8,755 matches
-
calcul ideea de posesiune demonică (filmul citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier, pe când, în cel de-al doilea, nici măcar cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Antinomia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-n inimă acele scene ale vieții care m-au marcat brutal, producându-mi neliniște. De aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
jos? Nu rătăcim oare precum într-un veșnic neant? Nu adie oare peste noi spațiul gol? Nu a devenit mai frig? Nu continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu simțim încă mirosul putrefacției divine? Și zeii se descompun! Dumnezeu e mort! Dumnezeu rămâne mort! Iar noi l-am ucis!". Și totuși intenția lui Nietzsche prin știința veselă era doar să facă evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian, dar și operațiunea propriu-zisă a cremațiunii, ajungând la concluzii amare: "Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții!"119 Însă cea mai importantă chestiune ne apare în finalul articolului, când arhimandritul, în chip profetic, prevedea că nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sânge și vietatea ce a căzut"160. În asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care-și zic "Socialiști" nici nu vor să știe de preoți, ori de biserică. Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul. Să vezi, prietene, cum își îngroapă aceștia morții; unii din ei, într-adevăr, își duc morții la cimitir fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul. Să vezi, prietene, cum își îngroapă aceștia morții; unii din ei, într-adevăr, își duc morții la cimitir fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zid, apoi au astupat-o cu o lespede de piatră, pe care era scris numele mortului și anul în care a murit. Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în ceasul cel din urmă al vieții! Oare Sfânta Scriptură nu spune: "Pământ ești și în pământ te vei întoarce?" Sau nu vedem, că florile și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a cărui îngropare Scriptura (Biblia) nu pomenește absolut nimic. Așadar se vede clar, din toată povestirea, că Dumnezeu, când a rostit cu mâhnire cuvintele de mai sus, le-a rostit nu având în vedere lutul în care acea să fie îngropat Adam și care habar nu avea până atunci de "moarte" ori de "mormânt", ci în vederea unui scop cu mult mai măreț și pe care nu-l putuse realiza prin facerea celei dintâi perechi de oameni. Ridicându-ne cu mintea la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează însă, că Dumnezeu arată expres, felul de nimicire al corpului omenesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează însă, că Dumnezeu arată expres, felul de nimicire al corpului omenesc, căci tot în Biblie citim, că se întrebuința și cremațiunea. Așa, de exemplu, în Cap. XXXI, din I. Samuel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toți vitejii s-au sculat, au mers toată noaptea și au luat de pe zidurile Bet Șanului trupul lui Saul și trupurile fiilor lor. Apoi s-au întors la Iabeș, unde le-au ars, le-au luat oasele și le-au îngropat sub stejarul din Iabeș. Și au postit șapte zile". În prorocul Amos, Cap. XI, v. 10-11, citim iarăși: Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă și va întreba pe cel din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viețuire în societate, iar nu în solitudine. Când omul trăia numai pentru sine și familia sa, se-nțelege că neavând la îndemână unelte de cremene, bronz sau fier, ce-i erau cu totul necunoscute, nu avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai departe de colibă, lăsându-i expuși descompunerii în aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
primul și cel mai de cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sufletul care trăiește cât timp este într-un corp muritor, să se stingă îndată după ieșirea sa din corp și să-și piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu profana pământul, cil pun în morminte de piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru trei zile, pentru ca, în tot cursul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
faptele sale. În timpul lui Cesar nemurirea sufletului era pusă la îndoială. Ceremonii la moarte. După ce mai întâi se spăla corpul mortului și se stropea cu parfumuri prețioase se așeza pe o clădărie (rug), tăindu-i-se un deget care trebuia îngropat separat. I se deschideau ochii, ca și cum pentru a-i arăta cerul; i se punea un ban în gură și apoi, dând foc clădăriei se întorceau cu spatele spre el. Toate obiectele iubite de repauzat se ardeau împreună cu dânsul. Teutates (Druizii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ceremonii la moarte. Puneau mortul într-un coșciug pe care-l băgau cu opt palme în pământ, înconjurându-l apoi de un țarc de lemn. După moartea copiilor, mamele se duc și toarnă lapte pe mormintele lor, iar uneori îi îngroapă sub pomi în timpul înfloririi lor. Virginienii. Ei cred în nemurirea sufletului. Cei buni trăiesc într-o petrecere fericită, cei răi într-un loc de suferințe dar pretind că reînvierea șa ziua cea de apoi va fi numai pentru preoți și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII LA MOARTE. Evreii duceau trupurile celor morți pe un munte sau le îngropau pe lângă drumurile cele mari, în peșteri, ori în scobiturile vreunei stânci, ținând mult și socotind-se ca o mare cinste de a fi înmormântați alături de părinții lor. Alături de aceasta, a fost practicată arderea morților, fără a fi obligatorie și nici
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sicriu, cu mâinile la piept. A doua zi vine preotul și după o mică slujbă, mortul, însoțit de rude și de prieteni este dus la biserică, unde după ce i se oficiază serviciul înmormântării este transportat la cimitir spre a fi îngropat. Groapa este săpată până la doi metri adâncime. Acolo, preotul binecuvântându-l, toarnă peste el vin și untdelemn și apoi aruncă cea dintâi mână de țărână peste dânsul. Mormântul este ridicat pe dinafară și la cap se pune o cruce mare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corpul lor pe care trebuie să-l dea morții, își formulează și ei dorința ultimă în diferite chipuri: "Eu zice unul doresc și las cu limbă de moarte să nu mi se facă autopsie; eu zice altul doresc să fie îngropat în cutare loc; eu să fiu incinerat și cenușa mea azvârlită în apă sau păstrată acasă; eu își cânta genialul nostru poet MIHAI EMINESCU, în poezie, ultima dorință: "Mai am un singur dor! În liniștea serii Să mă lăsați să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adeseori că lasă cu limbă de moarte, ca ultima-i dorință să-i fie îndeplinită întocmai. Noi însă membrii familiei, încătușați în vechile noastre obiceiuri strămoșești și influențați de prieteni și cunoscuți nu i-am respectat dorință, ci l-am îngropat. Din ziua îngropării însă și până astăzi, n-a fost zi de la Dumnezeu, ca să nu-l visăm când unul, când altul că ne apare și ne mustră cu asprime, de ce nu l-am incinerat. Sub povara acestei torturi sufletești, de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vol. 1, Editura Institutului Biblic, București, 1991. "Pe două coloane slugile crematoriului", în Glasul Monahilor, XII, 428, 16 decembrie 1934, p. 4. Pocitan Ploeșteanu, Veniamin, Biserica Ortodoxă Română din Paris, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1941. Popescu Mălăesti, Ion, Ardem sau îngropăm morții, România Mare, București, 1932. Predescu Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea. Material Românesc. Oameni și înfăptuiri. Ediție Anastatica, Saeculum IO, Vestala, București, 1999. Prelipceanu, Vladimir, "Incinerarea morților și teologia ortodoxă", în Studii Teologice, II, XIV, 7-8, august 1962, pp. 414-428. Prelipceanu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Idem, "Iarăși d-l doctor Minovici", în Glasul Monahilor, 5, 120, 18 martie 1928, p. 1. 96 Idem, "Un caz dubios. Încenușarea d-nei Davidescu", în Glasul Monahilor, 5, 124, 15 aprilie 1928, p. 3. 97 Ion Popescu Mălăești, Ardem sau îngropăm morții, România Mare, București, 1932. Lucrarea a fost reeditată recent. 98 Nicolae Brânzeu, Cremațiunea din punct de vedere istoric, religios, moral, social, Danciu, Lugoj, 1940, 16 pp este vorba despre retipărirea, sub forma unei cărți, unui articol consistent apărut în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
apoi, arătând cu țigara, parcă în treacăt și ca și cum ar fi fost cu gândurile aiurea, spre mica figurină de tablă de pe masă. Născut din Fecioara Maria, cel care a pătimit sub Pilat din Pont, a fost răstignit și a fost îngropat, s-a pogorât în împărăția morții, a înviat din morți a treia zi și s-a înălțat la cer? încerc, am spus eu. Da, mă străduiesc cât pot. Doar sunt din Västerbotten. Și s-ar putea să reușesc cândva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]