1,396 matches
-
morișcă intelectuală ar avea, ea se strică cu vremea și devine incapabilă de a afla adevărul. De aceea cele mai multe din discuțiile Adunărilor au caracterul de cârciocuri și apucături advocățești, de căutare de noduri în papură, de vorbe înșirate și fire încurcate. Acestea sunt elementele cărora legile noastre franțuzești le dau în stăpânire țara. Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput la largul ei. Și deodată cu era libertăților și a nouălor legi încurcate, în cari paragrafii se bat în capete, a-nceput să emigreze o generație de tineri în străinătate, ca să învețe... teologia? Nu. Științele naturale, tehnica, medicina, filologia. Nu, nimic din toate aceste. Dreptul. În sfârșit, a sosit o droaie de doctori
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a vorbit multe și mărunte în viața sa, numai nu prea de seamă, ceea ce se dovedește și din cazul de față, căci manuscriptul spătarului a rămas necitit, de vreme ce {EminescuOpX 172} nici d. Giuvara, nici colegul său, ilustrul anonim, nu știu încurcata de slavonească - iar la Vămile Văzduhului se pricep amândoi. [11 ianuarie 1879] ["ÎN NUMĂRUL NOSTRU DE LA 20 DECEMVRIE... În numărul nostru de la 20 decemvrie anul trecut am spus că ceea ce nu voim este incapacitatea erijată în titlu de merit; prostia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci numai pentru a vota regilor și guvernelor mijloacele trebuincioase fie pentru război, fie pentru lucrări de pace. Dar ce vorbim noi de liberal sau neliberal. Scopul acestei întîrzieri este ca guvernul, împreună cu ciracii lui din Cameră, să lase lucrul încurcat și ca, oricine ar veni în urmă-le, să-și pună mînile în cap de prăpastia ce va găsi-o. E o conspirație între guvern și Cameră pentru a zădărnici în cestiunea aceasta, ca în toate celelalte, orice răspundere reală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din strada Armenească ar voi să schimbe palatul domniei sale cu altă chiliuță. Oricum ar fi, liberarea d-lui Moldoveanu ne-a surprins ieri. Azi însă, aflând că un comisar rus a sosit în București pentru a lua parte la cercetarea încurcatelor afaceri ale cinstitului Simion, am preceput totul. Parchetul însă, ca să evite orice bănuială, a declarat că deocamdată nu e caz de urmărire! Bun! Să așteptăm acum și vom mai vedea multe! Bravo d-le Stătescu, dragă-ți este Themis, dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ocazia realegerii d-lui C. A. Rosetti, am avut plăcerea de-a asista la numărătoarea mărgăriteștilor și pătărlăgenilor și, fiindcă rezultatul staulului au fost favorabil d-lui Rosetti, având adecă maioritatea simplă, de aceea "Romînul" prezintă situația ca grozav de încurcată și se vede că sfetnicii oficiali ai M. Sale asemenea. În sine lucrurile stau astfel: Camera nu se mai împarte în opoziție și guvernamentali ci în: Moldova și Țara Românească. Cumcă Moldova e în pericol, iar nu Muscelul, în care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acel organ ne-ar sili să urmăm lupta, pentru care s-ar putea, precum trebuie să știe marele om de stat, să avem la mână oarecari arme hotărâtoare. Noi credem că nu în interesul nostru este a se lăsa lucrurile încurcate. [10 noiembrie 1879] ["LA CE SERVEȘTE DISCUȚIA... La ce servește discuția de cuvinte, cârcota de vorbe seacă de miez? La nimica decât la pierdere zadarnică de vreme. Poporul român, cu minte și fatalist din fire, a avut totdeuna această credință
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trebui să releveze asemenea cu ce tact, cu ce tărie s-a purtat acel cabinet conservator, condus de un bătrân om de țară, a cărui inimă dreaptă, a cărui caracter curat plătește de-o sută de ori mai mult decât încurcatele semicunoștințe a generațiunilor mai nouă. E drept că bătrânul om de stat avea sprijinul puternic a unor oameni mai tineri decât el și speciali în științele de stat, dar nu trebuie să uităm că conducătorul au avut arta de-a-i
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
15 decembrie 1879] {EminescuOpX 373} ["VOIM SĂ NE SPUNEM PĂREREA... Voim să ne spunem părerea asupra ultimelor fenomene din publicistică și Parlament, mai cu seamă însă asupra împrejurării cum presa guvernamentală, dând chestia răscumpărării la o parte, a lăsat-o încurcată, ocupîndu-se acum cu ideile poreclite reacționare când ale prințului Grigore Mihai Sturza, când ale d-lui Petre Carp. Nu doar că cuvintele acestor doi domni, stimabili din orice punct de vedere, deși ei în de ei atât de opuși în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar smulge brusc de el. Ei da! Dar asta putea să dureze cine știe cât... După trei luni începui să-i trimit Matildei scrisori rele, dure, la adresa lui Petrică, pline de înjurături și insulte. "Cum, idiotu-ăsta credea că are dreptul să țină astfel încurcată o femeie? Cu moaca lui stupidă de poet minor se crede sultan, să te țină închisă în casă, stăpân atotputernic, cu gândire medievală? Trimite-i lucrurile, schimbă cheile apartamentului și intentează imediat acțiunea de divorț..." Nici vorbă! Matilda încerca să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fac eu cu filozofia, care mi-e foarte dragă. Logica, pe care am predat-o la școala normală, nu se mai predă. Logica a devenit invizibilă, nu trebuie să mai gândim logic, ci prin sofisme..." Ben Alexandru se arătă foarte încurcat. "Unul din ele ne guvernează, continuai eu. Cu cât cresc succesele noastre, cu atât lupta de clasă se ascute și mai tare. Îți dai seama de sofism? E menit să justifice represiunea, dar nu împotriva celor care sânt deja învinși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sa imaginație, o mândrie secretă, o lespede de tăcere pe chip și o viziune de nimicnicie asupra prezentului. Credeam că n-o să ne ajute, nu sperară să vorbească, nici nu vedeam cum ar putea el să se amestece în ițele încurcate ale acestor contemporani ai scrisului de care el fugise încă din anii de ucenicie. Totuși a spus ceva, o să vezi la urmă, ceva, ca să zic așa, turcesc, care nu era la ordinea zilei, dar constituia după părerea pe care și-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce te frămânți atâta? De ani de zile Compania plasează un sintet la bordul fiecărui aparat. Ei nu au nevoie de hipersomn și sunt mai economici decât piloții umani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deci în totalitate sub stăpânirea lui Burke, în pofida statutului de mașină aparținătoare Companiei. ― N-are importanță, lasă. ― Voi fi fericit să te însoțesc, dacă așa dorești. ― Nu, nu-i nevoie. Am eu grijă. Continuă-ți cercetările. Este mai important. Vizibil încurcat, androidul dădu din cap și se așeză la loc. Îl găsi pe Burke în pragul laboratorului. ― Sper că este important. Cred că am găsit ceva nou și tare mi-e teamă că nu prea mai am mult timp. ― Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu mai era doar ridicolă. Sau încurcată. Era complet fără legătură cu tot ceea ce știa el. Stând întins acolo, își dădea seama că, până în exact acel moment, luase drept sigur faptul că el era Gilbert Gosseyn, care se trezea după somnul de noapte. Stând întins acolo, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a avut clipa lui de glorie, momentul copleșitor când a strălucit în ochii sau în mintea cuiva, fracțiunea de triumf și împlinire; praful s-a ales de ea. Destul cu „Germanul“. Cu „Maiorescu“, a fost altă poveste, mai lungă și încurcată. Prin ’93, m-am mutat la cinci minute de casă, în cel mai mare liceu din țară. Am ajuns acolo ajutat de-un inspector (căruia și-acum îi mulțumesc), tatăl prietenei mele de-atunci. Tot „detașare“ se numea, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se spunea despre moștenire, „să zicem, despre faptul moștenirii“, era adevărat, dar, în cele din urmă, moștenirea s-a dovedit a nu fi câtuși de puțin atât de importantă, cum s-a răspândit vestea la început. Averea era pe jumătate încurcată, ieșiseră la iveală datorii, apăruseră niște pretendenți, ba chiar și prințul, în pofida tuturor îndrumărilor, se purta în modul cel mai nepractic cu putință. Acum, când „gheața tăcerii“ a fost spartă, generalul e gata să spună: „Desigur, să-i dea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această tevatură, dacă e să fim sinceri. Nu aveți dreptul... eu... nu-s naiv... asta... îngăimă încurcat Burdovski. — Nu aveți nici un drept să emiteți asemenea ipoteze, se amestecă nepotul lui Lebedev, făcând-o pe consilierul. — E jignitor în cel mai înalt grad! strigă Ippolit. Ipoteza e jignitoare, falsă și fără legătură cu realitatea! — Sunt vinovat, domnilor, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Unii dintre cei care stăteau mai departe zâmbeau pe furiș și șușoteau între ei; chipul lui Lebedev exprima cel mai înalt grad de încântare. — Obrăznicie și haos, doamnă, se găsesc pretutindeni, spuse nepotul lui Lebedev, care era, de altfel, foarte încurcat. — Dar nu așa! Nu așa cum aveți voi, micușorilor, nu așa! îi trânti în obraz Lizaveta Prokofievna cu un fel de bucurie răutăcioasă, parcă apucată de isterie. N-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? strigă ea la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai înainte, de la prima vedere, mi-am dat seama că e dumneaei, deși n-am mai văzut-o niciodată. Măcar la o frumusețe de fată lăsați-mă să mă uit pentru cea din urmă oară, spuse Ippolit și râse cumva încurcat, strâmb. Iată: sunt aici și prințul, și soțul dumneavoastră, și toți cei prezenți. Atunci de ce îmi refuzați ultima dorință? — Un scaun! strigă Lizaveta Prokofievna, dar înșfăcă unul singură și se așeză în fața lui Ippolit. Kolea, porunci ea, te duci imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia; părea calmă, deși era puțin palidă. Văzându-l pe prinț, pe care „evident, nu se aștepta“ să-l găsească aici pe scaun, în colț, Aglaia îi zâmbi parcă nedumerită. — Ce faci dumneata aici? întrebă ea, apropiindu-se de el. Încurcat, prințul îngăimă ceva și sări de pe scaun, dar Aglaia se așeză imediat pe scaunul de alături, așa că și el își reluă locul. Îi aruncă o privire rapidă, dar atentă, apoi se uită pe fereastră, parcă fără nici un gând, după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
hotelului. Stupefiat de apariția neașteptată a lui Rogojin, câtva timp prințul nu putu să-și adune gândurile și senzația dureroasă i se amplifică în inimă. Probabil că Rogojin înțelegea impresia pe care i-o producea; deși la început se arăta încurcat, deși îi vorbea cu un fel de familiaritate voită, prințului curând i se păru că n-avea în el nimic studiat și nici măcar vreo fâstâceală deosebită; dacă avea un fel de jenă în gesturi și cuvinte, aceasta era doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu vrei să-mi accepți propunerea? spuse ea, uitându-se de sus la prinț. — O, nu, vreau, numai că nu era deloc nevoie de așa ceva... adică nu m-am gândit niciodată că trebuie făcută o astfel de propunere, spuse prințul încurcat. — Dar ce-ai crezut? Ce motiv aș mai fi avut să te chem aici? Ce-ai avut în minte? Nu cumva mă crezi o proastă mică, așa cum mă consideră toți din casă? — N-am știut că te consideră proastă... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea, întorcându-se pe jumătate ca să plece, în clipa asta ochii vă sunt atât de simpatici... de fericiți. — Chiar fericiți? întrebă prințul cu vervă și râse bucuros. Dar Vera, naivă și lipsită de afectare ca un băiat, se simți brusc încurcată, roși mai tare și ieși din cameră. „Ce... drăguță e...“ se gândi prințul și imediat uită de ea. Se duse în colțul terasei, unde era patul cu masa în fața lui, se așeză, își acoperi fața cu palmele și stătu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată în măsura posibilităților și chiar cu atât mai strict, cu cât mai tare se presimțeau aceste nenorociri. Da, firește... bâigui prințul, aproape încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce-i spusese cu o zi înainte lui Lebedev, relatându-și deci povestirea fără poticneli. Dar iarăși îi aruncă prințului o privire piezișă, neîncrezătoare. — Însemnările mele, rosti el cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]