2,268 matches
-
și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua care a căzut de pe umerii mei. Izbucni: - Ce este bila aceea, în numele zeilor? - Conține întregul univers sideral. Czinczar se încruntă și se înclină înainte, ca și când ar fi încercat să înțeleagă. - Care univers? - întrebă în sfârșit. - Atunci când te uiți în interior printr-un tub gol, explică cu răbdare Clane, vezi stelele. E ca o fereastră în spațiu - numai că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și a spus în sfârșit: - Cum se poate face dintr-un obiect mare unul mic? Tonul lui impunea o explicație logică. Clane înălță din umeri. - Când mărimea este rezultatul unei iluzii a punctului de vedere, problema nu există. Czinczar se încruntă și ridică privirea. - Aș fi presupus - spuse el - că la acest punct din relațiile noastre n-o să spui decât adevărul. Evident, nu ești pregătit să-mi spui ceva valabil despre arma ta. Firește, resping această istorie fantezistă. Clane dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
atunci... - Nu cred - spuse Clane - în aranjamentele de conducere comună. Urmă o pauză. Apoi Czinczar spuse: - Ai ajuns departe - tu care ai utilizat cândva energia atomică numai pentru a rămâne în viață. - Da - spuse Clane. Am ajuns departe. Czinczar privi încruntat la lucrul din cutie. - Adevărata amenințare pentru Linn este acolo. Îmi promiți că vei încerca pentru lordul conducător? - Eu - spuse Clane - nu-ți pot promite nimic. Se uitară unul la altul, doi oameni care aproape se înțelegeau unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Ai fost aici în fiecare zi. M-ai plimbat, mi-ai citit și așa mai departe. Nu știu ce vrei. Dar primesc cu recunoaștere. —Recunoștință, spuse ea. El se holbă la ea, încurcat. —Ai spus „recunoaștere“. Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rupp e adâncit în gânduri. Poate că sunt doi copii de eprubetă, zice el. Surorile alea. Doi embrioni diferiți, implantați... Le mai țineți minte pe gemenele Schellenberger? întreabă Duane-o, excitat tot. A făcut cineva sex cu ele vreodată? Rupp se încruntă. Evident că a făcut cineva sex cu ele, Einstein. Nu s-a dus una din ele să fete când era într-a doișpea? Știam eu că e ceva legat de sex, zice Mark. N-ai cum să faci gemeni fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luat-o spre Kearney. L-au lăsat să zacă în șanț. Nici măcar n-au ieșit din mașină. Poate c-au văzut cât era de grav. S-au gândit că mai bine ajung cât mai repede la un telefon. Ea se încruntă. — La benzinăria Mobil de pe Second, după ce au străbătut jumătate de oraș? Cercetă șoseaua, de la creasta modestă dinspre est la micul povârniș dinspre Kearney. Care-i probabilitatea? E ora cinci, într-o zi frumoasă de primăvară, și uită-te ce trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea să ceară mai târziu permisiunea. O cameră drăguță, remarcă el. Mark se încruntă și se uită în jur. —Ei, n-am făcut mare lucru la ea. Dar n-o să stau aici prea mult. Decât să mă mut în locul ăsta, mai bine i-aș da foc. Ce fel de loc e ăsta? întrebă Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să întindă mâna peste canapea și să-i atingă umărul, iar el o tolera. Ideea o traumatiza. Se ridică și începu să se plimbe prin cameră. Inimaginabil: Toscana, echidne și fratele ei. Se uita la el așa cum stătea pe canapea, încruntându-se la mamiferele înapoiate - o parodie de entuziasm. —Uită-te și tu la chestia aia! A fost părăsită de evoluție. A fost lăsată în urmă. Asta-i cea mai tristă chestie pe care am văzut-o vreodată. Își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Totuși, trebuie să mă ajuți tu, pentru că mi s-a furat carnetul de cecuri. Mi-au lăsat chestia cu adresele, da’ numele și numerele sunt varză. Nu știu, Mark. Deocamdată nu prea cred că e o idee bună. Nu? Se încruntă și-și ridică mâinile neajutorate. N-ai decât. Luă un număr din Kearney Hub vechi de o săptămână, care stătea pe măsuța de cafea pe post de mușama, și luă la rând anunțurile cu mașini vechi pe care le însemnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese rolul de a-l păcăli pe Mark, ca să accepte că ea era. —Fir-ar să fie. Arăți extraordinar. Ca o virgină renovată. Parc-am fi iar la facultate. Ea se încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei să spui la liceu. —Corect. Cum spuneam. Ai slăbit? Odată o făcuse anorexică ratată. Ea aproape că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să visez toată chestia asta chiar acum. Puteau să-mi implanteze toată întâlnirea asta cu tine, chiar în cere-bila mea. Atunci înseamnă că m-au injectat și pe mine. Pentru că și eu sunt convins că mă aflu aici. Mark se încruntă la Weber. —Zău? Vrei să spui că...? Stai așa. Las-o dracului! Nici vorbă să însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara aia? Ea se încruntă la varianta asta. —Bonnie a zis că n-a fost aici. Nu c-ar fi fost alte femei la mijloc. Cu siguranță s-a băut și s-au luat și alte substanțe. Mark mi-a spus asta. Muzica începu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai spus? Vreau să zic, de ce nu i-ai vorbit surorii tale de chestia asta? —De ce? Sunteți amândouă femei cu facultate. Dacă aveți chef să faceți experimente și s-o ardeți cu un bisexual, ce mă doare pe mine? Se încruntă revoltat spre câmpul umflat, vălurit. —Ce crezi c-ar zice dacă ne-ar vedea cum stăm așa, amândoi? Ea se lăsă pe spate, sprijinindu-se de o brazdă, cu chef de râs. Oribil. Și cel mai groaznic era că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecu pe lângă el în bucătărie, chinuindu-se să-și scoată haina în timp ce-i întindea mâna lui Daniel. Bine te-am regăsit. —Ho, hop-așa. Vrei să-mi spui că voi doi vă știți? Ea își trase bărbia înapoi și se încruntă. De obicei, asta înseamnă „bine te-am regăsit“. —Ce Dumnezeu se întâmplă? Toată lumea cunoaște pe toată lumea. Când lumile intră în coliziune! —Liniștește-ți inimioara aia. În viața asta totul se explică, nu știai? Povesti despre dezbaterea publică și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de repede. N-am avut nici o informație nouă de dat. Habar n-avem ce s-a întâmplat cu el. Dacă ieșeam în față era tot aia. Ba poate că pentru Mark n-ar fi fost tot aia. Fața i se încruntă. Nu s-ar fi schimbat nimic. Nevoia ei de a-l crede o îngrozi. Se ridică în picioare, reorganizând lucrurile: urmele, ordinea lor, memoria ei. Timpul se înfășura și se desfășura, încetinea, își punea centura și o lua în marșarier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după seara noastră. Ca amintire. Crede-mă, nu pricep o iotă. Îl pune înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aș zbura în lumea largă de pe targă, de sub prici, de sub malul cât de greu al istoriei perfide care ne-a trădat mereu și-acum lent, ne și ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu ochii ăia ai lui de căpcăun și râde cu poftă. — Mă, să știi că dacă mai râzi de mama ta, te mănânc ! Mă aplec așa peste căruț și-l gâdil pe burtică. Expresia feței i se schimbă instantaneu. Se încruntă. — Glumeam. N-o să te mănânc. Începe să zgârie lumina de neon cu gheruțele. — O să te dau la zmei să te mănânce ei. E un băiețel deosebit de frumos. Seamănă cu mine, evident. Toma și-a lipit palma de fundul meu. — Ce
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
-l punea pe masă, iar tata comanda două-trei sticle de șampanie: se știa că venim, așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
legătură mentală cu cineva care arată exact ca mine și care, în acest moment, se află la depărtare de aproximativ optsprezece mii de ani-lumină de aici... Femeia dădea aprobator din cap. Avea o atitudine și o expresie serioasă și spuse, încruntându-se puțin: - Tot ce s-a întâmplat, inclusiv modul cum ai ajuns aici, este foarte neobișnuit. Gosseyn continuă cu sinceritate: - Este o poveste lungă. Dar nimeni nu este amenințat în nici un fel. Totuși, acea comunicare cu alter-ego-ul meu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
respectau legile Ei n-ar fi cauzat niciodată necazuri din proprie voință. ...Dar - stând acolo, alături de ei, înalt, solid și cinic în chiar atitudinea pe care o avea, se afla Enro, regele - împărat al Celui Mai Mare Imperiu, care se încrunta fără nici un motiv. El dispunea de o flotă aflată undeva, departe de acolo, cu tot atâtea nave în ea câți oameni avea nava de război Dzan. Ce căuta Enro aici, cu părul acela roșu ca flacăra și cu sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
probabil inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Gosseyn tocmai era pe cale să plece din locul acela, când John Prescott îi spuse ceva soției sale, Amelia. Asta-i dădu o idee; și Gosseyn se apropie de cei doi Prescott și spuse încruntându-se puțin: - Ia stai puțin, ultimul lucru de care-mi amintesc este că ea zăcea moartă pe Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mână. Gosseyn își mută privirea de la indivizii aliniați lângă perete și zâmbi acru spre Blayney: - Nu prea cred că se află vreun viitor venusian printre cei din grupul ăsta al tău, spuse el. Bărbatul care devenise egalul unui rege, se încruntă spre prizonier. - Asta este o încercare de discreditare față de niște bărbați care au jurat să-și facă datoria atunci când li se cere de către un comandant autorizat? Gosseyn privi în sus spre fața aspră, încruntată a celuilalt și clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]