1,549 matches
-
fiecare În parte cu câte o felie de pâine. În jurul gâtului avea cămașă, dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la plug. Mânecile jachetei sale fuseseră Îndesate cu câteva kilograme de cartofi și se sfârșeau brusc, prematur, dând la iveală Încheieturi și pumni care aveau mărimea și culoarea a doi raci fierți. Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat În capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai mult de o sută de mărci. Păreau a fi pentru uzul personal al Roșcovanului. Am Încuiat mașina și am strecurat cheia În țeava de eșapament, așa cum mă rugase. Apoi m-am dus Înapoi la costumul maro și i-am Îndesat două doze În buzunarul de sus. Asta ar trebui să-i intereseze pe băieții de la Alex, am spus. În afară de a-l omorî cu sânge rece, nu m-am putut gândi la altă modalitate sigură de a mă asigura că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de primăvară. Boii mergeau alene, sătui de cât trăseseră în miez de iarnă, târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță de cel mult patru ani... autoturisme încinse depășindu-ne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
începe să urce, una, două, trei, patru trepte, dă ușor perdeaua în lături, trece pragul casei, eu în urma lui, atent să nu se lovească, se oprește indecis, întors cu trupul spre locul unde știe că se află o bibliotecă mică, îndesată cu cărți, Nu! nu-i aici! și trece în cealaltă cameră, toate ușile sunt mereu lăsate deschise pentru a-i ușura deplasarea dintr-un loc într-altul, din fericire, acum vară, Biblioteca mare întinsă pe peretele din fața noastră geme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, e din a doua căsătorie a tatălui lor, mama ei a murit de tânără, am venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi, e altceva, liniștea asta nu-i decât o umbrelă încăpătoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
felul de povești de groază despre grădinari și obiceiurile lor. După câteva încercări eșuate de a pleca - Molly și-a dat seama că voia să poarte pălăria, Craig a trebuit să se întoarcă pentru că voia Buzz Lighter-ul -, Clodagh i-a îndesat pe amândoi în mașina ei Nissan Micra. Îndată ce a băgat cheia în contact, Molly începu să scâncească: — Trebuie să fac pipi. Dar abia ai făcut, spuse Clodagh, exasperată și înfricoșată la gândul de a da nas în nas cu Flor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu durere. — Scuze, sunt doar obosită, reuși ea să spună. Scuze. Te poți apuca tu să o îmbraci pe Molly? Să încerci să o îmbraci pe Molly când ea nu voia să fie îmbrăcată era ca și cum ai fi încercat să îndeși o caracatiță încăpățânată într-o plasă. Nu! urla ea, mișcându-se și agitându-se. —Clodagh, ajută-ne, strigă Dylan, încercând să prindă un braț și să îl bage într-o mânecă. —Mami, nuuuu. În timp ce Clodagh o ținea locului pe Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
începu să fredoneze un cântecel cu o voce răbdătoare. Un cântecel tâmpit despre cât de minunat va arăta Molly după ce se va fi îmbrăcat cu tricoul și cu pantalonașii și cât de frumoase erau culorile. Când ultimul pantof a fost îndesat în piciorul agitat al lui Molly, Dylan îi zâmbi triumfător lui Clodagh. —Misiune îndeplinită, rânji el. Mulțumesc. Când Dylan spusese că ei nu mai vorbesc despre altceva în afară de copii, se speriase. Dar, dacă era sinceră, și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o slujbă. Dacă nu ar fi dezamăgit-o astăzi - „Cea mai importantă zi din cariera ta“, potrivit Lisei - aproape că ar fi fost uimită. Aproape, dar nu chiar, se gândea Ashling tristă, în timp ce înghițea patru pastile de Paracetamol și își îndesa o bucată de vată în ureche. Asta dădea totul peste cap. Nu își putea spăla singură părul murdar, de frică să nu îi intre apă în ureche, trebuia să meargă la doctor înainte de muncă, apoi va trebui să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la ea să o ții de mână. Nu fi proastă, spuse Ashling. Sunt încântată la culme. —Vin acolo să îmi iau lucrurile, spuse Marcus. —Vor fi gata, confirmă Clodagh nervoasă. Scoțând fum pe urechi, ea trântea și bușea prin casă, îndesând obiectele lui într-un coș de gunoi negru. Nu îi venea să creadă cât de repede se stricase totul. Trecuseră de la a fi obsedați unul de celălalt la a se urî în două săptămâni, alunecând pe o spirală descendentă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căsnicia ei și îi căzuse în brațe. O deranja destul de mult că îi fuseseră dați papucii. Nu se mai întâmplase de când Greg, sportivul american, își pierduse interesul pentru ea, cu o lună înainte să se întoarcă în State. Ea tocmai îndesa ultima pereche de chiloți într-o pungă, când s-a auzit soneria. A mărșăluit la ușă, a deschis și i-a trântit coșul de gunoi în brațe. — Poftim. —E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a divorțului. Știa ce conține plicul înainte să-l deschidă - și, oricât de prostesc părea, avea impresia că simte un aer neplăcut ieșind din acel plic, când l-a deschis. Instinctul ei era să se ascundă de el, să-l îndese sub cartea de telefoane și să-și imagineze că nici nu venise. Apoi, oftând, l-a deschis. Fusese nevoită să facă multe lucruri neplăcute la viața ei. Dacă nu le înfrunta direct, nu ar fi realizat nimic. Dar asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am studiat chipul: avea ochi căprui, cu o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi pe capota Packardului. Știind că s-ar putea să am în fața mea o pistă importantă, i-am spus: — Puteți discuta cu mine aici sau în centru, domnișoară Sprague. Dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau foarte bine limbajul internațional. Am oprit un grup de indivizi aflați în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote în mână și le-am pus întrebări în cea mai bună englezo-spaniolă de care am fost în stare. Biștarii și-au făcut efectul imediat. Am primit clătinări de cap, vrăjeli bilingve și o serie de povești care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zic că sunt polițist - dar privirea aceea o făcea să semene și mai mult cu Betty, așa că nu i-am mai spus nimic. — N-o să mă lovești... a zis ea. Nu vorbi, am întrerupt-o eu. I-am îndreptat peruca, îndesându-i părul castaniu, lung și moale sub ea. Improvizația nu era deloc reușită: Lorraine arăta ca o prostituată ciufulită. Când i-am înfipt agrafa în coafură, ca să i-o mai aranjez puțin, fata începu să tremure din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu băgare de seamă de-a lungul maluluiu, luminând cu lanternele când Într-o parte, când În cealaltă, deși era mult prea Întuneric pentru a găsi ceva. O să dea bine totuși la știrile de dimineață. Trăgându-și nasul, Logan Își Îndesă și mai adânc mâinile În buzunare și se Întoarse să se uite În susul pantei către luminile supărătoare ale camerelor de televiziune. Ziariștii apăruseră la puțin timp după ce ajunsese Logan, nerăbdători să zărească măcar o bucățică de cadavru. La Început doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
micul dejun despre cadavrul lui. Incredibil. Logan rezistă impulsului de a-l apuca pe Miller de ceafă și de a-l izbi cu fața de vasul de toaletă. — I-ai sunat familia aseară, spuse el În schimb, cu pumnii adânc Îndesați În buzunare. Cine ți-a spus că l-am găsit? Miller Îi zâmbi lui Logan În oglinda de deasupra chiuvetei. — Nu tre’ să fii vreun geniu, nu-i așa, domnule inspector...? — Comisar, spuse Logan. Comisar McRae. Jurnalistul ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dădu liber polițistului și le făcu semn lui Logan și Watson. — Autopsia, spuse el direct și ascultă apoi relatarea lui Logan despre profanarea corpului lui David Reid la fel cum ascultase și raportul despre progresele echipei de căutare. Mut. Impasibil. Îndesându-și din când În când câte o bomboană În gură. Termină repede sticlele de cola și scoase o pungă de bomboane cu vin. Foarte frumos, zise el după ce Logan termină. Deci avem un criminal În serie pedofil care se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din ultimul an. Ia lista și pune-o acolo pe perete. Sunt șanse ca o parte din ei să fi ieșit În calea nenorocitului. — Da, domnule. — A, și Logan, spuse inspectorul Împăturind cu grijă punga de bomboane cu vin și Îndesându-și-o la loc În buzunar. Am primit un telefon de la Press and Journal. Mi s-a spus că ai fost pe acolo și te-ai luat de noua lor vedetă. Logan Încuviință: — Colin Miller: a lucrat Înainte la Scottish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe ceilalți doi să se dea precaut la o parte. — Nu o să se oprească până În martie? spuse el și Își aruncă o bomboană cu fructe În gură. Martie? Nu-l minți pe bietul om: vorbim despre Aberdeen. Oftă și Își Îndesă din nou mâinile În buzunar. — Aici, ploaia asta Împuțită nu se oprește niciodată. Toți tăcură, privind ploaia cum face ceea ce face ploaia. — Domnule, am pentru dumneavoastră o jumătate de veste bună, vorbi Logan Într-un final. Domnul Moir-Farquharson primește amenințări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care lipsea era Excalibur. Operatorul video de la Biroul de Identificări se Învârtea cu grijă În jurul rămășițelor filmându-le, În timp ce restul echipei colecta cu mare atenție mostre de gunoi din sacii aflați În jurul aceluia În care se găsea piciorul și le Îndesa În pungi transparente speciale. Se poate? spuse doctorul, dându-i trusa medicală lui Watson. Polițista nu spuse nimic, În timp ce el Își deschise geanta și scoase la iveală o pereche de mănuși de cauciuc, pe care și trase pe În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]