2,071 matches
-
epuizat plătind chiria sălii la Palazzo Lancillotti - halucinant -, clovnii și serviciul de catering al agenției, și animatorii. Și cofetarul. Ce necaz, să depășești limita la American Înainte de patru mai, când mai ai o lună Întreagă Înainte. Elio avea să se Înfurie. Dar nu, lui Elio nu-i păsa de nimic. În zilele acestea Elio se gândea la un singur lucru. Ea nu Înțelesese de ce, dintr-o dată. nici studioul legal, nici studiile juridice și nici clienții nu-i mai fuseseră de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau la sânge, țipau până când ea Îl lăsa baltă, făcând cu mâna primului camion care trecea pe lângă ei. Și Îl Înfurie și mai mult faptul că după un timp Emma părea că nici nu mai voia să-l convingă de injustețea acuzelor lui - la urma urmelor, am douăzeci de ani, n-oi fi eu Kim Basinger, dar mă țin bine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uterul ei, dar n-am simțit capul copilului. Camera era în tăcere, iar femeile așteptau să vadă ce o să le cer să facă. Moartea în formă de câine și-a clănțănit dinții, văzând spaima mea. Dar graba ei m-a înfuriat. I-am blestemat lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se întorsese ca să se refacă. - Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau un cadou, mama, care tocmai bea apă din cana cu toartă lungă cu care obișnuiam să umplem mașina de cafea, văzându-ne, a încremenit cu cana în mână și s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul de apă din ea s-a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el că soldații au venit doar ca să pună la cale înfrângerea noastră la meci, vor să ne bage în sperieți ca să nu apărăm cum trebuie, i-auzi acolo, cică să evităm contactul cu mingea, spunând asta, nea Gică s-a înfuriat atât de tare, că a răsturnat o bancă, a căzut și cuierul de lângă bancă, de era să spargă geamul, și atunci nea Gică s-a liniștit și a scuturat din cap, să ne fie clar, colonelul a mințit, dacă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, fiind că, înfuriindu-se odată, era să omoare pe cineva în bătaie, pe Iza degeaba o întrebai, nu ne povestea niciodată nimic despre părinții ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia să le îndure din partea unchiului ei, deși fetele spuneau că spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se prelingea din sacul de plastic, și știam că de-acum pentru mine e totuna, și atunci am spus că cinstit ar fi dacă și Romulus și-ar pune palma lângă a mea, dar Romulus nici măcar nu s-a înfuriat la asta, mi-a spus numai că acum el decide ce e cinstit și ce nu, și atunci n-am mai zis nimic, nici nu m-am mai uitat la Romulus ci în spatele lui, pe peretele din scânduri, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața fiului său, și atunci, după ce-a spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându-se la caporal, i-a spus că fusese un om bun, dar sever și foarte cinstit și, deși se-nfuria ușor, un om drept. În timp ce vorbea, am văzut că, pe la spate, îmi face semn cu mâna, și atunci am zis și eu că fusese într-adevăr un om bun, la fel au zis și Jancsi și Csabi, adăugând un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte, se Înfurie ea la rîndul ei, cum poți fi atît de mărginit? Tipul ăsta nu e de aici! Ca să afle adevărul, n-o să cruțe pe nimeni și nimic! Nu pricepi că ai face mai bine să mă ajuți? - Lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la adăpost, departe de aici. Poți să pricepi atîta lucru sau nu? Nu, nu pricepea. Și simplul fapt că el, Christian, nici măcar nu-i ceruse părerea cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea ei. Nu avea nimic comun cu ea refugiul ăsta În inconștient, modul ăsta de a-și ascunde adevărul, puțin lipsea să n-o ia la rost. Medicul Îi Întrerupse șirul gîndurilor. - Trebuia să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l urmeze. Marie se apropie de Ronan și de tatăl lui, Îi Întrebă dacă știau unde plecase Gwen, apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să scot Zodiacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul acelei cereri neobișnuite și Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintre noi care nu e nici roșu la față și care nu arată ca stors, nici măcar obosit. E ca un motor gata să intre în funcțiune în orice clipă, și are o ținută la fel de impecabilă ca azi dimineață. Când se înfurie, nu i se deranjează nici un fir de păr. Doar emană o furie tăcută, tăioasă ca oțelul. — Va trebui să ne oprim aici. Poftim ? Ridic ușor capul. S-au ridicat și alte capete ; văd în ochii celor de la masă înmugurind speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-le... zi-le să-i Învețe și pe ceilalți cuvintele! Și spune-le și vorbe din cele noi, din cele meșteșugite de mine. Învață-i cuvintele noi! - Krog e mut, i-am spus cu mintea. - Iar Moru e bătrân! - se Înfurie Vindecătorul. Moru a Început să uite cuvintele și, la fel ca el, și ceilalți Vindecători, sunt sigur. Spune peste tot pe unde ajungi că a sosit vremea vorbelor, iar ceilalți Vindecători vor Înțelege. În clipa aceea am uitat de Siloa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-am sumețit și eu. - Așa credeam și eu. Așa mi-au spus și bătrânii. Dar, tot ei mi-au spus că oricine trece brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon. - Ar trebui niște luntre foarte mari, și asta doar ca să ne Înecăm mai Încolo. Până la urmă, marea asta o să scufunde orice luntre... - Ascultă, Logon, m-am Înfuriat. Și dacă nu sunt eu Vindecătorul ăla pe care l-ați așteptat? - Păi, acum, ce să mai facem? Noi pe tine te-am urmat și din cauza ta s-a iscat lupta asta de sânge peste tot pe unde ai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din picioare. Dar, oricum ar fi fost, când te privea, credeai că Înțelege tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la rândul lui. Iar tu, cu povestea ta despre vorbă, tocmai asta nu vrei. Am stat puțin pe gânduri. La asta era Logon cel mai priceput - să-ți vâre Îndoieli În suflet. - Și de ce crezi tu că Scept o să se Înfurie așa de tare dacă o să te umilesc? Îmi zâmbi din colțul gurii și iarăși mă privi În felul acela. N-am să fiu În stare să-l pricep niciodată, fir-ar să fie. Iar el, zâmbind din ce În ce mai larg: - Scept e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat să mă atingă și, din noaptea aceea a rămas că niciodată, nicicum, căpetenia să nu fie atinsă de supuși. În loc să-i Înfurie, porunca mea Îi bucură, de parcă veacuri Întregi mă așteptaseră doar pentru că n-avea cine să-și bată joc de ei. - Barra! am strigat. Trimite oameni să caute leșul lui Enkim. Să nu-l sfârtece lupii. Logon și Dupna unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl mai ții minte pe Moru? Se uită și ea la mine și, pentru o clipă, ochii Îi sclipiră ca odinioară, dar asta trecu iute de tot. - Ba, zise ea, te mai țin minte și pe tine, mutule! - Mamă! - se Înfurie Zarge și dădu s-o Îmbrâncească. - Las-o. - Mărite Krog, dar ai auzit-o cum... - Ți-am spus s-o lași! Iar Siloa: - Lasă-mă, măi Zarge, că uite, stăpânul Vorbei se uită În gura unei babe ca mine... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]