2,372 matches
-
și istovita de amintirea despărțirii de Ovidiu. Simțeam nevoia să lenevesc, să mă răsfăț, si am început prin a-mi prepară o cafea și a asculta muzică. Aveam pe un stick de memorie un concert de chitară pe care il îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață. Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănita pe
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
și istovita de amintirea despărțirii de Ovidiu.Simțeam nevoia să lenevesc, să mă răsfăț, si am început prin a-mi prepară o cafea și a asculta muzică.Aveam pe un stick de memorie un concert de chitară pe care il îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață.Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănita pe
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
în primul an al investirii sale, la care veniseră foarte puțini dintre cei chemați. Petreceri organiza însă din când în când în Cezareea Maritima conform tradiției și sărbătorilor romane la care se adăugau și alte distracții pe care procuratorul le îndrăgea, precum: luptele de gladiatori, cursele de care ori teatrul elin. Văzând nedumerirea pe fețele tuturor, procuratorul le spuse că dacă la iudei era cea mai mare sărbătoare din an, de ce n-ar fi organizat și el în fortăreața Antonia o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
și istovită de amintirea despărțirii de Ovidiu. Simțeam nevoia să lenevesc, să mă răsfăț, și am început prin a-mi prepara o cafea și a asculta muzică. Aveam pe un stick de memorie un concert de chitară pe care îl îndrăgeam nespus de mult, găsindu-l potrivit cu starea mea din acea dimineață. Am deschis ferestrele și ușile să simt că am spațiu, probabil aveam o acută nevoie de libertate, apoi am adus în sufragerie micul dejun și cafeaua fierbinte. Tolănită pe
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
glas dulce de privighetoare care anunță zorile unei muzici populare de bună calitate, făcând un salt remarcabil în folclorul nostru, nimeni alta decât Rodica Anghelescu, laureată la festivalurile Maria Tănase și Maria Lătărețu. Pe cele două mari artiste le-a îndrăgit din fragedă copilărie, și n-a precupețit nici un efort în a le duce pe mai departe doina și balada oltenească, horele și sârbele nemuritoare. Destinul a făcut să-i întâlnească pe cei doi, scriitorul Marin Voican-Ghioroiu, cel care a compus
O ARTISTĂ CU VALENŢE MULTIPLE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371722_a_373051]
-
drumul către palat. - Din ăsta-mi erai? De această dată întrebarea prințului nu mai era mânioasă ci plină de bucurie. Spiridușul îl conduse la prințesă care acceptă bucuroasă să își împartă viața cu feciorul lui Colț-Împărat, căci tare îl mai îndrăgise. Pană-Împărat și Lăcrămioara se bucurară de mulți nepoți, care mai de care mai frumușel și mai voinic, iar păsările cerului îmi aduseră mie povestea lor ca să v-o spun vouă chiar așa cum a fost, ca să știți și voi că binele
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
propriu și la figurat. Colegii toți o adorau, era isteață - o drăguță ș-adesea, pentru elocvență, profesorii o gratulau. O elită talentată, erudiți de altă dată*), au trăit ș-au scris aici, inspirându-se-n Dumbrava Minunată. Inocenta de atunci, îndrăgind literatura, a-nceput și ea să scrie, desăvârșindu-și cultura. *)(I.Creangă, V. Alecsandri, N.Labiș, E.Lovinescu, M.Sadoveanu, J.Cazaban, Gr.V. Birlic, I. Dragsoslav) Citește mai mult Venise fata de la țară,păr castaniu, în cozi purtat,avea o
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
repede s-a integrat,în Fălticeni, oraș marcatla propriu și la figurat.Colegii toți o adorau,era isteață - o drăguțăș-adesea, pentru elocvență,profesorii o gratulau.O elită talentată, erudițide altă dată*), au trăit ș-auscris aici, inspirându-se-nDumbrava Minunată.Inocenta de atunci,îndrăgind literatura,a-nceput și ea să scrie,desăvârșindu-și cultura.* )(I.Creangă, V. Alecsandri,N.Labiș, E.Lovinescu,M.Sadoveanu, J.Cazaban,Gr.V. Birlic, I. Dragsoslav)... XII. LIMBA ROMÂNĂ, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1023 din 19 octombrie
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
o reverie,plină de candoare,... XVI. RAȚIUNE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din bucata lui de brânză el a rupt un colțișor și i-a dat și lui - flămândul ce venise-n casa lor. Șoricelul alb ca neua, cu ochi roșii ca de jar, mirosea mișcând mustața, prețiosul dar. A-ndrăznit și a
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
de jar, mirosea mișcând mustața, prețiosul dar. A-ndrăznit și a gustat, i-a plăcut și a mâncat... Citește mai mult Dintre lemne-n fața sobei,un șoricel s-a ițit,l-a privit blând moș Miticăși pe loc l-a îndrăgit.Din bucata lui de brânzăel a rupt un colțișorși i-a dat și lui - flămândulce venise-n casa lor.Șoricelul alb ca neua,cu ochi roșii ca de jar,mirosea mișcând mustața,prețiosul dar.A-ndrăznit și a gustat,i-a
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
floarea și o întinse fetei. Aceasta o luă și îi trase în piept parfumul. Nu trebuie să vă spun mai multe. Că a fost floarea, că a fost bunătatea flăcăului, că au fost ambele la un loc, fata morarului îl îndrăgi pe dată pe Ionică. S-au cununat așa cum se cuvine și au trăit fericiți la moara de lângă poiană. De atunci nimeni nu a mai văzut vreodată pasărea de aur dar, odată pe an, primăvara, în poiana din coasta muntelui, înfloresc
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului * Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
alt liliac, mai mare, de data aceasta cu flori albastre, un albastru intens care te îndeamnă, parcă, să-ți umpli brațele și sufletul de frumos și să te lași sedus de vraja ascunsă în culoare. Și iar mă întreb: ”de ce îndrăgesc atât de mult liliacul!?”. Poate că mama... ea este enigma, plantându-i cu mulți ani în urmă, în anii ei mai tineri, când totul părea veșnicie... Iubea florile și toată ziua o găseai prin grădină, în mijlocul plantelor, pe care le
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
rădăcina străbună, dar constată cu întristare că, acolo unde era fiecare lucru la locul lui, unde era viață, bucurie și sărbătoare... și-a instalat pustiul un vast imperiu. Construcția imagistică a versurilor ce urmează reliefează acest aspect, tot ce-a îndrăgit, odată, apare într-o nouă lumină, de data aceasta o lumină dureroasă, apăsătoare. Pe lângă drumurile desfundate / Stau înșirate casele pustii, / Iar în ferestrele anchilozate / Lucesc, din când în când, ochi cânepii. ( Acolo unde veșnicia). Dar, oricât am dori, din nefericire
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
de gânduri, spulberate deseori de tristețe, cea care, nu-mi da pace, mă caută mereu, de parcă, a cuprins-o disperarea. Timidă, mă ține de mână, strânsoarea-i rece, mă-nfioară, e ca o vraja, doar tu vei putea s-o dezlegi, îndrăgindu-mă... Dar eu, de ce mai sper, când, nici macar, nu cred, ca timpu-i efemer, dramatizând deoadată, fiind, inevitabil, inconștientul vieții mele, ajunsă într-un punct enigmatic, văzând tristețea-mi disperată, privind la mine, vânzând flori, imaginar, să te-ntâlnesc... mă-ntreb
TRISTEȚE DISPERATĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374159_a_375488]
-
apă Ca pe-un blestem, De drag să-mi treacă. Mă-ntrebi de ce? Nu îți răspund. Îmi voi petrece Luni la rând Aici, la rece, Sigur îmi trece. - Nu știu răspunde Nici când, nici unde, În mod pripit, Te-am îndrăgit, Dar să-nțelegi Că nu sunt legi, Să mă despartă De tine niciodată. Eu sunt femeie Pe pământ Și destinată Să procreez, Nu flori în vânt Ca orice fată. De ce nu crezi? Eu sunt ogorul Pe orice anotimp, Când tu
AȘ VREA ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374267_a_375596]
-
ani, cu ajutorul Domnului, să dau o operă literară întinsă, bogată și profundă, cutremurătore. Pentru care, așa după cum se știe, am fost primit în Uniunea Scriitorilor și am fost dintre scriitorii români propuși pentru Premiul Nobel. E. Ț.: Ce lecturi ați îndrăgit în copilărie, în tinerețe? Șt. D.: În primul rând poeziile lui George Coșbuc și Mihai Eminescu. Nici nu ne dăm noi seama cât de recunoscători ar trebui să le fim noi, românii, acestor mari poeți. Desigur, cu trecerea anilor, a
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
întâlnire, dar o acceptase în condițiile lui. Dacă avea să ia în considerare o eventuală relație, atunci fata trebuia să îndeplinească câteva cerințe, obligatorii din punctul lui de vedere, iar principala lui cerință era ca fata cu care ieșea să îndrăgească muzica simfonică. Poate că era puțin cam exagerat, dar recunoștea că nu s-ar fi văzut alături de o fată care nu știa cine e Mozart, Strauss, Brahms și ceilalți grei ale căror lucrări le diseca cu surioara lui de opt
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
plurivalenței simbolurilor și decriptarea acestora, în contextul în care apar. Limbajul specific, de cele mai multe ori este direct, adresat unui/unei „tu” implicat/ă afectiv: „În noapte se ascunde Tăcerea, mai solitară și mai mută decât ai fi tu, cu cât îndrăgesc mai mult iconostasul vorbirii, rana carnală a foșnetului îmi dă randevu ... ” sau „La Cina de taină ia lampa cu tine, chipul tristeții nu-l arăta, cine vorbește, cine te-ascultă e demult în Lumină și în inima mea.” „Tu, tu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
întristat și chiar a plâns. A plâns pentru durerea prietenilor Săi, a plâns compătimind pe cei pe care-i iubea. Oare noi ne străduim să fim prieteni ai Lui, încercăm să-L iubim și să ne facem iubiți, respectați și îndrăgiți de El? Oare, când cei din jurul nostru suferă, ne doare și pe noi necazul lor, pătimim și noi împreuna cu ei? Intrând în Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos a găsit acolo nu doar viața și reacția curată unor inimi de
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
poporul cel lipsit de răutate ÎI cântă, prin insuflarea Duhului Sfânt, pe Cel ce izbăvește din moarte, pe cel ce înalță sufletele din iad, pe cel ce hărăzește viața veșnică, sufletului și trupului deopotrivă. 2. Așadar, dacă cineva vrea să îndrăgească viața, spre a vedea zile bune, să facă să înceteze limba sa de la rău și pe buzele sale să nu mai fie viclenie. Să se depărteze de la rău și să facă binele. Deci cea fapta rea este lăcomia pântecelui, și
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
ale diavolului. Pentru că cel ce s-a îmbogățit nu înlătură din sine dorința de a fi bogat, ci aceasta mai degrabă sporește și se întinde la mai multe decât la început. Tot astfel și iubitorul de plăcere, și cel ce îndrăgește puterea, și risipitorul, și cel neînfrânat măresc mai curând și sporesc aceste patimi, ci nu le leapădă. Tot așa stăpânitorii și cei slabi (de oameni) capătă și iau putere ca să săvârșească mai multe nedreptăți și păcate. 4. Din această pricină
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Janos nu uitase de scrisoarea promisă, dar ordinul pur și simplu nu a mai venit. Ceruse conducerii academiei militare să se specializeze, în calitatea sa de artilerist, în matematică. Încă de mic copil, trăind în casa unui profesor de matematică, îndrăgise această activitate și citise în buche toate scrierile științifice ale tatălui său. Pe atunci profesorii, mai bine retribuiți că astăzi, aveau activitate științifică la care conectau și studenții. Practic Janos nu-și dorise carieră militară. Dar venitul părinților era totuși
CÂNDVA OAMENII-ŞI SCRIAU SCRISORI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362244_a_363573]
-
vrea o-mbrățișare, să mă-nfior sub valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
a populației ocupate în: țărani, muncitori, intelectuali și ingineri, despre cei din urmă afirmându-se că înțelegeau ce li se comunică, dar nu puteau să zică. Oricum, ajunseseră la maturitate și verii ei... Mira își amintea cât de mult îi îndrăgise încă de la apariția lor pe lume. Neavând frați, existența lor complinea acest neajuns. De asta se bucura că-i poate ajuta, că poate să le spună ceea ce știa ea, deși ei refuzau tot ce întrecea cuantumul mediu de cunoștințe, deh
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]