1,318 matches
-
Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi de suspect exces de zel republican, o atitudine mai mult decât îngăduitoare. Este adevărat că Anglia anunțase Guvernul din Lisabona că nu vede cu ochi buni nici o "aventură militară". Este adevărat, de asemenea, că izbucnirea revoluției bolșevice însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimeni nu va ști ceea ce știm tu și cu mine. Copilul nostru crește; trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i invidia altuia reușita. Mi-a dăruit adevărata putere de a nu fi singur, chiar în grele clipe de însingurare. M-a adunat Biblioteca din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și fotografia: "Un spărgător de mâna întîi!" Îmi vine să râd, ce prostuță poți fi uneori! L-ai căutat atât, și era chiar aici, sub nasul tău. Fie vorba între noi, nu mă așteptam să fii atât de bleagă. Retractă îngăduitoare: Bleguță. Auzi mieunatul motanului dincolo de ușă și se ridică. ― Draga mea, te rog să nu uiți măștile de gaze. Lupu era un bărbat meticulos, trebuie totuși să le verifici încă o dată... A fost o plimbare plăcută, Mirciulică? Îi întinse o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna Miga își înfundase bărbia în gulerul de blană ridicat peste urechi. Rămăseseră afară ciuful
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
hârtie și încercă să imite semnătura profesorului. După mai multe tentative se declară satisfăcută. ― O să meargă! Ceilalți o priveau muți. Bătrâna duse degetul la frunte: ― Stiloul! Sculptorul îl scoase grăbit pe al lui și i-l oferi. ― Domnule Matei, râse îngăduitor Melania Lupu, gîndiți-vă ce și-ar închipui Miliția constatând că Panaitescu a folosit stiloul dumneavoastră. Pe al lui îl caut. Îl găsiră într-unul din buzunare. Bătrâna se așeză din nou în fața biroului. Cu un calm desăvârșit, fără să-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au ajuns pînă la noi : edulcorate, moralizatoare și, mai presus de orice, asexuate. De la mărunți culegători sătești de folclor autentic la Petre Ispirescu, basmele povestite de țărani erau „civilizate” în vorbe și simțiri, cenzurînd la greu expresii nepotrivite și castrînd îngăduitor firea țăranului. Strămoș întemeietor al culturii noastre naționale, acesta a devenit astfel o icoană bizantină, cu mîinile pe plug și ochii la Dumnezeu. Prea omeneasca sa fire trebuia ascunsă privirilor candide ale urmașilor. Doamna profesoară de română ne mai făcea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
stâlp! Vă pot da un pled, de la părintele... Plecă, durdulie și plină de bunătate. Să fi trecut vreo oră până să se întoarcă. Îl găsi pe bărbat așezat în strană, cu ochii închiși. Adusese o cheie mare și explică, foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
performanță devenit antrenor, dacă se lua în calcul și vârsta. Partenera lui ceva mai scundă, dar suficient de înaltă, mai împlinită la corp, cum îi stă bine unei femei de vârsta ei, cu o față aproape ovală și o privire îngăduitoare în care se oglindea o bunătate severă, cu ochii negri încadrați în niște sprâncene tot negre, cu părul despletit lăsat pe umeri, semăna cu Madona lui Leonardo da Vinci însă ceva mai feminină și aproape tot atât de enigmatică. Într-un costum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi scutura tot trupul ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și îngăduitoare... dar, mai ales blândețea, și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măsura prostiei și a disprețului pentru tot ceea ce este sacru într-o legătură romantică strânsă. Dacă femeia îți greșește ție o dată, iart-o! Trebuie să ai grijă să ai îndeajuns de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune nu vor putea nicicând s-o facă. Dacă îți mai greșește, însă, și a doua oară, nesocotindu-ți, astfel, șansa pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ordine, însă avea multe momente când, iacătă, chiar îi era total cu neputință să le dea glas așa cum trebuie. Și totuși, el avea mereu opinii, iar despre ele credea, fără vreo îndoială, că sunt cele corecte; de multe ori, era îngăduitor și accepta să asculte și părerea celorlalți, dar asta doar de formă, căci altfel nu putea, nu reușea... Era un om foarte echilibrat, econom și fără dare de mână, iar asta nu însemna un lucru chiar foarte bun pentru el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
galben sau orice roșu. Mai era ceva: combinarea culorilor complementare sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
internată de urgență, în spital. Starea ei urma să se agraveze tot mai tare și, de cele mai multe ori, pe neobservate. Boala nu se manifesta, zicea doctorul specialist, însă, ca la nenea Epa. Epa nu era violent. Din contră, bine dispus, îngăduitor, zâmbăreț. Ce mai! Părea fericit. Cred că așa a și murit: fericit. Următoarea săptămână avea să l găsească pe Gerard, din nou singur. De data aceasta în faimosul apartament de general.” 12. 6 /17 Decembrie ’80. S-a așternut iarnă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pupitrele birourilor agenților, În penumbră, la repetiții, În fața ieșirii de pe scenă la miezul nopții. Lumea teatrului vibra de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din rândul din față... n-are rost s-o ținem“. Nu se enerva și nu ridica vocea niciodată, nu vorbea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gând că de fapt nu merită. Știa Însă prea bine că era În firea ei, că se născuse astfel și trebuia să se descurce cu asta cum putea. Ar fi fost neîndemânatică procedând altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin buzele moi și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut o altă prietenă, pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte, cu condiția Însă ca Da Vinci să picteze fiecare placă de faianță din sala de baie a personalului DHRA și să sculpteze tronurile. Ajuns În Purgatoriu În 1880, Gustave Flaubert a dat mare bătăi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
haină, cînd în alta. Răul și binele, frumosul și urîtul sînt culori pe care ochiul le selectează doar după felul în care este el format. Educația e cheia pe care noi vom pune mîna de îndată ce vom lua puterea. - Ca să fiu îngăduitor, planul dumitale care ignoră natura omenească mi se pare utopic. Îmbîcsit de nepăsare pentru tot ce este uman, e de fapt monstruos. Mi se pare înspăimîntătoare alianța lui cu generozitatea. Însetat de putere și atras de foloase personale, individul va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În definitiv, nu Nașterea Venerei din apă ar fi, susținea ea, adevărata sărbătoare, Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mișca, fără ca nimeni să-ți prevadă și să-ți prevină intențiile. Dar unde găsești, între măgarii ăștia, un astfel de cap ? Le-au trebuit ani de zile până să-mi recunoască și să învețe a-mi folosi calitățile. Să devină îngăduitori, să-mi asigure condițiile, climatul, capriciile. Protecția necesară acestor calități, poate puține, dar speciale, care-și cer un anume regim. Ca să priceapă că defectele mele deschid un câmp mult mai mare, le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem fi îngăduitori cu nefericita noastră colegă, decretase după o lungă tăcere, superior și scorțos, amicul Lucian. Dar nu fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși. O găsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]