2,013 matches
-
dublă: ca să provoace frica, propaganda renega ceva și evidenția altceva, iar ca să scapi de această „construcție iluzorie de gradul I”, trebuia s-o renegi încă o dată la nivel individual pentru a te apropia de adevăr; dar și adevărul crud te înfioară dacă lipsesc confirmările sau susținătorii. Distrugându-se cadrele adevărului, s-a sădit în noi o stare de suspiciozitate prepsihotică latentă și aceasta este una dintre cauzele care au prelungit eliberarea de „schemele de gândire” impregnate. Amintiți-vă că, ani de-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea resemnată, calmă. Surprinzător, dar singurul său roman, Puntea din vale (1948, cu o postfață de G. Călinescu), nu este liric, ci are un pronunțat caracter epic, autorul dovedind și calități
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism. Umorul nu îi lipsește însă, nici autoironia. Din scrisorile lui se desprinde un cult al prieteniei și al lucrurilor
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era toamnă, / Și frunzele se-nfiorau, / Și tremurau în vântul serii / Ca niște fluturi chinuiți, / Ca niște fluturi rătăciți / Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna și-acorda încet, / Pe frunza-galbenă, chitara?” (Intimă). Senzualismul e discret și gingaș, mai mult
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
traseu poetic: o caldă împăcare cu sine și cu lumea, fără regrete și fără reproșuri (Drum lung). În poeziile din volumul La timpul unu (1974), ca și în ultima plachetă antumă, Taina oracolelor (1976), nota preeminentă o constituie neliniștea ce înfioară versul, o teamă vagă ce se strecoară printre cuvinte: „Au început să mă îndrăgească morții / Alunecând în muzicale trape” (Absență). SCRIERI: Chemarea primăverii, Iași, 1959; Stele roșii, pref. Demostene Botez, București, 1960; Perspective, București, 1963; Concert minus unu, București, 1968
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de model. SCRIERI: Pâinea păcatului, București, 1905; Sărmanul Dionis (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi), București
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
ale limbii populare, realizează în Istoria cea adevărată, versiune transpusă din Lucian de Samosata (tipărită în „Cultura creștină”, Blaj, 1942), adevărate pagini de proză literară. Oarecum originală poate fi socotită Propovedanie sau Învățături la îngropăciunea oamenilor morți (1784), cu pasaje înfiorate de sentimentul morții sau altele cu inflexiuni de proză poematică. Între alte priorități, lui M. îi revine și meritul de a fi dat o primă schiță de istorie literară românească în două secțiuni din lucrarea Scurtă cunoștință a istorii românilor
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
real aport adus cauzei socialismului. Petru Dumitriu zugrăvește cu talent atmosfera ce domnește Într-un sat de lângă Dunăre, unde țărănimea săracă și o parte din mijlocași așteaptă cu Înfrigurare aprobarea constituirii gospodăriei colective și unde chiaburii și uneltele lor se Înfioară, văzând că le fuge pământul de sub picioare. Nuvela lui Petru Dumitriu Începe cu o serie de instantanee, ce ilustrează această atmosferă de așteptare Încordată. Delegații partidului și ai Ministerului Agriculturii aduc aprobarea, țăranii muncitori se Înscriu din nou pe liste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de MacGahan în Dalily News și preluat de David Randall (1998, p. 185). Axat pe atrocitățile comise de turci împotriva bulgarilor în 1876, reportajul relatează sec măcelul din Batak, unde zăceau mii de trupuri în curtea unei biserici. Copiii muriseră înfiorați de groază, fete tinere muriseră plângând și suspinând... Nu există lacrimi, nici plânsete, nici strigăte de groază, nici implorări de milă. Apoi adaugă: Recoltele putrezesc pe câmp, iar culegătorii putrezesc aici, în curtea bisericii. Orice schemă (inclusiv cea de mai
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi urmat de alte câteva cărți de poezie. A colaborat la „Luceafărul”, „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București, „Analele Universității București”. Lirica este la B., de sorginte cerebrală. Aluziile livrești - nu puține - se încadrează firesc în fluxul discursului poetic, înfiorat de o acută senzație de neliniște, de teamă, dar o teamă calmă, niciodată transformată în panică. Trăindu-și cu luciditate destinul, ca pe un dat ce nu poate fi nicicum deturnat, poeta, ca o altă Ană a lui Manole (simbol
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un imens ecran, C. înregistrează clipele trăirilor omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți/ Am văzut fiul furtunii cântând în lanțuri/ Am văzut
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
să călărească toți caii din islaz ? Odată - întâmplarea însă a rămas în abur de legendă deoarece n-am văzut-o cu ochii mei - s-a suit pe greabănul celui mai temut taur din suhat. Era un taur roș ce te înfiora numai când ascultai câte se povesteau despre el. Marea plăcere a lui Neculai era însă să instruiască vițeii și bărbăcuții în arta împunsului iar pe căței să-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tuturor, aluziile înveseleau întreaga adunare. - Răutatea asta a ei a avut-o din tinerețe moașa Paraschiva, observă cea mai vârstnică dintre vecine. Trăia răposata soacrăsa, și nu ea l-a îndemnat pe Murgoci să dea în mâne-sa ? - Doamne ! se înfioră Soltana. - Feciorul ei drept, continuă vecina, și a dat în babă, pus la cale de Paraschiva. Mare păcat ! O dată, de frica fecioru-său, a scăpat cu fuga biata babă într-un pod cu fân și de-acolo n-a mai ieșit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Matei 19.12: „Că sunt eunuci care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt eunuci pe care oamenii i-au făcut eunuci, și sunt oameni care s-au făcut eunuci pe ei Înșiși, pentru Împărăția cerurilor“. ― „Eunuci“? se Înfioră Desdemona. De unde-ai scos asta? ― E un pasaj din Biblie. ― Care Biblie? Nu Biblia ortodoxă. Du-te și Întreabă pe altcineva ce se dă la testul ăla. Dar Lefty Îi arătă fragmentul În greacă, scris pe carton, și pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pe imitația de stâncă sunt urme de sânge. Fără să-mi iau privirea de pe ecran, Întind mâna. Tata bagă mâna În buzunarul de la haină și scoate o bomboană. Când mi-o dă, Îmi șoptește: ― Uite, vine minotaurul! Și eu mă Înfior de teamă și Încântare. Cam savant pentru mine, pe atunci, tristul destin al acelei ființe. Asterius, născut monstru fără să poarte vreo vină. Fructul otrăvit al trădării, o rușine ascunsă de ochii lumii; la opt ani nu Înțeleg o iotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca de o pradă. Se învârteau în jurul meu, din ce în ce mai aproape și mai amenințător, la fel cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios în mijlocul lor. Singurul lucru pe care-l puteam face era să mă înfiorez și să-mi fac griji, ceea ce și făcui cu destul simț de răspundere. Mă zbăteam și mă învârteam fără speranță, vrând să mai prind o singură licărire de lumină. Am început să merg. Înainte. Înapoi. Am vrut chiar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să îndrăznească să ne facă rău când tot țărmul mării se află sub stăpânirea noastră? Rostește liniștitor: — Sigur, dincolo de Eufrat și de Dunăre, mai există duș mani, dar armata stă de pază la frontiere... Nu termină bine fraza și se înfioară. Dacă se întâmplă totuși ca acum trei ani, când ilyrii s-au răzvrătit, urmați de pannoni? A fost un moment de grea cumpănă. Cu Italia descoperită în fața hoardelor de sălbatici, s-a temut că Germania și Tracia se vor ridica
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iluzia că republica a fost restaurată, acela este fără doar și poate un imbecil. Prin cipe în fața Senatului, Augustus este Imperator pentru armată și plebe, în timp ce popoarele supuse din Orient i se închină pre cum unui rege și zeu. Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus Vascularius... Augustus vede sclipirea din privirea celuilalt. Adaugă scârbit: — Lingăul ăla josnic... Trio se cutremură. Este cumva o aluzie la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ești decât un maimuțoi! Trio tace. — De Flaccus Vascularius! tună dintr-odată împăratul în ure chea sa. Trio Fulcinius face amețit un pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea germinează plăcerile senzuale, nu numai la ființele umane, ci și la animale... Se înfioară fără să vrea gândindu-se la îmbrățișarea brutală care înlănțuie ființele. Mormăie morocănos: — Îi transformă în sclavi pe cei pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în glas: — Ce mai e? De partea cealaltă a măsuței, Trio Fulcinius de abia cutează să-și ridice ochii. Privirea împăratului îl arde. Nu mai are nimic de pierdut. Poate, poate... ceva de câștigat. Rostește cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii lui Asi nius Pollio nu va muri de moarte bună... Inexplicabil, mâna cezarului se contractă incontrolabil. Îl cuprinde brusc frica. Îngaimă temător: — ...ci de foame... — Ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
IV — Repetă după mine... Glasul fetiței se împletește temător cu cel al Marelui Pontif: — Mă leg să-mi păstrez cu cinste și sfințenie fecioria... Copila asta n-are de unde ști ce jurământ înfricoșător o va lega de acum înainte, se înfioară Vestala Mamă. Nu vede, căci e oarbă, dar cunoaște ritualul pe de rost. Con sa crarea ei ca preoteasă, acum 57 de ani, nu și o mai amin tește, însă a asistat între timp la atâtea altele. Unele fete au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vesta și unitate. Da, asta e Vesta. Focul veș nic din Univers. — Din acest moment, ieși de sub autoritatea paternă și se rup toate legăturile ce te țineau legată de familia ta. Cuvintele sunt ca o ploaie rece pentru Occia. Se înfioară. — Părintele tău mi te încredințează mie... E cumva și tatăl fetiței de față? Nimeni nu s-a ostenit s-o înștiințeze. Își înăbușă un suspin. Numai un monstru fără inimă ar pu tea asista la o asemenea scenă. — Casa ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statuile ei monumentale. În timp ce se apropie, îi murmură confidențial: — E fostul palat regal construit de regele Numa. Ridică tonul ca să le îndemne pe celelalte: Haideți mai repede, că ne apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevărat! se indignează Vipsania. Împăratul îi privește cu ochi plini de bunătate pe cei ce așteaptă ca iedera să le încununeze bustul. — Numai bogații pot face risipă de cuvinte găunoase... Femeia riscă o privire în spate. Cei doi necunoscuți. Se înfioară. Discuția e artificială și fără rost. Se poate spune, ce-i drept, că literatura și arta au devenit în bună parte proprietatea unei elite. Dar asta doar pentru că mulți scriitori, din considerente de siguranță financiară, au nevoie de protecția unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]