12,158 matches
-
oficială, denunțînd, atît cît ne permitea cenzura, abuzurile ideologizării tot mai virulente în recrudescența sa, ca și penibilele oportunisme ce-o acompaniau. Atitudini pentru care am fost sever sancționat și prigonit. Cu osebire ni s-a înfățișat și ni se înfățișează repulsiv naționalismul comunist, demagogia agresivă în disperarea sa legată de criza sistemului totalitar. Antisemitismul care era o componentă a acestui naționalism de final de partidă nu ne-a trezit decît dezgustul cuvenit unei atitudini subcivilizate. Circumstanță ce nu ne oprește
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Oprișan a fost îndreptățit să clasifice basmele fantastice potrivit unei viziuni proprii, care merită să fie acceptată provenind de la un prestigios specialist. Primul volum din suita Basmelor fantastice românești, intitulat Fata răpită de Soare, a cuprins "basme ale aspirației sideral-edenice (înfățișând figuri, peisaje, simboluri ale lumii celeste)". Volumul al doilea, Frumoasa Lumii, conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
și de portaluri, care altădată erau factori de apropiere a omului de Dum-ne-zeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul per-so-najului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție mo-nu-mentală. în locul erminiilor au apărut tra-tatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
Călărașu) sastisită de viața mizeră, iar "prințesa", - Marilena de la P7 (Mădălina Ghițescu) -, așa cum o numește fantele de mahala Giani (Cătălin Paraschiv) pe favorita sa, este o prostituată. Cadrul love story-ului de mahala nu este mai puțin important, iar panoramările ne înfățișează un decor crepuscular, de fosforescențe bolnave ale cartierului-ghetou, fără nimic din lumina incandescentă a unui alt film care a trecut pe la Cannes, Orașul Zeilor (Cidade de Deus, 2002), al lui Fernado Meirelles, înfățișînd tot un univers de ghetou, cartierul omonim
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
este mai puțin important, iar panoramările ne înfățișează un decor crepuscular, de fosforescențe bolnave ale cartierului-ghetou, fără nimic din lumina incandescentă a unui alt film care a trecut pe la Cannes, Orașul Zeilor (Cidade de Deus, 2002), al lui Fernado Meirelles, înfățișînd tot un univers de ghetou, cartierul omonim de la marginea lui Rio de Janeiro. Violența aici este prinsă nu într-o debordantă jacquerie cu pistolari copii, ci în evenimentul sordid survolat de ochiul curios al cetei de puști din cartier: de la
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
blocului unde se află instalată și o masă de tenis. Lecția este simplă ca bună ziua, iar Andrei înțelege că pentru a o impresiona pe Marilena are nevoie de bani. Tînărul își sparge pușculița și cu toate economiile în mînă se înfățișează în fața Marilenei, pe care abia îndrăznește s-o atingă spre amuzamentul colegelor de breaslă. "Ofranda" este acceptată cu un gest ferm de către Proxenet (Andi Vasluianu), care-l trece în rîndul viitorilor clienți. Scena de dragoste, neconsumată, se desfășoară în toaleta
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
urmă de venalitate a tînărului protagonist, dragoste pe care mizeria nu reușește să o distrugă, iar atingerea sînului Marilenei provoacă un scurtcircuit în micul bar. Din această ironie amestecată cu tandrețe provine farmecul filmului, chiar dacă lumea cartierului așa cum ne-o înfățișează regizorul pare condamnată să-și trăiască ignominia pînă la capăt, pentru că așa cum sună versurile rapărului, lecția de umanism se predă la fața locului pentru ca "Să înveți să ne cunoști mai bine/ După blocuri suntem noi/Cei care te facem pe
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
se arată extrem de productivi, pe Marin Sorescu, pe Vintilă Ivănceanu, pe Sebastian Reichmann și mai cu seamă pe Șerban Foarță, homo lingvisticus en titre. Cu certitudine, limbile se amestecă. Partizanatul implicînd favorizarea teoretică a uneia dintre ele, subliniem teoretică, nu înfățișează oare pericolul unor alunecări din decorul estetic?
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
depășește conjuncturile: revolta clocotitoare a unui personaj ultragiat față de nedreptățile ce i se fac printr-o falsă înțelegere a trecutului și a prezentului său, o interpretare morală total greșită a unui individ atipic de către semenii săi. Sâmburele neperisabil al experienței înfățișate într-un realism deopotrivă psihologic și politic ar putea fi drama camusiană a neînțelegerii. Orgolii participă, alături de alte cinci-șase romane politice, la competiția pentru cel mai bun roman despre experiența românească a comunismului, competiție la care nu ar trebui să
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
într-o comunitate cu precădere conservatoare, are efectul unei metamorfoze: sub suflul secularizării, ritualurile își sleiesc taina, iar biserica încetază să mai fie axis mundi, vatra în jurul căreia gravitează starea de spirit a localității elvețiene. Amărăciunea cu care Toni Halter înfățișează simptomele unei schimbări pe care elvețienii o trăiesc fără s-o conștientizeze nu poate fi egalată decît de luciditatea autorului. O amărăciune calmă și definitiv resemnată, ca cea încercată în fața unei răsturnări implacabile: enoriașii simt că nu se mai regăsesc
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă a unui om consemnînd semnele unui scufundări inexorabile. Semnele decăderii bisericești sunt atît de fin descrise încît cititorul le percepe ca pe trepte ale inițierii într-un veritabil mister. Toni Halter înfățișează descompunerea unei lumi cu aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când visam, tradițional, că bicicletei mele, pe care lunecam juvenil pe line asfalturi, i se spărsese un cauciuc, lumină
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
genul romanesc ("E un roman din viața curselor de la Băneasa și Floreasca..."), dar se subliniază, nu fără o doză de precauție, și un motiv secund de prețuire, întîietatea lui măcar la nivelul intenției: este "primul roman românesc care vrea să înfățișeze toată pasiunea celor din jurul curselor." șsubl. m.ț. Cum tema "din viața curselor" putea să pară mult prea limitată, autorul se străduiește în continuare să demonstreze contrariul: el încearcă mai întîi, într-un chip pedant-didactic și, în același timp, naiv
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
miștoť". Nu e la mijloc, așa cum s-ar putea crede, un paseism, o "demodare" - Val Gheorghiu se arată la curent cu presa occidentală și cu ultimele romane anglo-saxone de succes - ci de-un mecanism mefient al personalității care ține a înfățișa cît mai convingător cu putință motivele deziluziilor sale, a le pune în demonstrație. "Ruptura cu lumea" e mai profundă decît o insatisfacție circumstanțială peste care s-ar putea trece, decît un divorț de epoca dată, de o amărăciune doar relativă
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Două lumi își dau binețe: cea de la Ieși, cu vocația mazilirilor iuți, a alianțelor făcute și desfăcute fără mînie și părtinire, și cea de provincie, unde un curcan vîndut de 58 de ori jălbașilor nepregătiți, care nu pot să se-nfățișeze fără plocon la ispravnic, e parodia continuității legilor. Neînsurat, Guliță trebuie să facă măcar școală, unde, la Paris. Pricină pentru care Chirița pleacă în voiaj. Șarjă a călătoriilor de plăcere, foarte la modă în epocă, și la a căror validare
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi... poet pur și simplu. Putînd fi un admirabil exemplar de homo religiosus, dacă nu dispune de imanența harului poetic, riscă a eșua în tentația sa de-a se înfățișa semenilor ca atare. Paul Aretzu, așa cum am mai afirmat, e unul din puținii poeți ai literelor indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare a valorii religioase într-o valoare estetică validă. Operație ce îngăduie credinței
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Blair ? -, iar prim-ministrul repurtează o primă victorie, înțelegînd rațiunea și greutatea gestului făcut de regină. Aparent, ca și în piesa lui Shakespeare: Mult zgomot pentru nimic. Cu toate acestea, regizorul face istoria unui caracter pe durata a șapte zile, înfățișînd deopotrivă regina și omul, autoritatea care reprezintă Marea Britanie și o femeie care are propriile sale idiosincrazii, propriile blocaje maniacale, propriile habitudini. Încă de la prima întîlnire, prim-ministrul este confruntat nu doar cu protocolul înfățișării sale la curte, ci și cu
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
Popescu, naratorii au o pondere semnificativă, ei fiind deopotrivă actanți, agenți și interpreți ai evenimentelor petrecute. Relatările parazitează și copleșesc întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua, la a treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite, creditabile ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-a văzut Tică Dunărințu pe Moise omorându-l cu mâna lui
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele. Iar mediul lor de existență și acțiune, Pătârlagele, Câmpuleț, Turnuvechi (geografia imaginară a scriitorului, infiltrată în cea reală
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
pot imagina ca atare". De la capătul acestui tunel, încearcă naratoarea să stabilească un contact cu entitatea muribundă din pat dar cu fiecare zi, tunelul devine mai lung. Cine să fi făcut fotografia?", se întreabă naratoarea, privind o poză de demult înfățișînd doi tineri bronzați, atletici, cu "zîmbete vechi pe care nu le mai găsești la bărbații de azi". "Tata? Sau poate chiar mama?", și de aici se încheagă o întreagă poveste pe care copilul, devenit adult, încearcă să o istorisească părintelui
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
circulă odată cu textul poetic. în acest sens, merită amintită capodopera liricii eminesciene, Luceafărul, care a cunoscut de-a lungul timpului mai multe interpretări, una dintre ele fiind cea biografică. Pe de altă parte, sunt poezii care circulă dincolo de epoci, pentru că înfățișează "adevăruri eterne", adică marile teme ale literaturii: viața, moartea, iubirea, creația. Ele răspund nevoii de frumos a oamenilor de pretutindeni și de oricând. Prin urmare, fiind și noi iubitori de frumos și de poezie, putem considera că Adevăratele poezii încep
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
și nedorit. Să o citim, însă, firesc și să-i urmărim volutele stilistice: "Simplicitatea, de asemenea, nu este obiectivul meu, căci ceea ce vreau să realizez este să pun de acord ceea ce este în mintea mea cu materialele care mi se înfățișează. Fiecare material are propriul său limbaj particular, limbaj pe care nu vreau să-l anulez și să-l înlocuiesc cu al meu, ci doar să-l fac să exprime ceea ce gândesc, ceea ce văd, pe limba sa, atâta tot." Prietenește, pentru că
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
în spațiul virtual și stocat în creier, este explorat cu o dezinvoltură de invidiat. Se observă imediat distanța, bine marcată, între eul profund și spațiile tehnologizate în care subiectul subzistă. Spre deosebire de poeții "milenariști", care își îngroașă identitatea socială și se înfățișează prinși în plasa unei biografii și a unei Istorii radioactive, Gabi Eftimie adoptă postura internautului care, cu un simplu click, poate transforma coșmarul din față într-o amintire. De aici ambivalența atitudinii directoare și glisarea versurilor între două registre: unul
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
e vorba de perioada și locul în care Fenomenul Pitești a fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
place s-o fac ca un artist/ mi-o bag într-un prezervativ cu țepi/ înainte/ să mi-o bag în tine" (Ianuș inside). După numai o filă (placheta are multe pagini albe, ca să pară mai puțin subțire), autorul se înfățișează complet năuc, buimăcit de faptul că trebuie să scrie poezie. Și iată cum o face: " Aicea sunt banii/ Aicea sunt banii// Și aicea o poză/ trimisă de un amic/ de demult -/ cineva pe malul mării// cine?/ ce mare?// La televizor
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]