2,895 matches
-
unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au dreptul să le supraviețuiască celor cărora le au închinat viața. Îi face plăcere să-l vadă pe Trio pălind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici pe șleau că cea mai măreață faptă a lui Caesar a fost că l-a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și care linge acum mâna care i-a pus lațul de gât. N-a avut destule relații să scape de slujba asta. După ce a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
parale multe, cu siguranță nu bunele maniere. Bosumflat, adolescentul privește ostentativ în altă parte. Mama îl învăluie cu o privire critică. Nu e nici pe departe atât de chipeș ca Drusus, primul ei născut, fiul lui Tiberius. Inima i se înmoaie. Dar e și el mândru și bine legat la trup. Puțin cam prea impetuos însă. Va trebui în viață să aleagă cu multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astăzi, ci și pentru amiciția lor, care durează de mult, de pe vremea când era căsătorită cu Tiberius. — Așa, nu vă jenați, dați-i drumul înainte, ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius? Piso și Pupius se reped să o susțină. O așază înapoi pe scaun. — Căldura e de vină, șoptește chinuit Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe toți și urât de toți. Să fi început să se înmoaie la bătrânețe? Numai Vipsania nu e șocată. Dintotdeauna i-a apreciat sarcasmul. Îi mulțumește pentru cuvintele frumoase cu lacrimi în ochi. Se uită apoi după Herius. Și ar dori să le audă și el. Poate așa i se va trezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie Rufus. M-a adus aici fratele mamei, șoptește călărețul. Vocea îi tremură ușurel: — Așa e obiceiul pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele Sinai te poate obliga s-o iei de soție pe văduva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un aer de poezie rustică, în timp ce stă aplecat asupra lui. Orice umflătură de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își execută tacticos ritualul. Dexteritatea lui este fără cusur, la fel ca și lentoarea cu care se mișcă. Tiberius ridică precaut un deget în aer să-i atragă atenția. Începe să vorbească abia când se asigură că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu degetul înfășurările de vinișoare ce se fac fie purpurii, fie de un alb strălucitor, sau capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele zicea că vede pe ele partea de jos a curcubeului. Pufnește zgomotos, ca să-și ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de amară e viața departe de casă. Adevărul e că nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
senator por nește mai departe îmbufnat. Și-a dat seama că toți magistrații Cetății sunt adunați la Ara Pacis. Tiberius îl ajunge din urmă și-l apucă de braț: — Uită-te la Roma noastră! șoptește ca să-l îmbuneze. Silvanus se înmoaie: — Regina Universului! murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii spre el. Tânărul arată în jos către Câmpul lui Marte: — E plin ochi de lume până la Aqua Virgo! — Depășesc chiar și apeductul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tipă să lucreze când este îndrăgostită? Păi, nu lucrează. Practic nu mai fac nimic tot restul zilei, dacă nu cumva numiți muncă plutitul pe un nor mare și pufos, cu numărul nouă pe el. Reușesc să dau telefoanele plictisitoare, totuși - înmoaie lenjeria murdară în Biotex înainte de a o spăla pentru a-i reda albul imaculat, nu deschide niciodată ușa cuptorului în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
adaugă, și ridică din umeri. Arătam cam la fel ca acum. Eram un copil supraponderal de care râdeau toți. Sigur, aveam și eu prietenii mei, neadaptații social, ratații, tocilarii, de care nu vroia să știe nimeni altcineva. Vocea ei se înmoaie când se uită la Brad. ― Brad era eroul liceului. Era băiatul de aur, vedeta echipei de fotbal. A ieșit cu șefa majoretelor, și eu m-am îndrăgostit de el din clipa în care l-am văzut. Nu m-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Însă aripele-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate Văd aripele-i diafane și de dânsele dau veste. Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte, Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie; Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchi-și încovoaie Și ascultă dus din lume a ei dulci și timizi șoapte. Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele Trece-n lume fericită, înger, rege și femeie; El răscoală în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiar dacă nu sunt trimiși oficiali. Asta înseamnă că ne va ajuta să dobândim o întrevedere cu Maiestatea Sa? Luis dădu din umeri neștiind ce să spună. — Orice-ar fi, ca să câștigi trebuie să se întâmple ceva. Ceva care să le înmoaie inimile episcopilor. Dacă japonezii ar primi botezul, inimile lor s-ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dobândim o întrevedere cu Maiestatea Sa? Luis dădu din umeri neștiind ce să spună. — Orice-ar fi, ca să câștigi trebuie să se întâmple ceva. Ceva care să le înmoaie inimile episcopilor. Dacă japonezii ar primi botezul, inimile lor s-ar înmuia? — Nu știu. Trebuie să încerci toate mijloacele pe care le ai la îndemână. Vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm. CAPITOLUL VII Tanaka Tarozaemon, samuraiul și Nishi Kyūsuke erau așezați în primul rând din fața altarului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Wilson? — O, da, orice. Orice-mi pică-n mână. Se gândi că ele-s cele mai mari provocări din lume: cele mai aprige, mai crude, cu cel mai dezvoltat instinct de prădător, cele mai seducătoare și bărbații lor s-au Înmuiat sau au ajuns varză cu nervii În timp ce ele se Înăspreau. Sau poate că-și aleg bărbați pe care să-i poată manevra? N-au de unde să știe atât de multe la vârsta la care se mărită, se gândi. Era recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de fag, spuse Bill. Și el era practic Într-un mod ostentativ. Nick se-ntoarse cu buștanul prin bucătărie și În trecere dărâmă o tigaie de pe masă. Lăsă bușteanul jos și ridică tigaia. Erau caise uscate puse În apă, la Înmuiat. Adună cu grijă caisele de pe podea, dintre care unele se duseseră sub plită, și le puse Înapoi În tigaie. Mai turnă peste ele niște apă dintr-un hârdău de lângă masă. Era cam mândru de el. Rezolvase totul foarte practic. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aplecă spre el. — Nick, dă puțin cuțitu’ ăla. — Nu-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine și peste ea puse un ou prăjit. Mai puneți, vă rog, o felie de pâine deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i dați nimic, domnu’ Adams, aveți grijă de cuțitu’ ăla. Campionul se trase Înapoi. Sunteți drăguț să-mi dați pâinea, domnu’ Adams? Întrebă Bugs. Nick i-o aduse. — Vă place pâinea Înmuiată În grăsime? — Mai Întrebi? Da’ mai bine o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine și peste ea puse un ou prăjit. Mai puneți, vă rog, o felie de pâine deasupra și dați-o domnului Francis. Ad luă sendvișul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a fost foame lu’ domnu’ Adams, spuse negrul. Omulețul despre care Nick știa, după nume, că a fost un campion la box, tăcea. Nu mai spusese nimic de la discuția cu cuțitul. — Pot să vă ofer o felie de pâine bine Înmuiată În grăsime de șuncă? — Da, mulțumesc mult. Bărbatul alb și micuț Îl privea În continuare pe Nick. Vreți și dumneavoastră, domnule Adolph Francis? Întrebă Bugs de lângă tigaie. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — Domnu’ Francis? se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicai În aer, putând astfel să arunci departe momeala fără prea mare efort. Nick deschise cutia din aluminiu În care-și ținea firele. Firele erau Înfășurate În tampoane de flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic. Îl scosese din caseta cu cârlige, ținându-și lanseta În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apa. Nick apucă firul cu mâna stângă și trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede, apos-nispiu, lucind În soare. Ținând undița sub braț, Nick se opri și-și Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
slăbească presiunea, simți că Încordarea era prea mare, presiunea prea tare. Și, desigur, firul se rupsese. N-aveai cum să confunzi acea senzație, când toată acea Întindere elastică părăsește firul care devine pentru o clipă tare și rigid. Apoi se Înmuie. Cu gura uscată și sufletul la pământ, dezamăgit, Nick trase firul Înapoi. Nu mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere imposibil de controlat și apoi, atunci când sărise, văzuse cum era făcut. Era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că prinsese ceva mare. Trase undița. Dacă n-ar fi fost senzația de ființă vie, ar fi părut că cârligul s-a prins chiar În buștean. Încercă să-l scoată cu forța afară din buștean. Peștele ieși greu. Firul se Înmuie și Nick crezu că peștele a scăpat. Apoi Îl văzu, foarte aproape În apele râului, scuturând din cap, Încercând să scape de cârligul din gură. Își ținea gura Închisă. În apele limpezi ale râului, peștele se lupta cu cârligul. Apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]