1,310 matches
-
Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață de piele doldora de hârtii de o sută, și îl flutură pe la nasul cirezarului. - Mă duc? mai întrebă Sandu. Bozoncea tăcea mut și încruntat. - Cât iei? - Cinci sute... - Cît? - Nu-l dau! - Nu-l iau! Cumpărătorul se făcu că pleacă, privind la alte vite. - Patru, lăsă celălalt turtindu-și pălăria pe urechi. - Tu n-auzi că geme, ăsta-i bou? se întoarse clientul. - Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu mâna dreaptă încleștată încă pe cosor, parcă ar fi vrut să taie pe cineva și pe lumea ailaltă. Chișcă i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis celor care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân. Hoțul a scos șișul pe masă. I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te! Guristul se oprise cu armonica strânsă în brațe. Tremura de frică. Mînă-mică a căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În ordine cronologică)" Lady Morgan, France in 1816, Londra, 1817. George Gordon Byron, Don Juan, Londra, 1819. Lieut. Francis Hall, Travels in France, Londra, 1819. Theodore Hook, Sayings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne uităm chiar acu’, nu? Băieții de sus de acolo cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în neregulă cu cablul? Cum naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite, îi aducea o binevenită ușurare de tensiunea care crescuse treptat cât timp trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici. Cu fruntea încruntată, făcea eforturi de rememorare, recăpătându-și treptat culoarea. Cu siguranță nu-i făcea deloc rău să se afle în centrul atenției. De fapt, nu e nimic special, îmi pare rău, declară ea. Vreau să zic că avea o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a cerut să transmit condoleanțe alor mei, a debitat câteva vorbe în legătură cu unchiul meu, „fidelul nostru slujitor“, și a isprăvit exprimându-și dorința de mă revedea cu alt prilej. Întrevederea se încheiase. M-am încăpățânat totuși să continuu, în ciuda sprâncenelor încruntate ale maestrului de ceremonii: — Dacă mi-ați mai acorda un minut, aș vrea să vă înfățișez o rugăminte. Și am început să vorbesc despre sora mea, cât de iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar care poate fi roasă de boală până la inimă. Cum să faci deosebirea? Mă așteptam ca Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a făcut-o. Era tăcut, îngândurat, cu fruntea încruntată, iar răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e adevărat. Ce trebuie să facem acum? Curioasă reacție! Pe vremea când Mariam nu era pentru el decât sora unui prieten, nu șovăia să aibă el inițiativa, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara aceea și la care, după datină, doar femeile erau poftite, doar slujnicele cântau și dănțuiau. Salma vorbea cu glas scăzut, încruntată. Când m-am apropiat, a tăcut brusc și s-a pus și mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma mea. Când m-a văzut, papa a încetat să mai strige. Însă a rămas încruntat, iar buza de jos încă îi mai tremura. Cu degetele-i netede, care băteau febril darabana pe masă, mi-a făcut semn să vin mai aproape. M-am aplecat spre mâna lui, apoi spre cea a personajului care stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un bilet? Am dreptul să cumpăr un bilet... CASIERUL (Enervat.): Biletul! Biletul! Una, două... biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) Pe aici nu trece... nici un tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai spus? CASIERUL: Cum am spus! Cum am spus! (Încruntat și plictisit.) Pe aici nu trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nu trece nici un tren?! CASIERUL: Nu trece. Vedeți dumneavoastră vreun tren pe aici? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Teribil de încurcat.): Nu... dar... CASIERUL: Ei? Nu trece! Prin gara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ipoteza că ar fi folosit asasinarea doctorului Wagner ca pretext pentru a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau să mă lichideze, n-aveau nevoie de pretexte, eram la mâna lor. În orele ce au urmat Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
altfel decât erau În viață. Îi simt, fără să mă mir, În locuri pe care nu le-au vizitat niciodată În timpul existenței lor pământene, În casa vreunui prieten de-al meu pe care nu l-au Întâlnit niciodată. Stau deoparte, Încruntați, cu capul plecat, de parcă moartea ar fi o pată neagră, un secret rușinos de familie. În mod sigur nu atunci - nu În vis -, ci atunci când ești foarte treaz, În clipe de bucurie sănătoasă și de Împlinire, la cel mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ieșim. —Prostii. O risipă ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de neplăcut. Sunt la mijloc doi copii, iar mama lor s-a recăsătorit c-un tip spaniol, al naibii de dificil. E în joc o grămadă de spirit macho. Și mai e și distanța fizică, desigur. E destul de clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o numească), refuză să îl abandoneze acum că a trecut de partea cealaltă. Fără să vreau, am ajuns să cunosc numele celor mai multe dintre personajele din East Enders, să strig răspunsurile la întrebările jalnice care răsar peste zi și să râd, încruntat, la glumele ieftine și innuendo-ul îngrozitor al comedianților. Dar să am parte de un travestit sau transsexual sau cum și-o zice, în carne și oase, așezat pe canapea, asta era deja prea mult- mă simțeam de parcă Lily Savage 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pianul, aveți grijă cu serviciul de ceai, aveți grijă cu tava de argint, aveți grijă cu tabloul, aveți grijă cu bunicul. Este de înțeles, prin urmare, faptul că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care te Încălzea și era bun. —Marci nu are o influență bună asupra ei. Nu vrea decât să petreacă, precum o adolescentă. Eu i-am spus lui Lauren că a trecut prin destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vreau s-aud și eu! Ce te-a întrebat străinul? — Îl cunoști și dumneata? se miră Nicu. Avea sprâncenele ca linia unui acoperiș - jos-sus, susjos - nu bine arcuite, ca frații Margulis, și asta îl făcea să pară mereu uimit sau încruntat. — Mi-a zis... ăăă... mi-a zis: stai puțin, băiatule, te rog. Mi-e cam frig și mă tem să merg acasă. De ce? zic. Cred că locuiește cineva acolo, zice. Aș vrea să dorm undeva. Ai vreo idee? Așa a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vârful piramidei ești far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în plăceri, înnegurată în contemplație, ori dinamizată în acțiuni. Viața - acest amalgamat spectru cuprins între lături și ambrozie. Fără sublima jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu i - o ridică, ori i - o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru, nu pentru echitate. Marea dificultate a lumii a fost întotdeauna să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu i-o ridică ori i-o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru, nu pentru echitate. Marea dificultate a lumii a fost întotdeauna să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]