1,892 matches
-
celorlalți elevi dintr-a treia. Pe lîngă asta, Fernandito nu se Încăierase cu nimeni, nu fusese văzut În acțiune. Exista oare vreo metodă de a-l face praf fără a intra În acțiune? Aici era tot șpilul. Viața se complica Îngrozitor din cauza lui Fernandito, Înainte lucrurile erau mai simple: te-aștept la ieșire, scuipă și tu dacă ai curaj, să te văd la trîntă, fricosule și pe urmă adversarul te punea cu umerii la pămînt și nu-ți dădea drumul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pozase fericit, rîzÎnd cu gura pînă la urechi, cum nu-l mai văzuse nimeni și el, pe rîndul din mijloc, mai Înalt decît toți ceilalți, dar cu o mutră de parcă se ținea să nu tragă un pîrț sau Îl durea Îngrozitor stomacul, ce complicată era viața. Sánchez Concha Își puse repede fotografia În buzunarul de la haină și se Întoarse să vadă ce se Întîmpla cu restul clasei. Nu se Întîmpla nimic, sau mai bine zis se Întîmpla ceva; cumpărau cu toții poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu cred, doamnă... — Totul s-a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas, fără a-i da timp bucătarului să deschidă gura și să se lungească la vorbă, cum se vedea că i-ar fi făcut plăcere și pe deasupra să miroasă Îngrozitor. — Așa e, confirmă Abraham, Încîntat că putea să arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot. Mergi să-ți vezi de treburile dumitale și mîine așteptăm să vedem dacă ne pregătești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu capul de pereți, după ce distrusese tot ce putea fi distrus. „Mark Twain-ul meu, se gîndea Julius, care suise s-o caute pe Susan, trimis de Juan Lucas. Dar Susan nu putea coborî deocamdată. Purtarea lui Bobby o speriase Îngrozitor, după propria ei expresie, deși Julius nu observa pe fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se opriră nemișcați În fața ușii de la dormitorul lui Bobby și Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de ea, Susan făcu un gest delicios de neputință, nu din pricina lui Bobby, ci din pricina halatului de baie, probabil că arăt Îngrozitor, dar pentru ea nu era greu deloc să devină Încîntătoare și a fost de ajuns să-și dea capul ușor pe spate aranjîndu-și În același timp părul eu degetele ambelor mîini, pe care și le trecu de la frunte pînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se Înghesuise spre buric, din pricina Încordării. A patra lovitură era cît pe-aci s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit, dar bateristul știa multe și, după ce aruncă mai Întîi o privire zîmbitoare fetelor care-și așteptau rîndul goale pușcă și ascunse, după ce aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea nu are nas, anunță el. Tăcere în continuare. Ashling aproape că își înfigea unghiile în palmă din cauza tensiunii. —Bufnița mea nu are nas, repetă Ted, vădit disperat. Apoi Ashling înțelese. —Și cum miroase? întrebă ea, cu vocea tremurându-i. —Îngrozitor! Oamenii erau în mod clar nelămuriți. Se întorceau către cei de lângă ei cu o privire care parcă spunea „ce-mama-dracu’...“ Ted continua. M-am întâlnit cu un prieten care m-a întrebat: „Cine era doamna alături de care mergeai pe strada Grafton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru apariția ei pastelată și vioaie, dar Ted șoptea agitat: —Bufnița mea nu are nevastă. Rahat, nu e bine! Nevasta mea nu are nas. Nu! Rahat, rahat, rahat!... Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era diferit când nu aveam antecedente. Bufnița mea nu are nas... Ashling deja îi picura leacul salvator pe limbă, îi masa tâmplele cu ulei de lavandă și îi împingea o rugăciune sub nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le rostea ceea ce a făcut-o să înțeleagă într-un final adevărul. Realitatea îngrozitoare o lovi din plin. Toată lumea va fi acolo. Și vor observa că ea nu este și va fi de râsul lumii. Apoi un gând și mai îngrozitor o lovi. Poate că nu vor observa. Jack punea sare pe rană, promițând că va cumpăra fotografii sindicalizate de la diverse surse și spunând că Colleen va putea face un material incredibil și că cititorii nu își vor da seama niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din taxi, s-a întâlnit cu Boo, care avea un ochi negru. — Ce ți s-a întâmplat? Seara de sâmbătă e minunată pentru o bătaie, spuse el. Acum câteva seri. Tip, beat, căuta ceartă. E, bucuriile vieții de pe stradă! —E îngrozitor! Dacă nu te superi, de ce ești, știi tu, vagabond? spuse ea, înainte să se poată controla. Mișcare de carieră, povesti Boo. Fac două sute pe zi cerșind, la fel ca toți cei de pe stradă, nu ai citit în ziare? —Serios? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
face mai mult rău decât bine. Bun, plec. Sunt la părinții mei. Sună-mă... — O voi face... — Dacă se întâmplă ceva cu copiii mei. Ea l-a privit, în timp ce își îmbrățișa puternic copiii, cu ochii strâns închiși. Era atât de îngrozitor. Ieri, la aceeași oră, lucrurile nu puteau fi mai normale. Făcuse tocăniță la cină, Craig o scuipase la loc în farfurie, ea se uitase la Coronation Street, îl pusese pe Dylan să schimbe un bec, Molly dăduse cu unt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. Ashling alunecă imediat înapoi între așternuturi. —E Jack Devine. Această vizită bizară o scoase puțin pe Ashling din stare. Ce voia? Să o dea afară pentru că lipsea de la muncă? — Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu! o imploră Joy. Miroși îngrozitor. — Nu pot, spuse Ashling grav. Atât de grav, încât Joy și-a dat seama că își pierdea timpul. Ca un compromis, a insistat ca Ashling să pună pe ea o pereche curată de pijamale, să se pieptene și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mine, este pentru fiica mea. Monica îi atrase atenția asupra lui Ashling. — A, Ashling, nu te-am văzut. Ce este? O plăcea pe Ashling. Ea se mișca neliniștită și, trezită de cotul mamei sale, spuse într-un final: Mă simt îngrozitor. —Iubitul ei a părăsit-o pentru cea mai bună prietenă a ei, explică Monica în momentul în care și-a dat seama că Ashling nu o va face. Doctorul oftă. Asta e viața, nu? Dar oamenii voiau Prozac pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
expusă, ca și cum tot ce o făcuse ceea ce este dispăruse. Și, dintr-odată, dorea să fie lângă mama sa. Era o reacție neașteptată, la fel ca și ceea ce a urmat - șocul realizării a trecut și nu a mai părut atât de îngrozitor. Poți lua fata din casa de la țară, dar nu poți scoate casa de la țară din sufletul fetei, își spusese ea, aproape râzând. Nu era tocmai fericită din cauza asta, dar nici nefericită. Imediat după, simțise nevoia de a fugi. Dar această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de grădini. — Pe care îl cheamă Cormac? spuse Ashling, la derută. Jack făcu o față pe care se citea groaza și mirarea absolută. —Tu de unde știi?! Telefonul Lisei sună în toiul nopții. S-a trezit brusc, în timp ce inima îi bătea îngrozitor. Oare se întâmplase ceva mamei sau tatălui ei? Înainte să poată ajunge la telefon, a pornit robotul și cineva a început să vorbească. Oliver. Și părea chiar și mai zgomotos decât de obicei. Să mă scuzi, Lisa Edwards, strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar ce tot faceți aici? François o să Întîrzie!“. Tata m-a strîns la piept și m-a sărutat. A mai adăugat: „Firește, păcatul și răul sînt prezente În acest domeniu, ca peste tot, și Încă Într-un mod și mai Îngrozitor. Ai să fii ispitit să te folosești cum nu trebuie de trupul tău. Ar trebui să-ți vorbesc mult despre acest lucru, dar rămîne pe altă dată. Hai, du-te repede, și reculegere plăcută!“. În tren, nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să și-o facă În unsprezece luni la Barcelona. În iarna aceea plouă aproape zi de zi, o ploaie neagră, de funingine și arsenic. În curînd, Jacinta Începu să se teamă că Zacarías se Înșelase, că venise În orașul acela Îngrozitor ca să moară de frig, de mizerie și de uitare. Hotărîtă să supraviețuiască, Jacinta mergea În fiecare dimineață, Încă din zori, la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îngrozit. — Nici pomeneală. Statisticile o dovedesc: mai mulți oameni mor În pat decît În tranșee. Toate protestele noastre se duseră pe apa sîmbetei. În scurt timp, tata cedă, Întrucît ceva din privirea lui Fermín sugera că, deși oasele Îl dureau Îngrozitor, și mai mult Îl durea perspectiva de a rămîne singur În camera lui de la pensiune. — Bine, dar dacă te văd ridicînd mai mult de un creion, ai s-auzi de mine. — La ordinele dumneavoastră. Aveți cuvîntul meu că azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aici, toată această ultimă speranță, cu care ți-ar fi de zece ori mai ușor să mori, îți e în mod sigur confiscată; e vorba de o sentință și certitudinea faptului că sigur n-o vei putea evita te chinuie îngrozitor și nu există nimic pe lume mai teribil decât acest chin. În timpul unei bătălii, pune-l pe un soldat în dreptul tunului, trage în el și-o să vezi că tot mai speră; dar citește-i aceluiași soldat o condamnare sigură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrebă Ganea brusc, sfredelindu-l cu privirea. Și părea să aibă o intenție cu totul specială. — Are un chip extraordinar! răspunse prințul. Și sunt sigur că destinul ei nu este dintre cele obișnuite. Chipul îi e vesel, dar a suferit îngrozitor, nu-i așa? Suferința i-o trădează ochii, aceste două oscioare, aceste două puncte de sub ochi, de unde încep obrajii. E o față mândră, teribil de mândră și nu știu: o fi bună la suflet sau nu? Ah, de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se îndoiască de această atitudine. În orice caz, încă din primăvara trecută își pusese în gând s-o mărite repede, dându-i și o zestre apreciabilă, cu un domn prudent și cumsecade, care avea serviciul în altă gubernie. (O, ce îngrozitor și cu câtă ură râdea acum Nastasia Filippovna de această inițiativă!) Dar acum, Afanasi Ivanovici, ispitit de noua descoperire, se gândi chiar că ar putea-o din nou exploata pe femeie. Se decise s-o mute la Petersburg și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vindecă... Era acolo, la stabilimentul lui Schneider, un om bolnav și foarte nefericit. Nu știu dacă mai poate exista vreo nenorocire atât de teribilă. Fusese internat pentru a fi tratat de nebunie; după părerea mea nu era nebun, doar suferea îngrozitor și asta îi era toată boala. Și dacă ați ști ce-au devenit pentru el copiii, înaintea sfârșitului... Dar mai bine vă povestesc mai târziu despre acest bolnav, acum vă voi spune cum a început totul. Mai întâi, copiii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare că oamenilor din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându-le pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar la o intersecție, cred că ar fi mai bine să ne despărțim; dumneavoastră vă duceți acasă, la dreapta, iar eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă! Vedeți în ce pacoste mă aflu! Încă nu știți aproape nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la Ganea, râdea și îi striga: — Ce-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]