2,826 matches
-
am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga inimii pentru săraci și orfani iau două lumânări pentru înfrânari pomelnicului îi fac mătănii de buzunarul altarului rănii. îngenunchez la Dumnezeu cu frică ; ( el nu mă bate la gioale, tot oamenii -mi poartă pică) stau -n cor c-un dirijor care-mi spune să cânt mai ușor ba nu! sunt doi... ce privesc la mine că nu cânt bine
CRISTOFOR COLUMB de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376440_a_377769]
-
ai bătut deodată la poarta casei mele, Un loc de găzduire cerând, căci obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut! De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți cer și milă, Îngenunchind la ceruri, Te rog, să mă ajuți, Să scutur din inimă a neputinței filă, Să urc spre veșnicie, iubirii să leg punți. Cornelia Vîju ... Citește mai mult Ai pribegit prin lume cu tălpile rănite,Ne-ai văzut împietrirea din inimi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
slujea.Și ai bătut deodată la poarta casei mele,Un loc de găzduire cerând, căci obositErai de drumul lung, însă doar vorbe greleEu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut!De-aceea astăzi, Doamne, iertare-ți cer și milă,Îngenunchind la ceruri, Te rog, să mă ajuți,Să scutur din inimă a neputinței filă,Să urc spre veșnicie, iubirii să leg punți.Cornelia Vîju... XXXI. REVISTA ,, CRONICI MOVILENE”- INTERVIU CU MOVILENI DE SUCCES, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
cu zâne Și zorile-mi săruta ochii tot în limba mea... De am dureri ce sufletul mi-apasă În limba mea și-a mamei le oftez, Si dorul mă lovește în limba mea frumoasă, În limba-n care zbor și-ngenunchez. În limba mea și stelele-mi zâmbesc, În limba mea cununi de dor se leaga. În limba mea, în graiul strămoșesc Iubirile se nasc, viețile se-ncheagă... Floare astra ...Doar o căsuță -Ntr-un colț de răi, Doar o măicuța Și-
POEZII LIMBII NOASTRE CEA ROMÂNĂ de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376459_a_377788]
-
alleluia, aleluia! Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A început să spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și ... aleluia! Dezamîgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori în
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
okoro, acele bețișoare parfumate de tămâie, smirnă și santal, priviră fuioarele de lumină ridicându-se în încercarea de a îmbuna zeii prin rugăciuni înmiresmate, depuseră ofrande de flori, simțiră pacea și albul liniștii lăuntrice, făcură câțiva pași în față și îngenuncheară, ținându-se de mână. Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei povești, povestea vieții lor. Știa că a mai fost aici, o recunoștea ca fiind sufletul-pereche, știa aceste locuri și viața prin care a mai trecut cândva, asemeni unei
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
șuetă. Ca să scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ascuns sub bezna durerii. Citește mai mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cu Iisus Hristos, cu Fecioara Maria - Născătoarea de Dumnezeu și cu toți sfinții, prin sfânta rugăciune. Prin icoane întreținem un continuu dialog cu Creatorul cerului și al pământului și cu toți sfinții. Este suficient numai să vezi o icoană, să îngenunchezi în fața ei, că te și înalți, imediat, cu mintea la Iisus Hristos. Desigur, ne putem ruga și fără să avem în față icoane, dar creștinul obișnuit își adună mintea cel mai ușor și intră în atmosfera rugăciunii, stând în fața unei
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Vântul mai gonește aerul resemnat din stradă, tăcerea-și lasă cortina, ca nimeni să n-o vadă. Doamne, nu ți-am cerut nimic, arată-mi
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
Încerc să leg un pas de altul, pășesc doar din instinct, dincolo de vise, de gânduri, ce nu mă mai ating. N-am să mă umilesc nicicând, durerea să mi-o trădez, și-n astă viață, în fața voastră, n-am să-ngenunchez! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: N-am să îngenunchez..! / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
din instinct, dincolo de vise, de gânduri, ce nu mă mai ating. N-am să mă umilesc nicicând, durerea să mi-o trădez, și-n astă viață, în fața voastră, n-am să-ngenunchez! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: N-am să îngenunchez..! / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
am descoperit lumea nouă care e din două. îmi fac cruce cu două mâini ; cu dreapta îmi țin fapta în stânga deschid punga inimii pentru săraci și orfani iau două lumânări pentru înfrânari pomelnicului îi fac mătănii de buzunarul altarului rănii. îngenunchez la Dumnezeu cu frică ; Citește mai mult păcatele noastresunt -mpărțite:pe nesimțite...făcute singuri cu mânanu e totunacu ispite și lucruri dorite.intru în casa Domnuluiaplec capul acoperit sufletul mi-e cât suprafața Americii Cristofor Columb l-am întâlnitcă și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
am întâlnitcă și eu ca el am descoperit lumea nouăcare e din două.îmi fac cruce cu două mâini ;cu dreapta îmi țin faptaîn stânga deschid punga inimiipentru săraci și orfaniiau două lumânăripentru înfrânaripomelnicului îi fac mătăniide buzunarul altarului rănii.îngenunchez la Dumnezeucu frică ;... XXIX. PICĂTURA DE STILISTICĂ - DE COSTINA SAVA, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015. CORZI DE AUR versuri de ELENA BULDUM Elena Buldum știe să creeze adevărate poeme de coloratură sonoră, lăsând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează, Gonește nebunește și sare peste tot, Cât timp stăpânu-nvață cu însuși Aristot, Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează. Un animal din soare, o splendidă făptură, Născut sub zodii faste, ca un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț destin, Ne-nduplecat primește, un singur frâu în gură. Încremenea cu teama de umbra-i pământească, Dar ne-nfricat se-arată în
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
șuetă. Ca să scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
șuetă. Ca să scrii despre Limba Română, mai întâi trebuie să faci liniște în interiorul tău, să îți asculți inima și conștiința, ca să-i auzi vocea de peste veacuri. Despre însemnătatea și frumusețea Limbii Române, scrii plecat cu fruntea-n palme, cu sufletul îngenuncheat pe altarul martirilor străbuni. Nu vei putea niciodată să-i pătrunzi misterul, dacă nu o vorbești, nu simți, nu trăiești și nu-i înțelegi profunzimea. Dacă nu ai „gustat“ din dulceața foneticii sale, dacă nu i-ai simțit duioșia curgând
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini petale-și picurau pe dale,Plângând de dor în
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013. Huedin, județul Cluj, o
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar sufletul deschis Strivind în gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, ... Citește
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de-o vioarăAș ști s-adun din unduirea ierbiiDoar adierea blândului zefirPrivind la râu cum se adapă cerbiiSă-nlătur spini din rug de trandafir înmiresmat, în sângeriu veșmântDe taine prinse-n trena nopții sluteApoi să-mi iau tainul din cuvânt îngenunchind în clipele durutePe lacrimi reci din roua diminețiiCu pumnii strânși dar sufletul deschisStrivind în gând amărăciunea viețiiDar pribegind prin colțul meu de vis...MI-E DORMi-e dor de-un colț de țară, liniștit,... XXII. GEORGETA RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
luntrei unda valul timpul mâna ce-a răsturnat pocalul cu arginți și sângele lipsind la judecată și osul frânt călcâiul visului rămas neatins vreodată întind acum o palmă spre cerul tău de foc alean și dor nu, nu sunt beată. îngenunchez în preajma nopții deodată sau mai încet să nu rup vraja urletului lupilor din umbra conturată pe zidul trecerii prin poarta-aureolată privesc și tac la luna strigătului care-odată înfiripa în mine frica de tine moarte-adâncă tu rămâi crispată când pomenită ești
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]
-
dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării nesfârșite.”, metaforizând suferința istorică a neamului său, devenită simbol al Durerii, în imensul cor al cunoscutelor țipete de pescăruși. O astfel de rugăciune îl face pe poet să exclame: „atâta suflet nu
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
vamă/ Și-a încărunțit de dor”. Degeaba „A tot scris petiții luna/Și copiii triști au scris,/ Răspundea Tăcerea-ntruna:/Bradul vostru-i interzis!”. -pe același fir tematic se toarce și suspinul din „Poem cu țară”, în care deznădejdea poetului îngenunchează-n rugă: „Vai, ochii nopții parcă-ar fi morminte/ Spre care-o să venim să ne cunune/Însingurările din rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al ultimului cneaz
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]