1,250 matches
-
cerceta. Deocamdată rămâi aici să te pui pe picioare. și gândește-te Între timp că tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu-i primea pe toți. Unii intrau imediat În scaunul spovedaniei, pe alții Îi lăsa să aștepte ceasuri, zile Întregi, fie că erau de viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise după el. Eremitul răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și poate lăsa sărmanele oițe fără păstor. Cine voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte ocolite, căci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i taie mâinile și-i vor scoate ochii, apoi o vor arunca la câini... Din vorbele slugilor a Înțeles c-ar mai fi o fată În castel, dar mai mult n-a putut afla. — Era Bertha, slujitoarea domniței, spuse Conrad Încruntat. Bestiile, nu mi-am Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit. Și-ntr-o filă dintr-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deja cum am întâlnit la Stockholm un bibliotecar de la Biblșiotecaț Regală care voia să știe dacă merită să cumpere o carte despre șamanism a unui anume Eliade, „se pare că scrie și romane”, a adăugat acest nemaipomenit funcționar, cu sprâncenele încruntate... Vedeți, trebuie să vă „dezvinovățiți” și aici. Dar cum avea încredere în mine, s-a lăsat convins să creadă și în valoarea relativă a cărților dvs. „serioase”, iar Stockholmul va avea curând mijloacele de a cunoaște ultimele dvs. cărți. Este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și de savante boroboațe și sofisticate erori" (N.S.). În închisoare, chintesență de viață, cum o definește proaspătul convertit, descoperă fericirea zburdălniciei, seriozitatea ce ni se cere este de a fi virtuoși, cinstiți, atenți la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Poți să-ți dai tichia aia jegoasă jos la noi în bar, sare unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către camarazii săi, având în ochi o strălucire ca a unui nebun. — Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au ce-i așteaptă. Într- adevăr, cei doi tineri nu păreau să se afle în locul potrivit. Glumeau între ei de parcă i-ar fi așteptat o adevărată petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de ani, serios, încruntat, privea cu atenție prin monoclu gesturile fiecărui adversar. Se așezase deja în trăsură, în spate, și se prinsese bine cu o curea. Avea și un baston elegant, de care se putea folosi să se sprijine la zdruncinături. Iar ajutorul său
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre care toată lumea se va întreba ce Dumnezeu înseamnă. Asta în primă instanță, ca apoi, mă repet, dacă piesa o să fie peste tot, lumea să-i dea ea rost cuvântului și tot ce trebuie pe românește. Cristi se uită la Fernic încruntat. — Ce, eu o să cânt ? E decizia ta. Dar și Sachi are drepta- tea lui, să știi. Numai că e cu risc. Dacă prinde, prea bine. Dacă nu... — Da, e cu risc, ce artă nu e cu risc ? se enervează și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
azi, aflat În al optulea deceniu de existență, la patruzeci de ani de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încă o dată și În aceeași formă: a exluderii sociale, politice, a „ștampilării” de către oficialitatea opresivă ca „dușman” sau „trădător” sau chiar „bandit”, a unei marginalizări nete, de data aceasta În mijlocul hohotelor de râs ale unor așa-ziși colegi sau autorități Încruntate, care, conștient sau nu, se „răzbunau” astfel, cu „ajutorul” lui, culmea, pe cel care fusese excesiv dăruit de soartă și de naștere. De parcă aș fi „Înțeles” atunci, În anul auto-exluderii mele din socialul de vârf, că acea nefericită selectare a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a acțiunilor, scopurilor și energiilor, În lumea socială. Lumea socială - marele „câștig”, marea „invenție” a hominidelor, a lui homo sapiens-sapiens, capacitatea de a se organiza În grupuri și colective, respectând cu strictețe unele reguli și ierarhii, apărându-se de zeii Încruntați ce se ascund În fenomenele naturale - devastatoare adesea, dar care ne aduc și soarele, ploaia, vântul ce Împrăștie semințele și norii, hrănind mările cu apă și pământul cu plante luxuriante. Se pare că doar În momente de mare criză, restriște
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meu devenea tot mai urgent, din moment ce aveam nevoie disperată de o altă linie - garajul, am realizat subit, garajul - când am simțit cum cineva mă trage de chitară. M-am uitat în jos: era Sarah. - Tati? zise ea, cu o față încruntată, îngrijorată. Purta un tricou pe care scria BABE. - Și pe cine avem aici? întrebă Jay dulce, îngenunchind lângă ea. - Tati, zise Sarah din nou, ignorându-l. - Îți spune tati? întrebă Jay, cu un aer alarmat. - Ne ocupăm de asta, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
labradorul nostru crem mă urăște teribil. Am scos un oftat imens. Așa că am destule pe cap - mai slăbiți-mă. După care m-am întins după foaia pe care o ținea în mână: Dați-mi-o. O ținea ferm, scrutându-mă încruntată. Continuam să trag. Ea n-o lăsa din mână. Privirile noastre s-au înfruntat o vreme. În cele din urmă m-am lăsat pe spate în fotoliu, suflând greu. A așteptat răbdătoare. - Domnule Ellis, motivul principal pentru care vă aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby? A urmat o liniște plină de semne de întrebare. - Salut, zise Robby. Cum a fost? Nu știam ce să spun. Devenisem tatăl meu. Robby se afla în locul meu. Mi-am văzut propriile trăsături în el: părul blond-castaniu, fruntea lată, încruntată, buzele groase ușor țuguiate ca urmare a gândurilor și anticipării, ochii căprui rotindu-se cu o mirare nedisimulată. De ce nu-l remarcasem înainte de a-l pierde? Am lăsat capul jos. Îmi luă ceva timp să înțeleg ce mă întrebase. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
staționar în mijlocul străzii Elsinore Lane am văzut mașina crem 450 SL. Dăduse colțul pe Bedford Street și era cam la o sută de metri de mine. Uitându-mă cum plutește tot mai aproape, am zărit pe cineva pe locul șoferului: încruntat, hotărât, ușor de recunoscut. Așa cum figurase deja în visele mele, Clayton era cel care conducea mașina. Când am văzut mutra lui Clayton am dat drumul la volan și Range Rover-ul, încă în marșarier, se învârti în spate în jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai mare acum, nu mai semăna deloc cu băiatul timid pe care îl știusem în acele câteva luni pe Elsinore Lane - și ceva în purtarea lui sugera iertare. Viața lui secretă părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai puțin încruntat. Ceva fusese rezolvat în sinea lui. Actorul dispăruse. Trebuia să-mi întorc mereu capul, pentru că altfel aș fi clacat. - De ce-ai fugit? am reușit să întreb cu o voce răgușită. De ce-ai fugit de noi? - Tată, a oftat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
după planul prim. Lucrările le-am și început. Ați început lucrările și acolo? se interesează domnul Maniu neliniștit. Da. Bine. Faceți două toalete. Peste alte câteva zile, arhitectul e poftit iarăși la domnul Maniu. De data asta se înfățișează cam încruntat și c-o sumbră hotărâre în privire. Doriți, stimate domnule președinte, să discutăm tot asupra modificărilor cunoscute? Da, dacă lucrul mai e cu putință. Ași dori să revin întrucâtva asupra ultimei mele hotărâri. Ce doriți? o camară ș-o toaletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
căciuli de castor, lanțuri și cordoane mari de aur, femeile cu coifuri aurii, rochii de catifea și mătase; se prezentau cu toată bogăția scoasă din această țară, rămasă săracă numai pentru autohtoni. Erau mândri și demni, dar reci și chiar încruntați. Acum făcuseră declarații de loialitate regelui, dar tot ei cu doi ani înainte primiseră cu entuziasm pe împăratul Wilhelm, excluzând (din fericire pentru români) pe toate celelalte elemente etnice, ca să probeze Kaiserului că are în Orient o avangardă germană tot atât de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ni se păruse și nimic mai mult. Alții n-au socotit însă așa și s-au iscat supărări la C.C., unde eram citiți cu lupa ideologică. Fusese alertat președintele Uniunii, care acum ne chema la ordine. Stancu ne-a întâmpinat încruntat, ne-a invitat să ne așezăm și, fără nici o introducere, ne-a adresat următoarea întrebare: — Sunteți monarhiști? Ce să fi răspuns? Am dat toată vina pe Dalí, noi doar am reprodus o părere a lui, așa, ca pe o curiozitate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
El era de fapt șeful echipei și ne-a făcut îndată să simțim acest lucru. De la început ne-a luat tare: — Băieți, să învățați repede căci nu e timp de pierdut, Gazeta trebuie să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În maillot de culoarea pielii, sau pentru vreo blondă și tânără eroină a pantomimelor eroi comice, așa cum avea să rămână În mintea mea Margareta, fiica cu păr bălai a Mariei Griller, patroana severă și Încruntată a pano rămii și menajeriei cu același nume. Mar-ga-re-ta, În-ge-raș iu-bit, Mar-ga-re-ta, m-ai ne-no-ro-cit (Cântec de stradă prin Bucureștii lui 1900) LOCUIA ÎNTR-O CASĂ DIN ACELEA PE ROATE, AMENAJATĂ atât de ingenios, cu dormitor, sufragerie și bucătărie. și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un bulevard și o stradă, chemau la ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să vadă cine se încumetă să-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viață și de moarte. Puteam să fiu directorul televiziunii, dar am ales: anonim și nepătat.“ „Auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poate uita. „Am lucrat împreună la minele de plumb de la Baia Sprie între anii 1952-1954 la orizontul 12 unde părintele Dumitraș era perforator. Totdeauna era plin de voie bună și găsea un sfat pentru fiecare. Nu l-am văzut niciodată încruntat sau furios. Era de o bunătate și de o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]