1,239 matches
-
de zis? De undeva de la capătul liniei autobuzul a și pornit către ei. Iar ei știu asta și îl așteaptă. Peste tot încep să se aprindă lumini, hălci de întuneric se desprind una câte una din fundal. Din nimic se înfiripă un cartier întreg, bloc cu bloc, apartament cu apartament. Sub tavanele date cu lavabil, mii de perechi de ochi se deschid și inima bate apăsat în conștiința trează, repede-repede. Și de ce atât de repede? Șoseaua e străjuită acum de pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pacea în suflete... După ce puneau stăpânire pe fire, porneau apoi să colinde satul cu noaptea la braț, oprindu-se la porțile unde se spuneau vorbe tainice și se furau săruturi nevinovate... În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare un alt personaj principal, Vasiluța. Ea nu este doar principală, ci și vădană. Cu toate acestea, Îi cedează lui Păvălache Într-o seară cu lună, cu cămeșoaia pe jos. Prin cedare, se Înfiripă sentimentul de iubire. Însă În mod cu totul și cu totul straniu, Vasiluței nu Îi place Brahms. Piesa se Încheie prin despărțirea traumatică a celor doi. Rămînem cu un gust amar, aidoma văduvei pe scenă. Gustul e compensat de bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un sondaj). Motiv pentru care refuză să te traducă. Să admitem și iraționalul, anume că te-ar promova În cărămizile publicitare ce sparg filmul fix În scena de suspans tandru, rămîne doar Întrebarea dac-ai fi de acord să te Înfiripezi printre aripioarele de tampax, și chiar de-ai fi, pare Îndoielnic că lumea va da buzna să-ți cumpere volumul În loc de hîrtie igienică Electrolux ori o cutie Allways arctic, mă simt curată și uscată. Editoarea ar mai putea organiza turnee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Jenica-Daiana Suciu, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești, structura Ibănești Pădure, județul Mureș, profesor coordonator Someșan Mariana Se zice că fiecare anotimp deține câte o magie unică, fiecare anotimp, înfiripându-se pe un fir de ață aurie, formează câte un basm de neînchipuit. Se mai zice că toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
ar fi vizibile precum culorile, aș vedea grădina în vară asemeni unor nori pictați în toate culorile curcubeului." Așa spune un celebru citat, care are multă dreptate. Și vara are un basm al ei, iar eu am aflat cum se înfiripă. Iată că a venit vara! Soarele fierbinte începe să pârjolească tot ce iese în calea lui, pe când păsărelele, dornice de căldură, ciripesc necontenit, iar glasul lor mirific răsună printre munții înalți și printre copacii animați doar de micuțele veverițe zburdalnice
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
să fie de atât de mult timp Împreună - sau, cel puțin, asta pretindea ea că nu Înțelege, deși eu știam că, de fapt, monogamia noastră o uluia pe ea cel mai mult. Dacă exista cea mai mică șansă să se Înfiripe o idilă Între Christian și mine, Lily avea În mod sigur să ațâțe focul. — Lily, Încântat de cunoștință. Mă cheamă Christian, sunt prieten cu Andrea. Vă opriți mereu În fața restaurantului Benihana ca să stați de vorbă? Zâmbetul lui mi‑a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte: ― Aici odinioară au fost numai colibe pentru argații de pe domeniu. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e... După ce ieșiră din Babaroaga, urmă: ― Ai observat încrucișarea ulițelor în mijlocul satului? În stânga era drumul spre Ionești și mai departe spre Costești, iar în dreapta, traversând moșia Nadinei, spre satul Bîrlogu, al nostru, afară de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
propagă din ce în ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progresează agitația țăranilor... Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispreț. N-o fi la tine, poate, dar agitația e o realitate. Poate chiar ea a făcut ca ideea exproprierii să se înfiripeze ― nu știu. Și iarăși nu afirm că pericolul e iminent. Nu știu. Dar există. Și în asemenea clipe nu te mai poți gândi serios să cumperi moșii. Pământul a devenit o valoare îndoielnică până ce se vor lămuri situațiile. Așa că... Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la Marea Neagră) și pusta panonică dintre Tisa și Dunăre. Principalul tip de locuință la avari era iurta (cortul), fiind preferate zonele joase de câmpie, bogate în surse de apă. Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele două versante ale Carpaților au fost supuse unei puternice presiuni până la destrămarea lor. În ceea ce privește teritoriile extra-carpatice, organismele politice românești au fost silite să se adapteze noilor realități impuse de expansiunea regalității ungare, după îndepărtarea teutonilor și anihilarea embrionului statal înfiripat de ei. Expediția armată a regelui Andrei II a fost urmată de un efort de organizare teritorial-politică. Noul cadru era alcătuit din patru mari entități politice, laice și bisericești: Episcopia cumanilor (la est de Carpați), Regatul Cumaniei (în Muntenia), Banatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de senzație. Pe de altă parte, William Penn a lansat în 1693 un proiect de parlament sau stat european cu delegați ai statelor, între care Rusia și Imperiul Otoman, dar dialogul intelectual între sud-estul și restul continentului nu este încă înfiripat, cererea Academiei berlineze către Dimitrie Cantemir de a prezenta detalii despre această lume necunoscută rămâne un caz de excepție. Iată însă că interesele economico-politice și confruntările militare au devansat, în acest subiect, „purtătorii de idei”, oferind oamenilor politici o mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poloneze, ca de pildă cea a lui Bem (Murad Pașa), apoi cea a lui Michal Czajkowski, în care s-au înrolat și unii români, ca de pildă Constantin Racoviță. În această perioadă de confuzii și deznădejde au început să se înfiripeze noi acțiuni menite să reanime emigrația polonă în Orient, pregătind-o pentru momentul propice al reluării luptei de emancipare socială și națională. * * * Referindu-se la epopeea anilor 1848-1849, Ion Ghica observa într-o scrisoare din 1 februarie 1850, către generalul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care dispunea, alta de regândire a statutului epistemic al istoriei, nu pe bază speculativă, ci pornind de la praxis” (cum a procedat Xenopol). Școala critică a făcut loc în anii interbelici criticismului, dar unul de primă instanță, fiindcă și „noua școală”, înfiripată în jurul „Revistei istorice române”, avea să depășească faza negativistă, contestatară pentru a se manifesta pe un teren mai pozitiv: un mai mare interes pentru factorii materiali, un timid curent materialist, o evoluție spre istoria sociologică; s-a petrecut o dublă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
viața uneia este moartea celeilalte; de rezultatul luptei dintre ele atârnă viitorul omenirii. Această confruntare avea însă să fie dezvăluită cu profunzime și în toate articulațiile ei de Marx și Engels. Cel dintâi nota, la 30 decembrie 1848, că se înfiripa o nouă Sfântă Alianță, că „sufletul acestei alianțe a monarhilor prin grația lui Dumnezeu și a cnutului este Rusia ... punct central al contrarevoluției permanente, care e diplomația rusă”. Engels afirma, în martie 1848, că „prima condiție a eliberării atât a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Se pare că oriunde s-ar fi aflat, pe plajă, la hotel, la cazinou, la biserică, tânărul o întâlnea mereu pe Miss Mary, o fată cu chip de înger, sfioasă, dar veselă, "nespus de vioaie și plăcută". Între tineri se înfiripă imediat o "familiaritate nevinovată și încântătoare, familiaritate atât de greu de atins cu majoritatea fetelor crescute după moda franțuzească". Însă la întoarcere, în timpul traversadei de la Dieppe la Newhaven, la bordul vasului cu aburi Paris, tânărul povestitor realizează că "inima îi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul dintre cei doi nu are legătură cu primele înfiorări ale iubirii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur și simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se înfiripă fără a ține seama de vârsta și de starea civilă a respectivei doamne. "Atâta-ți spun, dacă mai continui să-ți asaltezi ostașul cu răvașe așa înflăcărate, am de gând să-i trimit portretul tău", își amenință un domn bătrân
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte stingheră. Se tot foiește pe scaun și abia așteaptă să se termine totul. Cu toate acestea, treptat-treptat, în vreme ce tatăl ei perorează, conversează plin de exuberanță, Sofia descoperă cu uluire "că-l place tot mai mult" pe dr. Dürrfeld. Se înfiripă un flirt ușor. Fata îl privește cu coada ochiului pe industriașul german, pe care îl găsește foarte seducător. Oare o place și el? Fără îndoială, de vreme ce în mașina care îi duce spre imensa mină de sare Wieliczka, pe care profesorul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de lectură a unui trecut și poate o provocare. Căci în sinteza lui Xenopol ea regăsea, deși estompate de un remarcabil simț al măsurii, temele unui lamento îndelung și confuz, care meritau să fie lămurite. Enigma continuității, vicisitudinile unei istorii înfiripate la răspîntie de imperii și civilizații, miracolul regenerării în epoca modernă, pînă la marea împlinire din 1918, totul se putea găsi în opera lui Xenopol, pe care Catherine Durandin a examinal-o în sine, dar și sub latura impactului produs. Retorica
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se par menite să înlăture o realitate neplăcută, nicidecum să o lumineze. Nu le putem reproșa nici măcar rigiditatea gîndirii: căci așa e datul tradiției. Ceva le putem totuși reproșa: ignoranța. Și graba lor de a tranșa relațiile care s-au înfiripat la un moment dat, în opera lui Freud și a discipolilor lui, între psihanaliză și psihologia mulțimilor. Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care le sucește mințile, printr-un joc ciudat între real și imaginar: „Avu senzația că o toropeală neașteptată îl cufundă în somn. Dar era încă destul de lucid. Un haos de imagini, aproape de vis, îi defilau prin fața ochilor, începeau chiar să înfiripe o poveste; dar după câteva clipe își dădu seama că este încă treaz.” (p. 34) Din momentul în care se decide să rămână acolo pentru patru luni, pentru Giovanni Drogo începe „ireparabila fugă a timpului” (p.48), fugă al cărui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să tremure șuvoiul prelung, tainicul joc al ecourilor, sunetul schimbător al pietrelor lovite înfiripau laolaltă un glas omenesc care vorbea neîncetat: erai mereu cât pe-aici să le prinzi înțelesul, dar care îți scăpa de fiecare dată.” (p. 77) Chinuindu-se să înțeleagă unde își are rădăcinile speranța războiului și a eroismului care îi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]