2,466 matches
-
să ne plimbăm pe străzi. Avem atâtea de discutat... Cu gesturi scurte, înfășură rochia de mireasă și, asemenea unui mare șal, i-o încolăci în jurul umerilor. Apoi izbucniră toți în râs. - Tinerețe! exclamă încă o dată Antim, însoțindu-i în coridor. Încuind ușa, îl auzi, pe Ieronim: - Princesse, dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu... De-abia după ce se așezase, istovit, în fotoliul Generălesei, își aduse aminte că uitase să le ofere, în paharele minuscule, rezervate numai pentru asemenea ocazii, faimosul Grand Armagnac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lume, și-mi plăcea să primesc, îmi plăcea la nebunie să dansez... Dar bietul Ștefan avea o fire închisă, el nu era deloc dansator, avea orele lui de lucru și bibliotecă... Și știi ce făceam ? Diminețile, uneori, îmi puneam patefonul, încuiam ușa la cameră, dansam singură, mă priveam în oglindă... Mă gândeam ce-ar fi fost să fi avut alt soț, cu care să mă potrivesc, mă rog, știi cum se gândesc uneori femeile tinere după ce se mărită... Dar tristă nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Consignația și nu i-a primit-o ăia. Ea știe de ce n-a vândut-o pân-la urmă, că ce spune n-ai cum să crezi, minte de stinge. Ivona, cu nasul ei lung și cu botu de vulpe. Ivona care încuie casa ! Uite-o cum încuie de două ori ușa din față. Și p-ormă adulmecă. Uite-așa se uită, și-n dreapta, și-n stânga, parcă-i o vulpe care adulmecă. Și-odată-i scapă ochii la ușa din dos, și-odată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
primit-o ăia. Ea știe de ce n-a vândut-o pân-la urmă, că ce spune n-ai cum să crezi, minte de stinge. Ivona, cu nasul ei lung și cu botu de vulpe. Ivona care încuie casa ! Uite-o cum încuie de două ori ușa din față. Și p-ormă adulmecă. Uite-așa se uită, și-n dreapta, și-n stânga, parcă-i o vulpe care adulmecă. Și-odată-i scapă ochii la ușa din dos, și-odată o vezi că rămâne și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se simțea tot mai rău, nu se mai încuia niciodată ușa de la intrare, pentru că, în fiecare clipă, era de așteptat vizita doctorului sau a preotului, care venea încă o dată să-l împărtășească... Cât trebuie să-și fi pregătit fraza patetică în timpul lungilor nopți când sora (sau Maria, sau soldatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l’honeur de venir dîner chez nous après-midi Vendredi, 12 août, à 7 heures ? Après dîner on fera un peu de musique, en petit Comité. Votre bien-dévouée, Sophie et Stephane Mironesco. În plus, câte tracasări la slujbă ! La sfârșit ai încuiat într-un sertar hârtiile rămase nerezolvate, ce riscă desigur să rămâie sine die acolo ; ordinea și dezordinea ți se împletesc într-un mod foarte neașteptat chiar pentru tine. Plecând ultimul de la birou (așa cum sunt toți obișnuiți să te vadă), ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a fost nimic. Deci ele se tot frământau : să alerge să încuie poarta ? Și zdrențărosul, adică Spiridon, că el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră mai tîrziu, stăm de vorbă dînd o tură cantinei, ca să-l adunăm și pe celălalt căpiat care face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
personal, arareori scotea o vorbă) și să păzească hainele lui Alex. Cabinele, cămăruțe umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a cerut să nu o deranjăm. Am anunțat-o eu că am sosit. O s-o întâlnim în grădină. Presupun că putem hoinări prin grădină. În ce privește grădina, nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ani. Du-te la culcare, bebelușă bleagă ce ești! — Da, o să mă duc. Tu rămâi. Am să stau cu lumina stinsă. Tu mai rămâi. Îmi place să te știu afară... numai nu te îndepărta prea mult... și nu uita să încui ușa, când te întorci. Hattie urcă în grabă scările. Pearl o porni prin iarbă. Sus, storurile erau trase, o singură lumină se cernea slab, prin vitraliul de pe palier. Printre copaci, la Belmont, se zărea o singură fereastră iluminată, la mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul cărora se prelingeau întruna șuvițe de aburi. (Aburul era împrăștiat cu ajutorul unui ventilator plasat în tavan.) George atinse ușile. Erau fierbinți. Răsuci mânerul solid, de alamă, și trase de el. Erau încuiate. Apoi porni, cu pași domoli, spre Camere, intrând pe ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“, și pătrunzând în coridorul principal de la parter. Era liniște în coridor sau așa i se păru lui George, în timp ce rămase locului, ascultându-și bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu faceți atâta gălăgie! Să le batem în geam? Hai să le cântăm fetelor un cântec! Vă rog încetați, vă rog plecați de aici! E lume în grădină, e lume multă în grădină, spuse Hattie. Nu te speria, ușile sunt încuiate. Pearl, nu crezi că ar trebui să telefonăm la poliției În nici un caz. Sunt probabil musafiri ai doamnei McCaffrey. Am impresia că sunt niște oameni îngrozitori. Pearl, să aprindem toate luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar să fie...! Nu, nu te duce, e ceva foarte ciudat, nu cred că-i ce spui tu. Și atunci ce e? Nu știu. Făcătura diavolului. Ruby a dispărut. Intră în casă, Alex, mai pune-ți ceva de băut și încuie bine ușile. Nu pleca... doar ai venit la mine, nu? Nu. Am auzit hărmălaia tocmai când treceam pe aici. Dar unde te duceai? Mă plimbam pur și simplu prin oraș, mă duceam la canal. La canal? De ce? În locul acela? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de doborât și-i înconjură umerii cu brațul: — Fiul meu, povestește-mi totul. Pearl îi spuse lui Hattie: Mă duc să-l caut, nu te necăji, nu lipsesc decât o clipă. Am să ies pe ușa din spate, tu încui după mine și când mă întorc, te strig. Valerie spuse: Bună, Nesta, l-ai văzut cumva pe George? A, bună Diane, l-ai văzut cumva pe George? E aici? întrebă Diane și, pe dată, dispăru printre tufișuri. E ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
haide să ne așezăm undeva. Ești beat turtă. De unde ai știut că suntem aici? Am întâlnit niște bețivi lângă cârciumă și mi-au spus că e o petrecere la Papuc. Unde-s fetele? Dacă te referi la Hattie Meynell, e încuiată în casă, cu storurile trase. Am crezut c-ai venit să-i cânți o serenadă, în fond Rozanov te forțează să te însori cu ea. Taci odată din gură! Emma își petrecu brațul în jurul mijlocului lui Tom. Pearl lipsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor, de afară, era mult prea mult. Se întoarse și dispăru din cameră. Străbătu holul, descuie ușa din spate și o împinse cu umărul pe Pearl, care bătea cu disperare, de afară. Pearl intră și încuie ușa. Hattie trase din nou storul. George alergă prin grădină în direcția casei Belmont, apoi, trecând pe lângă garaj ieși în stradă, urmărit de huiduielile celor care îi observaseră evadarea. (Acest episod grotesc nu a fost departe de a se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casă, să-i dea haine și o ceașcă de ceai. Dar la acest punct o cuprindea frica. Dacă era violent? N-ar trebui să-i telefoneze lui Brian, să telefoneze la poliție, să ceară cuiva ajutor? N-ar trebui să încuie ușile? Alergă și încuie ușa din față și cea care dădea spre grădină, apoi ridică receptorul telefonului, pentru ca să-l lase imediat din nou în furcă. Hbtărâse să iasă în grădină. Se uită mai întâi pe fereastra din bucătărie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
haine și o ceașcă de ceai. Dar la acest punct o cuprindea frica. Dacă era violent? N-ar trebui să-i telefoneze lui Brian, să telefoneze la poliție, să ceară cuiva ajutor? N-ar trebui să încuie ușile? Alergă și încuie ușa din față și cea care dădea spre grădină, apoi ridică receptorul telefonului, pentru ca să-l lase imediat din nou în furcă. Hbtărâse să iasă în grădină. Se uită mai întâi pe fereastra din bucătărie, dar nu mai era nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese, beată, la culcare, lăsând-o pe Ruby afară, în grădină. Ruby își petrecuse noaptea în Rolls. Lui Alex i se făcea greață la gândul hălcilor asudate ale lui Ruby, tolănite în automobil. „Am să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel din The Swimmer? Nu. Tu i-ai invitat pe George și pe Tom McCaffrey în casa asta? Nu. Atunci cum de-a fost George aici? Nu știu. Pearl i-a dat drumul? Nu. Pearl a fost afară, dar a încuiat ușa, toate ușile erau încuiate. Pearl a fost afară și te-a lăsat singură? Nu, adică da, eu i-am cerut să iasă... Pentru ce? Ca să-l caute pe Tom McCaffrey. Ai trimis-o pe Pearl să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tu i-ai invitat pe George și pe Tom McCaffrey în casa asta? Nu. Atunci cum de-a fost George aici? Nu știu. Pearl i-a dat drumul? Nu. Pearl a fost afară, dar a încuiat ușa, toate ușile erau încuiate. Pearl a fost afară și te-a lăsat singură? Nu, adică da, eu i-am cerut să iasă... Pentru ce? Ca să-l caute pe Tom McCaffrey. Ai trimis-o pe Pearl să-l caute pe Tom McCaffrey? Deci pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
organizat totul ca să-și bată joc de voi? Nu, am spus că nu... Deci Pearl i-a dat drumul lui George în casă și a ieșit ca să-l caute și pe Tom? Nu știu... Nu știu cum a intrat George, ușa era încuiată... Nu-i posibil să fi fost. Când George a intrat aici... ai fost singură cu el? Da, dar numai... S-a... s-a întâmplat... ceva? Hattie roși până la rădăcina părului. — Nu! Nu s-a întâmplat nimic. A intrat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]