1,786 matches
-
nu se petrecu brusc și, material vorbind, Sultana era mai mult sau mai puțin aceeași ca și înainte, contururile nu anulau formula ei fizică. Foarte curând rămase gravidă și luă obiceiul să se legene în mers, iar picioarele i se îngroșară, începînd să semene oarecum cu ale lui Saferian. Sultana, tot discutând cu clienții, dobândi de la o vreme un ton strident, alternat cu răgușeală. Strigătul ei părea o comandă și Demirgian tresărea și punea mâna la inimă când o auzea. Căpătase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
albea destul de vertiginos, și dacă fenomenul nu se observa, asta se explica prin caniția lui. Când stomacul îi fu mai calmat, Conțescu obținu învoirea de a mânca și începu cu o supă de pasăre, fortificată cu țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o întindea periodic. După un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai repede în somn. N-are decît să se răspăndească! se gîndea el, ce altceva pot cultiva? Dar după ce dragonita îi acoperi brațul și mîna, nu se mai răspîndi, cu toate că lungimea membrului îi crescuse cu cincisprezece centimetri. Degetele i se îngroșaseră și între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ze va întoarge peste șaze săptămîni și vei putea îngepe atungi. Cînd Thaw ieși din clădire, se produse o schimbare în el. Era ca și cum luase cîteva kilograme în greutate, inima începuse să-i bată mai lent și aerul i se îngroșase în plămîni. Și gîndurile îi deveniseră groase și greoaie. La ceai, îi povesti tatălui despre interviu. — Slavă Domnului! zise domnul Thaw oftînd ușurat. — Da. Da, Slavă Domnului. Slavă Domnului. Da, într-adevăr, să-i aducem slavă Domnului. — Duncan, ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mie dor". Curcanul era burduhănos și plin de jeg ca acordeonistul țigan Marinache, care făcea pe orbul în tramvaie, asurzindu-i pe călători cu aceleași valsuri dulcege de la râul Colentina la Dristor. Ținea ochii dați peste cap, așa-ncît între pleoapele îngroșate de conjunctivită se zăreau două dungi gălbui, ca de fildeș, și nu-i deschidea până nu dădea colțul străzii din stația unde cobora. Doi ochi de smarald (ai păuniței), doi de safir și doi de rubin se-aținteau acum asupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cumplite cuprindeau? Tocmai mi le imaginam răsucindu-se-n gol ca niște avioane de hârtie, izbindu-se de cimentul grosolan al puțului și de cablurile unse cu păcură, lovind cu zgomot metalic ușile din dreptul palierelor și, ajunse la fund, îngroșînd stratul de gunoaie de-acolo, fermentând printre ambalaje de eugenii și chewing-gum și pachețele străvechi cu mâncare, când ușa s-a deschis și în pragul ei a apărut, în halatul lui decolorat de mătase, Herman. Mama lucra la covoare persane
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu grosolane fâșii de piele. Micul Maarten, urmărit de câinele lui, Frits, vioi și negru, cu steluțe de zăpadă în blană, se alergau și ei toată ziua, scoțând aburi, propunîndu-și mereu repere mai îndepărtate: hai până la salcia butucănoasă, cu nuielele îngroșate de gheață, de pe marginea iazului dinspre dig; acum să mergem până la moara de vânt, putredă, neagră de umezeală, cu aripile cu pânza găurită pe-alocuri, care, când se lăsa seara, se colorau într-un ciudat trandafiriu; și ce-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
probabil cu biblioteca. Rim se concentra asupra vorbelor celor cinci. ― Cum te cheamă, frumoasa mea? ― Alidaria, voinicule... Dar de ce vrei să știi cum mă cheamă? ― Fiindcă mama mi-a spus să nu mă culc niciodată cu necunoscute, spuse cu glas îngroșat de băutură unul dintre călugări. Femeile râseră și ele, în timp ce celălalt bărbat era prea ocupat să o posede pe cea care stătea pe altar. ― Alidaria, măi fato, știi tu ce păcătoși sunt ăia doi de-acolo? Știi tu că necinstesc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dușmani pe măsură, care să-i fure secretele și să le păstreze pentru momentul în care să-l poată lovi. Cu toate astea, a fost un plan bun. Mai ales că încă n-am dat greș. Coada de afară se îngroașă cu fiecare oră. ― Alți proști, alte prostii, murmură din colțul lui Mas, mai puțin optimist decât tovarășul său. Kasser trebuia să fie de acord că în ultimele două zile magazinul lui Alarik se transformase într-un fel de ospiciu. Se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e de ascuns? De ce te-ai supărat? Toată lumea știe de protocolul ăla de constrângeri zero. Toată lumea știe de desfrâul pe care îl practicați... - Cu respect vă atrag atenția că nu înțelegeți. - Ba înțeleg foarte bine, hohoti Oksana cu un glas îngroșat în mod voit. Spuneai că știi cine sunt. Tader aproba din cap. - Și știi și ce am scris? Aceeași aprobare. - Și chiar și așa îți închipui că nu sesizez cu adevărat necesitatea orgiilor alea? Știu că trebuie să vă eliberați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași; nasul acvilin sugera un caracter puternic, impresie în parte contrazisă de bărbia puțin vizibilă și îngroșată de grăsimea gâtului. Buzele păreau să se lase trist către bărbia flască, ceea ce îi dădea un aer îndurerat. Pe piept lucea, peste platoșa alcătuită din solzi metalici lucitori, un colier gros din monede de aur legate între ele. Părul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din provinciile de apus: circa șase mii de oameni, cu armament eterogen și adesea sumar, cei mai mulți lipsiți de orice instruire militară, ce se adunaseră cu generozitate sub însemnele Romei, pentru a duce ceea ce ar fi putut fi ultima ei bătălie. îngroșau rândurile armatei, dar erau o prezență stânjenitoare pentru Etius, chiar dacă, la drept vorbind, în timpul lungilor marșuri din ultimele zile, nu se făcuseră responsabili de acte deosebite de nesupunere ori abuzuri împotriva populației. Până în acel moment, oricum, Magister militum îi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță decisivă de asalt, dacă soarta luptei rămâne indecisă. Observându-l gânditor, Etius încuviință: — Da. cred că așa o să-i folosesc. întorcându-se spre Metronius, adăugă: — O să primești ordine detaliate mâine dimineață. Apoi, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce părea să mângâie întinderea câmpiei. Ținându-și calul la pas, Sebastianus înainta către dușman. în aburii acelei dimineți însorite, armata hună se zărea ca o linie întunecată, ce părea că se târăște ca un șarpe de-a curmezișul șesului, îngroșându-și din clipă în clipă rândurile. între cele două armate nu mai era acum decât o fâșie de pământ largă de o milă, acoperită cu mărăciniș și câteva pâlcuri de arbuști și având o unică denivelare: o colină alungită, cheală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zale, mușcau din carne, fără să poată totuși să pătrundă mai adânc. Nu erau mulți însă, cei care se bucurau de o protecție atât de bună. Sub tirul neîncetat al arcașilor dușmani, oameni și cai se răsturnau în fiecare clipă, îngroșând mormanele ce deja populau întinderea de iarbă, iar apropierea războinicilor hiung-nu de dușman se dovedea cu fiecare pas tot mai dificilă. Cei care supraviețuiseră, pe jos ori pe cai, sfârșeau prin a se izbi unii de alții și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a scurta, renunț la șosea și o iau de-a dreptul printre vii. Încet, încet, printre nămeți și lac de apă din cauza oboselii și fricii care se strecurase în mine, intru printre hudiți. Ninsese mult și din cauza gerului pâcla se îngroșa, drumul era aproape neumblat, fără pârtie făcută, mersul devenea tot mai anevoios, trebuie să trec pe la poarta țintirimului unguresc care era așezat între viile din corni, frica și oboseala creșteau. Stafii, strigoi, superstiții au populat copilăria mea și au îmbogățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
locuri și nici la cel al candidaților; împlinirea și succesul stau în tine, în pregătirea ta, în voința ta, dar mai cu seamă în ceea ce-ți picură Dumnezeu de sus. Din cei 17, dă deoparte 10 care vin și îngroașă rândurile concurenților. Vor rămâne așadar 7, din care 4 sunt buni, 3 foarte buni. Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
locuri și nici la cel al candidaților; împlinirea și succesul stau în tine, în pregătirea ta, în voința ta, dar mai cu seamă în ceea ce-ți picură Dumnezeu de sus. Din cei 17, dă deoparte 10 care vin și îngroașă rândurile concurenților. Vor rămâne așadar 7, din care 4 sunt buni, 3 foarte buni. Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în care s-a terminat uleiul. La prânz, doica îmi adusese masa. Am răsturnat castronașul cu supă: am strigat din toate puterile. Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi se amesteca în cap cu zgomotele din exterior, ca atunci când aveam febră. Degetele mi se părură mai mari ca de obicei; pleoapele mi-erau grele, buzele mi se îngroșaseră. Întorcându-mă, am văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu putea fi decât un vestigiu arheologic. Am cules acel ceva din pământ și acum ședeam aplecat deasupra palmei și priveam o mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ți dragă în fire, o întrerupe Tușica, ce tot îndrugi acolo, o întreabă. Am lungit-o prea mult în spațiul ăsta închis, i se pare Angelinei, nici aer nu mai avem, haideți s-o luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu, n-are încotro decît s-o spună cu voce tare, asta este, ufff, în situații din astea limită trebuie să tragi de timp, să amăgești, să înșiri vrute și nevrute, doar ca să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul unui individ chiar mai prost decît era în realitate. Numai tu nu te-ai putut adapta pentru că aveai prea multe pe conștiință, gluma se îngroșase, nu mai era aceeași situație ca cea de lîngă Pitești, transportorul era de data asta împotmolit de-a binelea. De acum înainte contez pe tine, ți-a zis Piticul, o să ajungem departe, și tu, ca un militar devotat, la ordinele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]