1,615 matches
-
că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
semnează? Regulamentul e că fără semnătură și act de identitate nu-l putem primi. Hai, actul l-am trecut, respectiv doamna s-a identificat cu buletinul de la populație. Dar semnătura cine să o mai dea, dacă doamna a... - Cine, îl îngână insul, strâmbând din nas. Formalismele și birocrația excesivă v-au făcut să ajungeți unde sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a lăsat pe mine să-i țin rândul și să vă spun că ea v-a iubit de-adevăratelea. Ați fost iubirea ei, dom’ Condrat. Iubirea vieții ei, vă dați seama? Ca în frumoasele romane ale marelui Turgheniev!“ Dădu să îngâne ceva. Bărbatul din față, care-l cunoștea pe funcționarul de la agenția de publicitate, se răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai cinstiți și mai iubiți chiar decât părinții.»“ Încercă să zâmbească. „Dom’ general. Noi, totuși, înțelegem, în situația de aici și mai ales când este vorba de mărinimia dumneavoastră. Dar totuși, Ziua Domnului este o zi sfântă. Nu...“ „Înțelegeți...“, îl îngână Goncea. „Nu înțelegeți nimic. O dați cu stăpânii veacului care e pieritori. Dar cine nu e pieritor? Unde-s marii demnitari și împăratul împăraților? L-ai prins pe Dej? Nu l-ai prins! Nu era el tatăl nostru? Și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tu. După revoluție, a stat o vreme ascuns în pădure, la Șoptireanca, apoi l-au cerut oamenii iar la Județeană. A ieșit, pe bune, la primele alegeri. Era om bun... Numai că... Așa se zice, l-a luat sorbul! O îngână, mai serios, mai în glumă: - L-a luat sorbul... Spuneai de stejarul ăla. Dacă l-o fi luat și pe el sorbul? Dar pe aici n-a trecut oare sorbul? Mai poți să spui cuiva că a fost port? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dispar, să mă-ntorc de unde am venit, că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă ea, strângându-se sub brațul lui. Sunt nedumeriți, nepregătiți, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
au găsit. Oh, Dumnezeule! Mi-ar plăcea să creez cu ei o armată. Zâmbi la propriile sale gânduri, mișcă din cap de parcă ar fi dorit să alunge o idee năstrușnică și aruncând o ultimă privire spre băieții care continuau să îngâne monoton, se întoarse în sat și se opri în fața colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, se așeză pe vine în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii și șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii... Erau colindătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare, înălțând cu glasuri suave de heruvimi Colinda Crăciunului. Doi copii mărunței, o fetiță și un băiețel, îngânau la ușa lui Iorgu Colinda Crăciunului. ”Sculați, sculați boieri mari; Florile dalbe... Sculați voi, români plugari; Florile dalbe... ” - Colindați, măi copii... colindați, măi, mai tare, să v-audă și Vasilica de acolo de Sus din Ceruri!... strigă Iorgu din casă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe când acum suntem mai aproape!.. a fost mai bun anul trecut, pentru că am scăpat, în primul rând, cu viață până acum. Dar a venit si Noul An!.. murmură bătrânul. A venit încet... a venit cu greu, asa cum vin zorii îngânându-se cu noaptea. asa cum iese ianuarie din decembrie, fără nici o schimbare bruscă, fără pompă. ca o idee de înlănțuire, ca o idee despre eternitate!.. “Azi” rămâne același ca si “ieri”.ca întotdeauna... Si, totusi, totul se reînoieste. Ce va
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
goală, pianul răsuna, făcând ecouri prin unghere. Se însera. Felix și-o aminti pe Otilia stând cu un picior îndoit sub trup pe scaun, scuturând mereu părul blond peste urechi și aruncând furtunos degetele subțiri deasupra clapelor, în vreme ce cu glasul îngîna fraza muzicală. Încercă să dea mâinilor alergarea aceea, spre a-și însuși starea de spirit a fetei, dar nu fu în stare. Nu era un pianist prea bun. Trase repede capacul peste claviatură. Răsunetul coardelor interioare se mai auzi puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vine câteodată, când aud muzică! Când văd pealții fericiți, și eu... - Lasă, o mângâie Aglae, că mai e timp și pentru tine. S-oîndura Dumnezeu. Ca să vindece tristețea Aurichii, Titi o dădu în Issa-Issa pe care-l execută cu mare gravitate, îngînat de glasul satisfăcut al Aglaei: - Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă cu neamul lui. Așa ceva nu s-a văzut niciodată în familiile noastre. După aceea, Aglae își văzu de treabă și, solidară cu orice se făcea în familia ei, pe cât de ostilă față de ce se petrecea la alții, începu să îngîne teoriile Aurichii. Aceasta găsi de cuviință să ceară lămuriri la preot și, cum îi era rușine de părintele oficiant, apelă la popa Țuică, pe care-l convocă la biserică pentru mărturisire. Era frig, afară ningea și biserica era rece. Popa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de banchete al sălii) să-și îngîne poemele sale inepte, de începător, la urechea cu pieliță dogoritoare a unei necunoscute. Necunoscuta, arătoasă și apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel ale roților scrâșnind în zăpadă. În fund, la baltă, pocneau copcile înghețate. Prin mahalaua Cuțaridei, Moș Crăciun nu trecuse niciodată. Nu trecu nici de data asta. Beghe se trezise devreme. Afară se îngîna ziua cu noaptea. Tat-său încă sforăia. Ene, făcut covrig lângă perete, nu se mișca. Copilul, cu inima la gură, deschise ușa și luă o gheată în mână. O azvârli. Nu venise moșul ăl bun. Trecuse câinele și se ușurase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i simtă carnea caldă și sfârcurile. - Te are cu cununie? o întrebă. -Cine? - Dumnealui. Ibovnica rîse: -Nu. Meseriașul se fâstâci. - Adică-i ești țiitoare? - Îhî, îl îngînă ea. Bărbatul prinse curaj. Era lac de apă. Didina îi simți portofelul burdușit cu hârtii, banii meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi... 259 A grăbit pasul. Capul u ardea de spaimă și de bucurie. începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe a vrut să zică ceva, dar privirile fioroase ale tovarășului -lau oprit. Țiganul îngîna mai mult mort decât viu: Firicel de iarbă rea, Mamă, mămulica mea, Nu plfnge la moartea mea... Și pe urmă, mai cu durere: Plfngeți voi patru pereți, Ce de mine rămfneți, Că de supărare multă Mi-a căzut lumea urâtă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi ca, deșert în tine, lipsit de mine însumi, să nu mai am ținuturi prin întinderile tale! După ce-ai citit pe filozofi, te-ntorci spre copilăriile absolute ale spiritului, îngînînd o rugăciune și adăpostindu-te-n ea. Ca și cum s-ar termina în tine un ultim rest din substanța pură a nopții cu care a dat Dumnezeu ochii întîia oară... Există câte o noapte albă care durează atât de mult, că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zise îngerul serios. Odată el își simți capul plin de cântece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă el îngînau cântările ce lui îi treceau prin minte. În haine de argint, [cu] frunți ca ninsoarea, cu ochi albaștri care luceau întunecat în lumea cea solară, cu sânuri dulci, netezi ca marmura, treceau îngerii cei frumoși cu capete și umere inundate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]