5,200 matches
-
miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care începe să arate ca o casă adevărată a moșilor și
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine și le aducea aminte! Ce muzică magnifică! Începuse să o îngâne abia auzit, apoi să o fredoneze din ce în ce mai puternic, căutând să prindă în inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o siluetă umană. Părea un bătrân puțin gârbovit, îl vedea din ce în ce mai bine, în pofida vălătucilor de ceață ce bântuiau în voie. Dar ce făcea
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
la moartea sa (Lui Adrian Păunescu) "Zăpezile postume" au început să cadă Și lumea, adevărul a început să-l vadă. Cum la nevreme iarna în vară, azi începe La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe. În vene îmi îngheață cuvântul de iubire. Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze. Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc,, lămpașul tău
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
Stihuri > Reflectii > 636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI Nu-mi tulbura frântura de viață, Ce mi-a rămas drept moștenire, În jurul meu totul îngheață, Să nu înghețe și a ta privire! Mai bine fugi cât poți de mine, Găsește-ți orbita mult mai adecvată, În spații largi mult mai sublime, În Univers sub bolta înstelată. Eu voi rămâne cel ce sunt, Nu știu de
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului 636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI Nu-mi tulbura frântura de viață, Ce mi-a rămas drept moștenire, În jurul meu totul îngheață, Să nu înghețe și a ta privire! Mai bine fugi cât poți de mine, Găsește-ți orbita mult mai adecvată, În spații largi mult mai sublime, În Univers sub bolta înstelată. Eu voi rămâne cel ce sunt, Nu știu de voi reuși să
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
am rupt curcubeul / în toamna privirii / mi-a-nghețat mâna-ntinsă / către macii iubirii / am răgușit căutându-ți duioșia “ ( Portret ). Tema iubirii, de fapt a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică încremenire : „ în mine însămi e iarnă / visul meu / își îngheață propria-i creangă “ ( Fulg ), albul fiind în același timp puritate și nerodire : „ ce creangă invocam / iubito iubitule / în inima iernii / prin viscolul înstelat de semințe / neadmise rodirii “ ( Necroza ). Fiecare spirit e în lupta cu limită și conștientizează tragic căderea, marcată
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
să pună mâna pe gard, dar a căzut și-a rupt mâna. A trecut și pe la noi acasă, cu mâna în ghips. Exceptând acest amănunt, adică mâna în ghips, el era la fel de dispus spre joacă. Era și-un mincinos de înghețau apele: când mințea, chiar credeai că-i așa, el însuși credea în minciunile sale! ... A mai făcut el și alte isprăvi în copilăria lui. Dar, trecând anii, Dumitru al lui Loba s-a cumințit. S-a însurat, a avut o
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
scaun. Își tot face bilanțul activității și se vaită că i se năruie opera. Vorbind deunăzi în prezența lui Justin Moisescu, a lui Firmilian Marin și a sa Antim Nica, patriarhul spunea niște lucruri atât de necontrolate, încât toți au înghețat. Astfel, zicea că el a discutat cu Alexei (Patriarhul Moscovei și întregii Rusii) și cu Carpov (fostul președinte al Com[itetului] de Culte la Moscova, chestia Basarabiei) și le-a spus că Biserica rusă duce acțiune de deznaționalizare a românilor
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
în membrele amorțite de cuvintele fără sare piperul îl aduce rotunjimea vieții apoi ovalul ei laptele răsăritului de lună cornul adânc din miezul faptelor tale și toate toate liber curg după un atunci în care între tine și zbor aripa îngheață desprinsă de fire uitând să definească libertatea o trăiește lanț de colivii împlinești apoi taci nefiresc într-un zâmbet crispat sau rămâne fuga prin timp limita sacră sau frontiera unghiului absurd deschis permis de Domnul acel bilet aninat de tâmpla
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând să se ridice, reuși în cele din urmă să iasă din amorțeală, își puse traista goală în dreptul pieptului drept pavăză și cuteză să se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
conștiinței fiecăruia dintre noi, este cel mai mare și cel mai binecuvântat gest pe care-l putem face în viața noastră. De ce nu ajutăm cu toții? poate vom salva multe suflete din ghiarele frigului și a foamei...; poate nu vor mai îngheța oamenii pe sub poduri, sub băncile din parc sau nu vor mai căuta prin gunoi mâncarea aruncată de cei care o risipesc și care nici măcar nu realizează acest lucru... Oricât am crede că o ducem greu, ar trebui să nu uităm
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
de la egal la egal.” În scrisoarea “Iisus din grădina Sfintei Sofii”, “Iisus al meu circulă prin lumea largă fără bilet de voie, fără indicatoare de circulație, merge la pas pe străzile cu pavajul spulberat de pikamerele comunitare, printre trupurile noastre înghețate de teamă pentru felia de pâine de mâine și nu pentru sufletul care a prins leucemie, se stinge sub drog ca-n beție”. La vreme de secetă, fiecare țăran își comanda un Iisus confecționat din tablă.(“Iisus care nu a
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
pe unde merg mă însoțește peste tot, întunecat, octombrie plouă mereu, se joacă picăturile pe geamul meu, ca hoțul am luat noaptea la spinare, în zori sunt pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-ngheață sloi, ploaia lovește-n creștet pe copaci, pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm în flori de peruzea. tu, codrule, renaști în primăvară, eu nu mă mai pot naște a doua
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363204_a_364533]
-
amăgesc Că pe o plajă de bine presărată Cu fericire-am să mă-ntâlnesc! Dar nu zic of de două ori la rând Când supărată viața mă răsfață Lovindu-mă doar c-un singur cuvânt Mă împrăștie în picături ce-ngheață. În apa vieții nu sunt decât un val Cu inima din lacrimi adunată Lovită crunt de al durerii mal Ș-atât de rar de-un zâmbet mângâiată. Dar drumul vieții este sinuos O luptă duc cu orice supărare Și-ncerc
SUNT DOAR UN VAL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363268_a_364597]
-
nori de fum te conturezi mereu / Iar cerul ne veghează ca decor. // De ce-mi sculptezi același suflet dur / Din stânci ce le-ai rănit adeseori / Și mă obligi târziul să-l îndur / Când risipești în mine doar culori? // De ce îngheți și timpul ce-a apus / Lăsând o urmă prinsă-n depărtări, / Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus / Redevenind prin umbre doar uitări? // Și, iar, de ce privești marea-n abis / Când inima ți-e mare-nvolburată? / Ți-ai
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori se scufundase ca și-n alte dăți senin și cu nădejdea în coșul ce va umple cu fructele de mare, pe care să le
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
Autorului Tot mai multă sevă toamna asta-mi cere Și mă roade-n suflet, roade în viscere, Darul minții sfarmă, osu-mi patinează, Năruie dorința de-a rămâne trează. Curg prin tâmple anii ce m-afundă-n ceață Și în ruga mută liniștea îngheață. Trece toamna, trece, vine iar Crăciunul, Nu-s copiii-acasă, nu mai e niciunul... Ne desparte-oceanul, vremea ne desparte, Fără ei în preajmă, orele-s deșarte; Știu ce greu le este, simt cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
11] Și mergeau pe un câmp de zăpadă sufletul tremura și plângea trebuie acum să topești întinderea de zăpadă cu răsuflarea ta [12] Doamnă, gheața e până-n adâncul pământului cu cât o topesc cu atât coborâm în timp ce deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr și cânta în lumina vântului [14] Sufletul adormi greu istovit în timp ce Doamna cânta
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
numai noi doi, și nu doi, ci unul singur! Nu vedeam, nu auzeam, îți amintești?” (pag 10) Sufletul ca și pământul trece prin perioade mai grele și mai bune, un fel de anotimpuri ale vieții: „E iarnă, sufletul mi-e înghețat. Aștept cu nerăbdare sosirea primăverii, și voi saluta din nou viața” (pag 11). Sufletul se percepe pe sine, își simte durerile, vârsta, are conștiința existenței sale în timp, și a misiunii sale care este căutarea și descoperirea adevărului: „E târziu
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
aduceau cântări de slavă pentru lumina razelor tale. Apoi ne-ai părăsit. Neîndurata Iarnă amarnice și cumplite suferințe ne-a adus. - N-a plâns destul Durerea pentru voi să vă aline suferința? - O nu, mărite împărat, și lacrimile ne-au înghețat sub biciul nemilosului slujitor al Iernii, fiorosul Ger Sticlos. - Dar, poate, v-a rămas Speranța, acea misterioasă cu chipul îngeresc care vă aduce liniștea și bucuria. - Nu înțeleg rostul cuvintelor voastre, dar liniște și bucurie nu mai are nimeni în
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
răsăreau cei trei sori și care erau semnele care anunțau modificarea sarcinilor electrice din atmosferă. Cu toate acestea, este destul de dificil să te folosești de vreme pentru a te deplasa pe o asemenea pantă, atunci când erai lovit în față de perdelele înghețate de apă, iar picioarele îți alunecau fără nici o posibilitate de echilibrare. Cu capetele acoperite de capișoanele costumelor, încovoiate în căutarea centrului de greutate care să ne permită deplasarea rapidă, am reușit să ieșim în calea râului care se învolbura la
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
la moartea sa Lui Adrian Păunescu ''Zăpezile postume'' au început să cadă Și lumea, adevărul a început să-l vadă. Cum la nevreme, iarna în vară, azi începe La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe! În vene îmi îngheață cuvântul de iubire. Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze! Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc lămpașul tău
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
luminoase portretele marilor gânditori ai lumii: Marx, Engels și sfrijitul acela de Lenin. La ei se uitau oamenii când devorau și lăcrimau de bucurie... *** Consiliul Seniorilor Supraveghetori se întruni sub auspicii nefaste. Aripile negre ale președintelui zbârnâiră sinistru. Întreaga adunare îngheță: - Am tolerat peste poate liberul arbitru, legea fundamentală a speciilor dotate cu conștiința de sine! Eroare! Acești nefericiți pe care trebuie să-i veghem și să-i îndrumăm au luat-o pe o cale complet greșită. Sunt paraziții universurilor inteligente
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
voi avea grijă după ce mor, am să pun o piatră, am să aduc flori și am să-mi reeditez scrierile. Nietzsche ascuns într-o portocală, între sâmburi ca Tom Degețelul. Plânge, îl auzi? Un cavaler străbătea nordul extrem, printre eschimoși înghețați de frig, urși în stare de letargie sau drogați, foci pline de sentimente umane. Akhenaton , dă-mi drumul, nu mă ține ostatic în splendorile Orientului. Bună seara , le spun bufnițelor mele domestice. Oskar avea o tanti Rosa, îi cânta la
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici, cu muchia plăpânda, Vestind în iad un altul, pentru hegemonie. Și ploaia, si furtună, ce zguduie oceane, Se-opresc pe cărăruia ce duce-n Paradis, Iar lacrima îngheață pe-obraz și pe ocheane, Toți marinării lumii purtând roșu de Nice. 16 iulie 2016, Constantă În memoria celor care au murit în atentatul terorist de la 14 iulie 2016, care a avut loc la Nice, Franța. Sursă foto: Roșu de
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]