1,296 matches
-
în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de piatră, celavekul...) mi-a luat geanta din mână și mi-a arătat că avea loc sub bancheta mea. M-am bucurat și i-am mulțumit la modul cel mai sincer. Până la urmă, nu pot spune că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri, doar îl aștept pe Moș Crăciun! Cum va înclina balanța de data aceasta? Va mai fi Moșul îngăduitor? Va șterge din nou cu buretele faptele rele, în speranța că anul ce vine voi fi mai bun? Ca de fiecare dată, după bunu-i obicei, Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală. Știe totul despre greșelile de peste an și nici nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu iertare și cu daruri pentru mine? Dar ceilalți copii? Ei ce vor primi? Frământări de copil... Diwali minunat! Copii din toată țara și din altele ne-am regăsit la București, fiecare cu karma lui, cu aceleași speranțe de judecată îngăduitoare, dar și așteptând daruri. Shri Lakshmi a fost și de astă dată bună. Toată aspra judecată doar în noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unul nu era atent, ci, privind pe fereastră afară „părea dus pe cea lume”. Profesorul observă aceasta și îl chemă pe nume: „Ce-am spus acum?” Băiatul se sperie. „Dacămi spui drept unde te gândești, te iert”, îi zice dascălul îngăduitor. Ascultam mierloiul din pom, mărturisește cinstit elevul. Caragiale, voind să-și urmeze cursul, observă că acum stau cu ochii la mierloi nu numai unul, ci mai mulți stau cu ochii la mierloi și că nici el singur nu se poate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
administrativ al închisorii, anchetatori sau milițieni vag binevoitori etc. Cele două etape, prin informațiile furnizate, aduceau servicii de nesperat, în condițiile unor anchete obișnuite, Securității; îi permitea arestarea elementelor dușmănoase din afară și eliminarea din administrația internă a personalului mai îngăduitor. După epuizarea primelor două se trecea la a treia etapă, demascarea morală publică, în care studentul era obligat să-și calce în picioare tot ce avea mai sfînt, familie, prieteni, iubită sau soție, pe Dumnezeu; nimic nu era iertat, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și informatorul". Pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, doi vor fi condamnați la 7 ani de închisoare, unul la 6, iar el, fiind minor, va primi numai 5 ani. Constructorii celei mai drepte societăți, comuniștii, se vede că erau îngăduitori cu minorii. În finalul mărturisirii, fronteristul narează o întîmplare ce merită citată pentru unele subtilități de parabolă: "Înainte de '89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe viață și pe moarte că numai în trup ne putem mîntui (trupul e trup de moarte și Pavel așteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de altă parte, odată ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
putea fi judecat de comuniști. Ar vrea să fie judecat de tineri, să n-aibă mai mult de 30 de ani. La noi, un proces al comunismului să fi avut loc, măcar unul moral, că am văzut că românu este îngăduitor, dacă-i explici, uite ce am făcut eu. Da' uite că nu-l mai interesează pe el treaba asta. Tu vrei să vorbești, dar dacă pe el nu-l mai interesează? Mi-a spus moșu ăla la care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Ei au ascultat cu regularitate emisiunile postului de radio, autointitulat "Europa Liberă", și a altor posturi de radio ostile țării noastre și au colportat știrile acestora, atît la serviciu, cît și în afara programului de lucru". Totuși Departamentul Securității Statului este îngăduitor și le-a acordat foarte multă clemență, netrimițîndu-i în Tribunalul militar. Un document, clasificat Strict secret, din 29 martie 1951, prezintă Categoriile rețelei de informatori, divizată în teri categorii principale: "1. Informatori necalificați. 2. Informatorii calificați. 3. Rezidenți. Sînt prevăzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucura c-un cântec. Oftaturi și câteva huiduieli din sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-a acoperit pe toți. — Haideți, distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine că el era de fapt autorul unora dintre cele mai de succes comedii. Teatrul îi permitea lui Pribeagu să fie o persoană mai retrasă și să nu declanșeze conflicte din cauza originii lui evreiești, o lume mai tăcută și mai îngăduitoare față de agitația din jurul cân- tăreților, care erau de departe adevăratele vedete ale epocii. Cel „mic și-al dracului“ a renunțat apoi să mai publice și pe hârtie, fie în cărți, fie în presă, poezii sau articole umo- ristice, dar nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
căzut În totală admirație față de arta D-Sale. Dar, dacă ai față de „ei” o atitudine precum cea expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Teama dispăru. Poate era într-adevăr posibil, am gândit. - Îmi place cum îți revii atât de rapid, am zis. - Da, iute la supărare, iute la iertare. - Asta iubesc și admir la tine. A tresărit. - Ce anume - că sunt atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a primi din el numai o parte, nimeni nu poate fi în posesia adevărului absolut, nimeni nu-i în eroare absolută. N-a fost încă om pământean care să stăpânească adevărul întreg și perfect. De unde urmează că trebuie să fim îngăduitori cu părerile care se exprimă și să nu pretindem a impune un punct de vedere al nostru. Inteligențele sunt, în general, șubrede. Ele nu se apropie de adevăr decât printr-o serie de etape pe care trebuie să le realizeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orașul Bolgrad, județul Izmail, la 27 aprilie 1911. Părinții săi - Atanasie și Maria Manolov - au crescut-o în tradițiile coloniștilor bulgari din sudul Moldovei. De mică a fost deprinsă cu munca, să fie respectuoasă față de cei din jur, să fie îngăduitoare, să trăiască în armonie cu cei de altă naționalitate și credință, să ajute pe cei în dificultate. Aparține generației de copii care și-au început pregătirea școlară după unirea Basarabiei la România. Nu a mai apucat perioada când în învățământul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Prin condiția genului, așadar, imnurile sunt excluse ori măcar domesticite. E adevărat însă că nu există carte fără lăudători. Că există un sistem de menajamente în critica criticii. De regulă, o carte așa-și-așa e dată pe mâna unui îngăduitor, asta chiar și în revistele mari. În cele de casă, ea face, firește, carieră de carte fundamentală, fără de care cultura română ar fi în primejdie de a pieri ori de a se dezarticula. Îmi vine să-mi iau mai în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cine știe ce vremuri or mai fi pe atunci și, eventual, să nu voteze alții pentru mine!) mă simt excelent, chiar dacă mă dor, din când în când, oasele, schimb ochelarii mai des, sunt din ce în ce mai exigent cu femeile frumoase și mult mai îngăduitor cu lumea din care bucuriile curente dispar. Literatura poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi că misia ta este una adevărată, necesară lumii... Artă fără nebunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? De aici oricum trebuie exclusă poezia altora, de care am devenit conștient că există trăind și citind. Am întâlnit în România o lume vie, plină de talent și enorm de îngăduitoare. Vorbesc mai ales de România pentru că adevăratele experiențe "poetice", eu ca om, le-am făcut împreună aș putea spune cu prietenii mei de litere de acolo. Altfel aș putea spune că poezia mi-a dat un alt fel de bisturiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Matei Vișniec de la Paris. Sau preotul Dumitru Merticaru de la Biserica "Banu" din Iași. Sau Luca Pițu, într-o vacanță la Vama Veche. Sau Marian Drăghici într-un dialog cu Ileana Mălăncioiu. Sau mama mea. Sau frații mei. Oricum, cei mai îngăduitori, proaspeți cititori, sunt copiii mei, Luiza și Cezar... Trăiești în intimitatea unui muzeu al literaturii în care toate antagonismele dintre generații au fost clasate de multă vreme... Cât de justificat este orgoliul unei generații care apare pe "piața literară"? Există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și acolo a fost ciomăgit de poporeni și a fugit; a fost luat rob de tătari, domnul l-a răscumpărat, și acum nu se știe pe unde se află”. El dorește mai multă dăruire în exercitarea misiunii și nu este îngăduitor cu preoțimea, care nu se ridică la așteptările dorite: îl critică pe preotul Giovanni Bulgarul, care, după ce slujise vreme de nouă ani la Huși și la Bârlad, a fugit în Dobrogea, stăpânită atunci de Poarta Otomană, în orașul Babadag, unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Duca, din dorința de a satisface pe rege, se duse la Goga, care promise un răspuns peste 24 de ore, și la George, care îl primi de sus și... refuză. Puțini, în situația lui Duca ar fi fost așa de îngăduitori și mlădioși. Din fericire, Goga și George refuzară, fiind asigurați de sus că guvernul nu se va face fără ei. Se făcu însă, dar nu fără luptă. Dinu era la Drăgășani. Acolo veni d-rul Costinescu să-l ia. La București
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Unde este generalul care a părăsit postul de la Chișinău pentru a asista la inaugurare? Citește! citește! Suntem la noi acasă.“ George Brătianu se duse la prefectul poliției, care sta în retragere. La sfârșit, prefectul spuse lui Dinu: „Am fost foarte îngăduitori să vă lăsăm“. Iar Dinu „a dat din umeri și nu i-a răspuns“. Abia trecură și aceste incidente și aflarăm [de] măcelul de la Jilava în noaptea din 26/27 noiembrie. Jumătate penitenciarul era păzit de armată, jumătatea unde erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu ne cunoaștem menirea. * Dușmanii mei sunt propria mea operă. * Sunt unic numai dacă sunt conștient de aceasta. * Ca om, mă simt umilit de propria condiție. * Cerul e prea mare pentru a ne putea accepta pe toți; pământul e mai îngăduitor. * Negația este rațiunea de a fi a Nimicului. * Toate emanațiile toxice se revendică din organismele vii. * Mai ales atunci când suferim ne dăm seama că existăm. * Victoriile mă pun mai mult pe gânduri decât eșecurile. * Sunt și eu un egoist: întotdeauna
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și continuității populației autohtone. Aspectele magice, preluate de la multiplele generații precedente, au întreținut în jurul acestui personaj medico-social central o ambianță oarecum magică. Moașa se pricepea la vrăji și era suspectată de a fi vrăjitoare, dar, datorită spiritului ortodox mult mai îngăduitor și mult mai puțin sever decât era în părțile occidentale europene în spațiul nostru nu s-au semnalat ororile inchizitoriale. Avem o informație unică, și aceea insuficient de sigură, despre o "vrăjitoare" arsă pe rug, la Cluj, târziu totuși, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a fost ostilă "nebuniei" pe care o considera când tacit, când explicit, ca o culpă gravă, în cel mai bun caz un proces de răsplată a unui păcat cu vechi și încâlcite origini ancestrale, lumea ortodoxă a fost nu numai îngăduitoare, ci și ocrotitoare a celor aflați în stare de tulburare a minții. Această atitudine, spre cinstea ortodoxiei, a fost o adevărată binefacere pentru oropsiții bolnavi aflați în aria geografiei ortodoxe. Biserica a constituit pentru acești bolnavi un refugiu sufletesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]