1,401 matches
-
3 mm de marginea laterală a D2. Timpul III - Decolarea duodenopancreatică cît mai mult spre linia mediană posterioară. Timpul IV - Se va inciza fascia care acoperă D2 și extremitatea anterioară a pancreasului inelar posterior și începerea disecției, din înainte spre îndărăt a segmentului pancreatic. Disecția va merge pe fața posterioară a D2, pînă pe fața posterioară a D2, pînă acolo unde segmentul posterior al pancreasului inelar parțial posterior se inserează pe pancreasul „mamă”. Timpul V - După izolarea inserței pancreasului posterior de
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
literaturii universale și care constă în forțarea unui mare poet să intre într-un alt context istoric decât acela al vremii sale [...] Eminescu se năștea în anul morții romantismului și s-a optat pentru întoarcerea lui cu 50 de ani îndărăt". În al doilea rând, complementar, schimbând accentele referințelor poetice, exegeza își va modifica, la rându-i, perspectiva, operând în descendența sintezelor semnate de Bachelard, M. Raymond, Béguin, Hugo Friederich. Eminescu va fi înțeles astfel, în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
odios, oprimator, burghez". Un subcapitol este consacrat tarei pe care o trăiește poetul (ca și Eminescu sau Cantemir): discordia mioritică între frați: "...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor, izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reflectă de această dată gândirea pură. Mai mult decât atât, noutatea adusă de poezia lui Ion Barbu constă în dualitatea privirii care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1468 Urmând subarendarea nepermisa, proprietarul are drept de a-și lua îndărăt folosință moșiei sale și de a fi satisfăcut de daune interese ce ar proveni de la neîndeplinirea contractului.*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Capitolul 3 Despre obligațiile comodantului Articolul 1572 Comodantul nu poate să ia îndărăt lucrul împrumutat, înainte de trecerea termenului convenit sau, în lipsă de convenție, înainte de a fi servit la trebuința, pentru care s-a dat cu împrumut. (Cod civil 1022 și urm., 1573, 1581).*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
vesele ale celor care vin la slujbă devreme și sunt loviți de o volubilitate isterică. N-ai voie să te superi. E libertate. E democrație. S-a terminat cu elitismul și cu fasoanele. Dar, dincolo de educație, mai e ceva: un îndărăt nic spirit al vremii și al locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbații trebuie să vorbească birjărește, femeile, băiețește, copiii, golănește. Îmbrăcămintea trebuie să fie vag deșelată, limbajul - deocheat, coafura - rebelă. În plus, orașul s-a umplut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bărbat, sunt sau devin astfel doar simpli cărăuși ai altcuiva: al altei plante - desigur, e vorba de planul fizic, imanent -, respectiv a „altceva“, sufletul, aș Îndrăzni să spun - planul transcendent, adică. Și așa prelungim metafora până ajungem, chiar dând timpul Îndărăt, la Buna Vestire, ca la o extremă a unui continuum substanță-spirit care definește lumea noastră În general, omul În particular. Să redevin pragmatic: Floarea e un mănunchi de frunze modificate. Frunza care rămâne frunză Începe prin a fi verde spre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că nu-i ofensată de proverbul abia evocat. De fapt, Natura e doar aparent bătrână și asta În sensul nostru obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De fapt ea e o mămică cât se poate de tânără, căci știe să dea timpul Îndărăt, adică să transforme entropia În negentropie, Întinerind. Și iar la trestie, ca o dovadă că Natura are și copii cuminți... Eu o iubesc, deși a fost o vreme când, ignorant, am greșit față de ea: Natură sau poate trestie. Ca și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
practic o constantă... Cât despre creierul lui Homo sapiens fossilis, care datează de vreo 40 de mii de ani, e prea devreme să-i definim cei 1.700 cm3 drept o constantă sau ceva În creștere, decât dacă Împingem comparația Îndărăt, În afara speciei; și unde ne oprim? La australopitec ori, poate, la pisică? Dar să nu uităm ansamblul care cuprinde și sufletul căruia, de atât de mult cât are, doar omul a găsit cu cale să-i acorde atenție. Nu e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
păsări și mai ales de mamifere, pe atunci niște bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face de cap după feleșag. Ce-o fi simțit strămoșul nostru căzând din copac spre Încă enigmaticul pământ? Doar că i s’a rupt coada. În sânge avea Însă o poveste similară: cu un pește aruncat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndesit și bacșișurile, subvenționarea Athosului până la situația intolerabilă pe care avea s’o curme Cuza-vodă. În sfârșit, din 1456 haraciul a devenit, cu mici excepții „capitol bugetar“ obișnuit pentru mai bine de patru secole. Dar a trebuit să dea și Îndărăt, căci odată cu secolul al 19-lea, au Început problemele la turci acasă: strânși În cleștele rusesc Înfipt În Balcani și Caucaz, s’au trezit loviți și În pântece de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anume acela cerebral. Adică cel pe care un animal cu 1% creier În corpul său l’a luat drept linie de start Întru umanizare, evadare adică din lumea necuvântătoare. Ei bine eu, pisica, stau cu o lăbuță Înainte, cu alta Îndărăt peste același Rubicon cerebral, căci și eu am 1 (și ceva!)% creier... Chiar de nu’s convinsă că trebuie să-l trec, mă pot considera cel mai inteligent animal. Aș trece Rubiconul, dar știu că tu, prietenul meu, ai făcut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca toate de la viermii de mai Înainte, pulsează, doar că mult mai intens, propulsând sângele; iar mai târziu, prin zisele brahiopode, un fel de scoici primitive, va apărea o inimă oarecum adevărată, o veziculă pulsatilă. Dar asta mă Împinge iarăși Îndărăt, ca să constat că exista un primordiu de sânge care Își Îndeplinea rolul doar mulțumită entropiei, aceea care egaliza Într’un lichid care scălda Întreaga „turmă“ de celule orice gradient de substanță. Cu o prea mică viteză Însă. Trebuia deci un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inițiere. Așa vorbind, piramida trebuia să aibă putere. Iată cum ajung la pasul următor. Anume, ce l’a Îngrozit Într’atâta pe Abd al-Latif, cronicarul arab din secolul al XIII-lea, de nu mai știa cum să parcurgă mai repede Îndărăt cei câțiva zeci de metri cât Înaintase În piramidă, deși se putea da de-a șuiușul, la vale... Cred Însă mai degrabă În reacția oarecum asemenea a unui nepervertit animal, iar cercetătorii moderni au găsit mulțime de mici animale de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu de recepția de la primărie... Vorbeam de pierderea tăriei prin gura largă a paharului și de economia, În pungă nu și În cap, pe care o face gura Îngustă a țoiului? Păi treaba poate fi speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat viile dacilor. Ascultați povestea: „Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate de prezent nu doar În biologia care mi-e pâinea cea de toate zilele, dar oriunde În manifestările acestei lumi. Cât se poate de sugestiv, termenul Înseamnă, În engleza care a uzurpat, ca limbă științifică universală, latina medievală, hrănire Îndărăt, mai bine zis hrănire privind Îndărăt. Ceva de genul că, după ce-am deșertat blidul din față-mi, constat că tot mi-e foame, iar alt blid nu mai am. Altfel spus, sunt obligat să suport consecințele acțiunii mele: N
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biologia care mi-e pâinea cea de toate zilele, dar oriunde În manifestările acestei lumi. Cât se poate de sugestiv, termenul Înseamnă, În engleza care a uzurpat, ca limbă științifică universală, latina medievală, hrănire Îndărăt, mai bine zis hrănire privind Îndărăt. Ceva de genul că, după ce-am deșertat blidul din față-mi, constat că tot mi-e foame, iar alt blid nu mai am. Altfel spus, sunt obligat să suport consecințele acțiunii mele: N’aveam decât să fiu cumpătat dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
continent, complet izolată. Dar tot pe atunci, reptilele stăpâne ale Terrei căutau tot un fel de fragmentare, rupând din ele ceva menit a deveni o „insulă” pe care să-și salvaze genomul. Că acel genom a fost obligat să dea Îndărăt, e o altă treabă, dar așa ele au deschis calea spre om, via mamifere. Și n’am ști asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde altundeva decât În izolata, deci protejata față de evoluție Australie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tinzând din zeu În zeu superior... spre dumnezeire? Cât va Îngădui, prin energia sa, Soarele. Și mai apoi? Devenit extraterestru sau zeu pentru alții din acest Univers, amul nu va trebui să uite că e acela căruia demult, multe ere Îndărăt, i s’a rupt coada, ajungând pe pământ. Fiind silit să se cațăre fără materiala coadă, dar cu imateriala - cu ghilimele - rațiune. Apoi cu o altă - și mai imaterială - altceva. ... Fără sfărșit, ca evoluția Însăși, care nu e doar biologică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mai aveți o sursă de apă curată, În afara celei plate, rămasă de odinioară În străfundurile pământului? Stânca a devenit minereu, și priviți ce-au ajuns Călimanii, de când cu exploatarea sulfului. Pădurea dă mereu Înapoi, iar deșertul Îi pândește fiecare pas Îndărăt, și zadarnic a zis-o Eminescu În Doina lui. Râu, foc și vânt? Păi de unde vă scoateți energia spre a o risipi apoi pe toate prostiile? Din hidrocentrală și termocentrală. Dar n’am timp acum să detaliez suferințele Naturii, cât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută de pădure; nu se grăbea ca acum, prin țara lui Papură-vodă, smulgând păpușoii și culcând grâul abia pârguit, direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al apei. Atât de larg Încât ploaia blândă dar frecventă din vremea strămoșilor devine potopul dintre secete de luni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
antichitate, deșertul Irakului, via sărătură, desigur, căci râul, să-i spunem Tigru ca să semene cu zodia mea, avea deja „zestrea“ lui de săruri, spălătura pământurilor de pe aiurea ori ale locului, acelea menite a fi cărate În sărata mare, nu Întoarse Îndărăt. Cum adică? Pentru că planta, În excesul ei de zel, alimentat „en gross“ de Soare, tot dizolvă din roca mamă de sub sol, mai mult chiar decât Îi trebuie. E o lege a Naturii, că uscatul, dizolvat ori barem mobilizat, trebuie cărat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
femeile satului a fost Cotoroaia, expertă în influiențarea viitorului solicitantelor de servicii, în probleme de căsătorie, de dragoste, de despărțire, de împăcare. CAPITOLUL III Tradiții de iarnă Motto: Moș- Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Milostiv și înțelept, Prind colinde să răsune. Eu, cu ochii îndărăt Spre cărarea de omăt A copilăriei, spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în cartea Ta Că n-ai fost
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
oraș Platamonas făcând o plimbare cu trenulețul. Stăteam pe balcon seara, la cină, la un suc, la o prăjitură sau la palavre și tot priveam jos pe stradă fiind avertizate de sunetul trompetei trenulețului care transporta turiștii în Platamonas și îndărăt. Îl urmăream cu privirea cum mergea luminat de beculețe până se pierdea după cotitura străzii ca un pui de balaur. Într-o seară, ne-am hotărât să facem și noi plimbarea la Platamonas cu acest trenuleț. Fusesem în Platamonas de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]