4,088 matches
-
a treia zi o cină la restaurantul spaniol. De acolo se poate ajunge acasă la paznici. În prima noapte, i-a spus el lui Rambert, am să-ți țin tovărășie. ÎN ZIUA URMĂTOARE, URCÂND SPRE ODAIA SA, RAMBERT S-A ÎNCRUCIȘAT PE SCARA HOTELULUI CU TARROU. ― Mă duc să mă întâlnesc cu Rieux, spune acesta din urmă, vreți să veniți și dumneavoastră ? \ Nu sunt niciodată sigur că nu-l deranjez, spune Rambert după o ezitare. \ Nu cred, mi-a vorbit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așteptați", spunea sergentul, căruia sudoarea îi pătrunsese prin haină. Asta era și părerea lor, dar ei rămâneau totuși, în ciuda căldurii ucigătoare. Rambert și-a arătat permisul sergentului care i-a indicat biroul lui Tarrou. Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
european? Și câți astfel de bărbați erau acolo? Mai era și un al treilea agresor pe care nu-l văzuse? Surpriza atacului și întunericul o dezorientaseră complet. Până și simțurile ei păreau să se fi scurtcircuitat, firele să se fi încrucișat. Nu era sigură de unde venea durerea. Acum simțea pe picior o mână care o strângea de coapsă. —Mă auzi, Maggie? Inima îi bătea puternic, trupul ei zbătându-se într-un protest inutil. Încerca să-și dea seama ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
următorul șir de pietre, apoi la următorul. Nimic. Se ridică și cercetă zidul din partea opusă. Poate că ascunzătoarea era acolo. Se uită sus și apoi dedesubt. Unde Dumnezeu o ascunsese Guttman? Și atunci îl văzu. Același bărbat cu care își încrucișase privirile în timpul turului, doar că acum stătea în picioare, singur, la celălalt capăt al culoarului îngust. Maggie nu avu nici un sentiment de jenă, ci doar unul de recunoaștere. Îi mai văzuse figura înainte. Dar unde? Mintea ei era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Crede că dacă-s de culoare am s-o violez. E gata să s-arunce pe fereastră cu fundu’ ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică-sa cea grasă, unde avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reușise să înceapă, când epidemia de encefalită îi întrerupsese cercetarea. Se întorsese la Bethesda și lucrase într-un laborator, tot restul perioadei de practică. Asta era tot ce știa. Sau, cel puțin, ce știa sigur. OAMENII ȘI CIMPANZEII S-AU ÎNCRUCIȘAT PÂNĂ DE CURÂND Separarea speciilor nu a pus capăt sexului, Cercetătorii descoperă un rezultat controversat în urma cercetărilor genetice Cercetătorii de la Harvard și MIT au ajuns la concluzia că separarea dintre oameni și cimpanzei s-a produs mai recent decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Sângele de om este identic cu cel de cimpanzeu. Dacă speciile s-au despărțit cu 9 milioane de ani în urmă, cum de sunt atât de asemănătoare? Geneticienii de la Harvard cred că ființele umane și cimpanzeii au continuat să se încrucișeze mult timp după separarea speciilor. O astfel de încrucișare, sau hibridizare, exercită o presiune evolutivă asupra cromozomului X, făcându-l să se schimbe mai rapid decât normal. Cercetătorii au descoperit că cele mai noi gene ale genomului uman apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
evolutivă asupra cromozomului X, făcându-l să se schimbe mai rapid decât normal. Cercetătorii au descoperit că cele mai noi gene ale genomului uman apar în cromozomul X. Din acest motiv, cercetătorii susțin că oamenii preistorici au continuat să se încrucișeze cu cimpanzeii până cu 5,4 milioane de ani în urmă, când separarea a devenit permanentă. Acest punct de vedere nou este în contrast total cu ideea acceptată că, odată ce s-a produs separarea speciilor, hibridizarea are o „influență neglijabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
migăloase ale oamenilor de Cro-Magnon erau inutile și distrugeau mediul. Dezaprobau toate aceste inovații și se agățau de stilurile vechi. Și, în cele din urmă, au dispărut, ca specie. Totuși, Harmon insistă asupra ideii că oamenii de Neanderthal s-au încrucișat cu modernii Cro-Magnon. — Suntem siguri de asta, pentru că am identificat aceeași genă la ființele umane moderne. Această genă este, în mod clar, o moștenire de la omul de Neanderthal, și promovează un comportament prudent sau reacționar. Mulți dintre cei care doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
punct de vedere genetic. Așa că asta trezise un mare interes față de ceea ce crea diferențele dintre specii. Cinci sute de gene nu erau multe, și totuși părea să existe un mare abis între cimpanzei și ființele umane. — Multe specii se pot încrucișa, producând hibrizi - leii și tigrii, leoparzii și jaguarii, delfinii și balenele, bivolii și vacile, zebrele și caii, cămilele și lamele. Urșii grizzly și cei polari se împerechează, uneori, rezultând grolari. Așa că se punea întrebarea dacă cimpanzeii și oamenii pot hibridiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și le aruncă înapoi în pungă. — E ridicol. — Nu eu fac legile, spuse polițista. Eu doar le aplic. Erau în mașină, în drum spre casă. — Scumpo, spuse Georgia. Încerci să rămâi însărcinată? Nu, răspunse furioasă fiica ei, stând cu brațele încrucișate la piept. — Ai șaisprezece ani, așa că nu ar trebui să fie o problemă ... Și atunci, ce încerci să faci? — M-ai făcut să mă simt ca o proastă. — Sunt doar îngrijorată, scumpa mea. Nu, nu ești. Ești o ticăloasă băgăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat brațele și s-a lăsat pe spătarul scaunului. Între timp, descoperind un motiv mult mai profund ascuns În spatele vizitei lui Armanoush, mătușa Zeliha a Întrebat: — Deci ai venit să vezi casa bunicii tale. Dar de ce a plecat? Armanoush Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
paranormal, pe vremea când era Încă destul de tânără ca să mai creadă, nu neapărat În magie, ci În capacitatea familiei ei de a stăpâni destinul. Avea obiceiul să se bucure de fiecare detaliu al ritualului: de faptul că stătea cu piciarele Încrucișate pe cel mai frumos covoraș din casă În timp ce i se Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
japonezi În 1944, Într-un colț al Thailandei unde fusese supus la tortura picăturii chinezești. Se numea Diekirch. Nu i-am știut niciodată numele mic. A apărut Într-o zi la noi acasă. Surorile mele și cu mine ne-am Încrucișat cu el pe culoar cînd ne Întorceam de la școală. Tata Îl angajase la ambalat colete pe care urma să le ducă apoi la poștă. Semăna cu un personaj de western. Era ras În cap și se Îmbrăca mereu În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mai puteam sta locului. Tina mă săruta pe culoar și se făcea nevăzută În camera cea mai apropiată de a mea. De cealaltă parte a unui zid din secolul XV, ea Își așeza sutienul pe un scaun! Dimineața, mă Încrucișam cu ea la ușa băii, Îmbrăcată În fermecătorul ei halat. Eram departe de Bazooka Bar! Eram silit să mă masturbez singur În toiul nopții, În vreme ce la urechi Îmi ajungea zgomotul Înăbușit al mașinii de scris a tatei care profita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pretenții artistice, din Upper East Side, unde pe peretele din spate se proiecta fără sonor, pe repede-Înainte, filmul Moulin Rouge. Tipul se așezase cu spatele la ecran, pe o banchetă tapițată cu catifea de un roșu aprins, Își scosese un pantof, Își Încrucișase picioarele, luase, demn, un pahar de vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar sub nasul lui Kitty - În tot acest timp, vorbind cu un aer doct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tonul unui om de afaceri. După câteva clipe de gândire, făcu o concesie: Voiam să am un copil, să fiu o mamă tânără. Dar cred că mai bine Încep să iau anticoncepționale, fără să-i spun, desigur. Tânăra rusoaică Își Încrucișă mâinile pe genunchi și o privi inocent pe Kitty. Părea un Înger, cu ochii ei mari, albaștri, plini de căldură. Kitty se holbă la fața dulce a fetei, mută de uimire, văzând cât de repede se mulase Olga pe tiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui binevoitoare, Și căni, n-o să uit. Între barăci și primele clădiri din oraș, ca un pământ al nimănui despărțind două tabere adverse, se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși privind mai atent, se observă pe sol rețele încrucișate de urme de tractoare, zone netezite care nu pot fi produse decât de uriașe lopeți mecanice, implacabile lame curbate, care, fără vreo tresărire de milă, mută totul din loc, casa veche, rădăcina nouă, zidul de sprijin, lăcașul unei umbre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avut timp să-i spună soției tot ce gândise, că nu era drept, Justa, ce mi-au făcut, dar e foarte posibil că, mergând spre ieșirea din cimitir, murmură acum tot ce-a rămas de spus. Tăcuse deja când își încrucișă pașii cu o femeie îndoliată care intra în cimitir, așa a fost întotdeauna, unii sosesc, alții pleacă, ea spuse, Bună ziua, domnule Cipriano, adresarea respectuoasă se explică prin diferența de vârstă dar și prin obiceiurile de la țară, el răspunse, Bună ziua, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Isaura Madruga n-a slobozit un hohot insultător de râs, n-a râs fără milă, nici măcar n-a schițat acel minim zâmbet de ironie pe care situația părea că-l cere, și că, dimpotrivă, a devenit foarte serioasă, și-a încrucișat brațele peste piept ca și cum ar fi îmbrățișat încă urciorul, acela pe care Cipriano Algor, fără să-și dea seama de scăparea verbală, îl numise al nostru, poate că diseară, până să vină somnul, acest cuvânt îl va interoga asupra intenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu vom putea auzi vocea lui Cipriano Algor spunând, de departe, ca și cum și ea ar fi fost un ecou, Sunt bine, nu te îngrijora, vin acum. Teama dispăruse. Lumina lanternei mângâie din nou nefericitele chipuri, mâinile numai piele și os încrucișate pe picioare și, mai mult, îi conduse mâna lui Cipriano Algor care atinse, cu un respect care ar fi religios, dacă n-ar fi pur și simplu uman, fruntea uscată a primei femei. Nu mai era nimic de făcut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deschidă ușa, nimeni nu se mișcă înăuntru, Isaura n-a venit, Găsit n-a lătrat, deșertul de mâine era astăzi. Ar trebui să fie amândoi aici, azi e duminică, nu se lucrează, se gândi. Nedumerit, se întoarse la furgonetă, își încrucișă brațele peste volan, normal ar fi să meargă să vorbească cu vecinii, dar nu i-a plăcut niciodată să-și facă cunoscută viața, când întrebăm despre cineva spunem despre noi înșine mult mai mult decât s-ar putea imagina, noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-am zis, n-ai vrea să scrii un epitaf pentru această piatră funerară?” Vecu m-a privit încurcat, mirat și speriat parcă de întrebare. „Bine”, bolborosi el în cele din urmă și se îndepărtă cu capul vârât între umeri, încrucișându-se cu Aristide. Acesta, stropit de noroi și ținând o pușcă de vânătoare pe umăr, mi-a strigat de la distanță, făcându-mă să presimt că ziua aceea care începuse atât de bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii Géants d’Avalon, blindați În niște armuri de piele cu catarame, cu adevărat uriași, cu părul blond, stând sprijiniți de masiva locomotivă stradală, Obéissante, cu brațele Încrucișate În așteptare. N-am avut timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică purpurie, mantia albă și mitra pe care le văzusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
așteptat de la el vreun cuvânt care să mă salveze. Wagner s-a ridicat, foarte, foarte Încet. Fără să se Întoarcă spre mine, a făcut un tur În jurul biroului și s-a Îndreptat spre fereastră. Acum privea prin geam, cu mâinile Încrucișate la spate, absorbit. În tăcere, zece, cincisprezece minute. Pe urmă, tot cu spatele la mine, cu o voce incoloră, calmă, liniștitoare: „Monsieur, vous êtes fou“. El a rămas nemișcat, eu la fel. După alte cinci minute, am Înțeles că n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]