo două luni după nuntă, Corina și-a exprimat prima ei dorință: Bițule, eu o să mă pregătesc să-mi susțin bacalaureatul, în vara ce vine. Dar, stând mereu acasă, aici, cu ai mei, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Foarte mulți tineri urmează zeloși doctrina lui Zalmoxis, care prevede scutirea de serviciul militar și imunitatea față de orice obligație. La această școală secretă se învață foarte multe versuri și rituri inițiatice. E vorba de versuri transmise pe cale orală. Nu se încred niciodată în scriere: cultura este aici esențialmente orală, lucru care, între altele, avantajează exercitarea memoriei. Slăbiciune Sunt trist, Aia a plecat urgent la Sarmisegetuza, capitala sacră a statului geților și al dacilor. Îmi dau seama că fără ea mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e una hotărât sexuală, poate chiar la limita toleranței. Contiguitate perpetuă Lucrurile concrete... îmi place enorm să le ating. Numai un asemenea contact mă face să fiu încrezător în mine. Îmi dau seama că n-are rost să mă mai încred în imaginile literare. Totdeauna e necesar să le verifici consistența prin propria-ți experiență, să vrei să pipăi și să descrii materialitatea realului ce se manifestă într-o contiguitate perpetuă. Virginitate Erosul e considerat aici ca un soi de contaminare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
incitat văzând toate acele locuri noi. Cetățile gete erau ascunse în pădure și apărate de ziduri fortificate, înconjurate de mari șanțuri pline cu apă. Geții se comportau ca și cum războiul stătea să izbucnească dintr-un moment în altul și nu se încredeau în mine, considerându-mă dușman. Nu știu ce le spunea Cotys oamenilor acelora, într-un limbaj aspru, necunoscut de mine. Fapt e că, după aceea, pe neașteptate, deveneau ospitalieri și mă tratau cu onorurile rezervate marilor ocazii. Poate că tovarășul meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce-mi apasă pieptul când îmi spune că n-are timp pentru mine, căci trebuie să aibă grijă de oi... Defensivă Învinge numai acela care rămâne în defensivă. Niciodată cel care atacă. Trebuie puse în mișcare energiile slabe. Nu te-ncrede în puterea ta. Slăbiciunea e cea mai tare dintre puteri. M-am deprins să sufăr când soarta îmi este potrivnică. Autosuficient Când mă gândesc la moartea ce va veni prin mijlocirea sulițelor care îmi vor străpunge trupul, mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În orice caz, sacralitatea este menținută vie tocmai prin intermediul acestui sacrificiu „voluntar”, și oamenii par extaziați de nemurirea ce-i așteaptă... Cred și eu în ea într-un mod ferm și hotărât, deși, personal, ca și Socrate, nu mă prea încred în zei. Recunosc că, aflat la capăt, mi-ar plăcea, ca și lui Empedocle, să îndeplinesc această probă din pură curiozitate cognitivă. Cu toate astea, sunt conștient că cineva o să refuze să ia drept adevărată această experiență ultimă a mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se simt mai puțin amenințați și mai pregătiți să aibă încredere în oamenii obișnuiți, de "lîngă ei", în societățile cu DFP mică, în timp ce în cele cu DFP mare pentru cei de la putere ceilalți sînt o amenințare și rareori se pot încrede în semeni. Referitor la armonie/conflict în relația putere-subordonați, în culturile cu DFP mică se manifestă o armonie latentă între cei de la putere și cei subordonați, spre deosebire de culturile cu DFP mare, în care se activează frecvent un conflict latent. Cooperarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
despre cum arăt îmbrăcat. Am grijă ce stiluri adopt deoarece acestea influențează modul în care mă respectă ceilalți. Dimensiunea 4. Hainele în relație cu stima de sine procesul evaluativ Hainele pe care le port mă fac să mă simt încrezător. Încredea în mine crește atunci când mă îmbrac adecvat. Încerc să cumpăr haine care mă fac să fiu atrăgător. Când port haine care mă fac să mă simt bine, sunt mai capabil să inițiez conversații cu alții. Când sunt îmbarcat elegant, mă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Hainele de bună calitate care îmi stau bine, mă fac să mă simt competent. Este important cum mă îmbrac pentru că îmi conferă un grad de control asupra mersului lucrurilor în viață. Când mă simt bine cu ceea ce sunt îmbrăcat, am încrede în mine. Dimensiunea 5. Hainele în relație cu stima de sine procesele afective Anumite haine mă fac să mă simt bine. Timpul acordat alegerii unei ținute elegante mă face să mă simt mândru de cum arăt. Sunt mulțumit de hainele pe
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
acționa față de organizație ca un medic față de pacient. Pe baza cunoștințelor sale, medicul identifică simptome care se definesc în raport cu o normă: de exemplu, o temperatură de 40ș constituie o anomalie. El determină cauzele și propune o soluție terapeutică. Bolnavul se încrede în judecata specialistului. Consultantul-specialist urmează o cale identică. El analizează dificultățile organizației, apoi oferă un diagnostic și recomandări cu ajutorul cunoștințelor pe care le posedă. Exemplu: dacă grupurile funcționează prost, consultantul-expert poate considera, pe baza cunoștințelor sale (modelul lui Hersey și
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
legilor care guvernează viața, mirându-se de răspunsurile primite de la secta, cultul, religia pe care le îmbrățișează și care îl satisfac parțial. Din multitudinea de societăți sau organizații secrete ei n-au cum să aleagă cea în care să se încreadă, cea care să le oferă răspunsurile cerute. Cine posedă adevărul sau calea prin care să se poată accede la acesta nu face reclamă mass-media, nu își dorește publicitate în sensul modern al cuvântului. El este ascuns în lumea secretă a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am murit Șivoaie se duc din grele zăpezi... Cântări, Și cântări m-au trezit. Gălăgioase glasuri mi-au zis Despre-o viață oricât de amară... Și soarele, sus, un cer a deschis, Cu bucurii de primăvară 1213. Nu ne putem încrede pe deplin în informațiile ce ne sunt transmise prin intermediul celor cinci simțuri fizice. Lumea materială are de jucat rolul său în evoluția noastră, dar nu numai prin ea se obține cunoașterea privind marele adevăruri ale existenței, nu numai ele aduc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică. Sunt capitole precum Ioshua unde bătăliile trebuie înțelese ca fiind îndreptate împotriva slăbiciunilor umane din spațiile edenice, iar în parabola bunului samaritean (Lc 10:30-37) toată lumea se încrede doar în interpretarea sensului direct " Mergi și fă și tu ca el", citat de Lewis, Herbert S. (1998), "The Misrepresentation of Anthropology and its Consequences", American Anthropologist,100: 716-731. 219 Înafara căreia nu există nicio salvare (Gen 6:14-22). Isaac
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că tu, lepădându te de ele și suportându-ți crucea, nădăjduiești să fii cu El în chip desăvârșit. Eu știu toată teologia, dar în aceasta stă diavolismul meu, nu să o împlinesc, ci ca să-i înșel pe cei ce se încred în ei înșiși, lucrând fără Dumnezeu de partea lor. Frate al meu, slăbit de suferință, zi slujitorilor lui satan: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”, pune cărbuni aprinși pe creștetele lor, reintră sub har și așteaptă răsplata ultimă: Cununa Veșniciei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în timp ce speranța se lupta cu spaima, închipuindu-mi cât de îngrozitor ar fi să am mașina și să n-o am pe Hartley; să existe simbolul răpirii, dar nu și prințesa. Până la urmă am hotărât însă că trebuie să mă încred în speranță și deci să urzesc planul speranței, așa încât i-am telefonat șoferului de taxi și i-am cerut să aștepte cu mașina a doua zi, începând de la ora patru, lângă biserica din sat. După această acțiune, m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuit să-l avertizez, n-ar fi trebuit să plonjez alături de el în prima zi; îl nimicisem pentru că fusesem atât de încântat de tinerețea lui și pentru că trebuia să mă prefac și eu că aș fi tânăr. Murise pentru că se încrezuse în mine. Vanitatea mea l-a distrus. Era o chestiune de cauzalitate. Și pedeapsa pentru orice greșeală e automată. Îmi pierdusem controlul asupra lui și a murit. Asemenea gânduri m-au amețit până când, în cele din urmă, am căzut într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu numai în mentalități, da’ și în simțiri. Dom’ne, ne-am vândut sufletu’ de frică... Sufletul ni l-am vândut! Gândiți-vă dumneavoastră, că te întâlnești cu un prieten, cu un om pe care îl știi prieten, și ai încrede în el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot acolo sunt. Deci păcatul de a-ți vinde aproapele... Sunt niște gesturi pe care omu’ nu le face pentru că-i disperat, că nu-l pune
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost...” (M. Eminescu) Optativultc " Optativul" Subiectul vorbitor este direct interesat în desfășurarea acțiunii verbale; realizarea acțiunii este dorită de el: „Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează...” (M. Eminescu) În limba vorbită, dorința se exprimă cu o intensitate specială, în propoziții exclamative, în a căror structură optativul verbului-predicat este precedat de conjuncția de: „Of! de-ar veni iarna, să te mai dau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Rădulescu, pe "integrala educație". Educația armonioasă și integrală urmărește, în ultimă instanță, fericirea omului. Heliade Rădulescu prevede adaptarea educației la înclinările și talentele individului, ajutarea acestuia la descoperirea vocației (preursitei) sale. În articolul "Educație. Că nu trebuie nicidecum a se încrede cineva părutelor aplecări ale copiilor", Heliade arată că părinții greșesc atunci cînd impun o anumită profesie copiilor lor, în loc să-i lase să-și urmeze liber vocația pe care și-o simt: "Păzește-te dar de a preursi pe fiul dumitale
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
viața mea? Știu doar eu: greșesc, greșesc eu, El nu intră în planurile mele”. Acesta, în fond, este refuzul practic a lui Dumnezeu, atât de ușor mai ales indirect: „Nu există nimeni, nici Dumnezeu, nici om, în care să mă încred”. Este alegerea nihilistă, sau mai bine zis sceptică, și astăzi foarte mulți trăiesc, din păcate, în această situație. - Un al doilea răspuns ar putea fi o atitudine practică, indiferența: „Să-l lăsăm să vorbească, este doar unul în plus care
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
făcut pentru lumea de azi; fiecare să se aranjeze, scapă cine poate, fiecare să ia ce e mai bun din ceea ce poate avea”. Este atitudinea de nepăsare, refuzul de a crește, este refuzul de a înțelege că Dumnezeu se cunoaște încrezându-ne în El și iubindu-L, nu închizându-ne în răceală. - Al treilea răspuns: a ne încrede în semne, a da încredere presentimentelor; în acest mod se recunoaște Isus. Apostolii înțeleg că acel cuvânt are un sunet, o anumită afectivitate
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]