2,073 matches
-
prea multe lamentări. A găsit puterea să se ridice deasupra tuturor îndoielilor. S-a închis în atelier și a încins un foc cum nu mai făcuse până atunci. A pus în el o bucată de fier. Când acesta s-a înroșit bine, a început să-l bată pe nicovală, cu lovituri ritmice și mult mai calculate. Părea că oficiază un ceremonial. Buzele lui se mișcau, ca și cum ar fi rostit cuvinte. Poate se ruga lui Dumnezeu. Poate îngâna un cântec de încurajare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
se prelucrează fierul? învață-mă cum să supun acest blestemat metal”. Întâlnirea cu Satan A urmat o nouă noapte de zbucium și de muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat o altă bucată de fier și a înroșit-o, până la incandescență. A bătut-o cu insistență și cu putere, dar și cu mai multă îndârjire, pe nicovala care scotea, parcă, gemete de durere. A început să strige, cu disperare: „Fier nenorocit, prefă-te în diavol!” îndată ce a rostit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
deveneam, sub cerul senin, visători, pătrunși de farmec până în suflet iar de lene până în unghii. Într-o astfel de împrejurare a avut loc un incident. Dintre colegi cel mai timid era Carpinschi. Blond, șpanchi, când trebuia să vorbească, băiatul se înroșea. În fața profesoarei de desen de care toți eram îndrăgostiți, dădea un adevărat recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă ne era iubirea...! Noi, fiii de burghez, n-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar sub privirile lui Fara, luminile aflate drept în fața lui se înroșiră fără nici un fel de scânteie. Cel de-al doilea etaj strălucea de lumini albe și roșii, deși acestea nu erau decât o fracțiune a celor mult mai numeroase aflate la etajul inferior. A treia secțiune avea pe suprafața ei metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
astea cu grabă și cu mulțumire că e întrebat, apoi tăcu, mângâindu-și copilul și neștiind ce să mai zică. — Al tău e ăsta? — Al meu. — Câți ai? — Doi. — N-ai și doi morți? sări Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Mi-ar sta chiar bine! Eu și dosarul meu cu o mamă la închisoare! Gândești pueril, Petrache, chiar dacă ai o casă bună și o femeie gospodină. Dar, apropo, voi învățământ politic mai faceți la combinat? Discuția devenise neplăcută. Gheorghe se înroși tot. Lucica îi făcu semne disperate lui Petrache să tacă, sesizând că se înfierbântase și el. Dar frații se liniștiră brusc, în momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
stă gândul decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
gură să nu scoată un sunet de spaimă și își strâse ochii să nu plângă. Se ghemui lângă lada patului și când nu mai auzi nimic trase aer în pieptul mic. Păși ușor spre ușă, iar ochii ei verzi se înroșiră sub imaginea tatălui său care răsufla ca un taur. Își duse din nou mâna la gură și fugi speriată. Odată cu ea plecă și ultima gură de aer a mamei sale. Polixenia avea să nu mai audă sudalmele lansate în spatele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aceea de lucruri.Trimise pe pamant o secetă și o arșiță cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sculat din morți.Așa că spuse: -Hristos a Înviat! Fata de păgân se puse pe râs și râse cu lacrimi făcând-o pe cealaltă naivă. -Cum să Învie! Ce e mort e mort și gata .O să invie El când s-or Înroși ouăle tale din coș. Și mare minune! Ouăle din coș s-au Înroșit pe loc.Fata de păgân se sperie atât de tare că leșină.Tocmai se apropiaseră niște băieți care sărira În ajutor fetei, stropind-o cu apă.Se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe râs și râse cu lacrimi făcând-o pe cealaltă naivă. -Cum să Învie! Ce e mort e mort și gata .O să invie El când s-or Înroși ouăle tale din coș. Și mare minune! Ouăle din coș s-au Înroșit pe loc.Fata de păgân se sperie atât de tare că leșină.Tocmai se apropiaseră niște băieți care sărira În ajutor fetei, stropind-o cu apă.Se minunau și ei de ouăle cele roșii.Iar fata de păgân, revenindu-și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu sufletul Îngrozit și sfâșiat de durere, Își privea Fiul bătut pe cruce.A pus coșul cu ouă la picioarele crucii.Din rănile adânci pe care le avea Mântuitorul, curgea sângele roșu peste ouăle din coș.Și ouăle s-au Înroșit toate de la sângele care curgea din trupul Domnului Iisus. LEGENDA CUCULUI Mai mulți copii au mers Într-o duminică la pădure, să se joace Împreună diferite jocuri care de care mai năstrușnice.Au cules flori pe care fetele le-au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care le folosesc. Nu se poate ca asemenea acțiuni complexe să nu fi fost stabilite dinainte într-un plan. De ce nu ați pus la dispoziția conducerii Armatei acest plan?”. Toată lumea din jurul mesei a putut vedea cum generalul Vlad s-a înroșit, a cerut un pahar cu apă ca să ia niște pilule, după care a negat categoric existența unui astfel de plan. Atunci le-am pus generalilor din jurul mesei întrebarea: „Este posibil, domnilor generali, ca un comandant să nu cunoască planul operativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
pătimesc, zău așa... De parcă am fi fost dușmani. Dar, iaca, eu de-acolo v-am iertat. Dar unde vă ridicați? Mai stați... Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor spuse, își făcu chiar bagajul pe loc, sub nasul înroșit de plâns al proaspetei autoare de romane, trântind dramatic muștiucul gălbui și bălos într-un bu zunar de a cărui existență aceasta nici nu știuse până atunci țși asta în condițiile în care relația personaj-autor ar fi cerut ceva mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
eu... și are unele idei... ce idee, ce idee este de a mă pretinde, a mă pretinde așa..." Și acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Pomponescu consimți din cap că lucrul este dintre cele mai posibile), dar că în cele din urmă va izbândi asupra dușmanilor, că va avea un succes excepțional și o mare satisfacție în dragoste (Pomponescu se apără cu mâinile, dar se înroși sensibil). Emoția lui Pomponescu nu era o simplă mișcare de societate. De câtăva vreme tindea către o relație oficioasă cu Ioana, sub protecția doamnei Valsamaky-Farfara. Deși căsătorit, Pomponescu avea un cămin foarte întunecat. Nevastă-sa, de o vârstă cu el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pete de sânge coagulat, și un cetățean arăta cu piciorul un fel de pumnal cu plăselele de bronz foarte ornamentate, înfipt în spate, spre șale. În răsturnarea trupului, mânerul era acum înclinat în jos sub pardesiu, și sângele, prelins, îl înroșise în cea mai mare parte. Gulimănescu, în culmea emoției, alergă înapoi acasă, să anunțe pe doamna Bogdan. Sergenții nu mișcaseră într-adevăr trupul din locul său, în așteptarea autorității superioare, prin urmare nu știau cine este mortul. După constatările făcute
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de preoți tineri, centurii în uniforme și cizme, toți cu făclii în mână, cântând în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru o cauză cinstită. Sînt sigură că dacă o să stai liniștit și o să scrii adrese pe plicurile alea, o să te ajute mai mult decît crezi. Lanark își trase mănușa și-i arătă mîna dreaptă. Fața ei rotundă și binevoitoare se înroși, dar zîmbi hotărît și-i spuse: — Vezi, unicul leac pentru aceste... boli personale... e soarele. Asta încearcă să readucă partidul nostru. Valoarea terenului din centru, umflată artificial, a dus la o aglomerare atît de mare a construcțiilor la orizont, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică să-l întîmpine, adresîndu-i-se: — înainte de a spune ceva, doresc să vă asigur că nu vreau să fiu doctor. — Așa deci. Cum plănuiești să-ți petreci timpul cît vei sta aici? Nu vreau să stau. Vreau să plec. Munro se înroși brusc și arătă spre fereastră. Afară, valuri cenușii se ridicau și se retrăgeau izbindu-se de o stîncă imensă al cărei vîrf era învăluit în ceață. — Da, pleacă! Pleacă! spuse el pe un ton stăpînit. O să te duc la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar culminînd cu o fantezie la care ajungeau toate visele lui diurne. Vedea o sală imensă luminată de candelabre și cu podea de marmură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vizitat bibliotecile publice, jumătate din povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate că-i pot ului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treptele de marmură roză, strunjită în volute și contravolute, ale unei scări pornind chiar din valuri și urcând spre o fațadă grandioasă. Coloanele porticului erau poate de cincizeci de ori mai groase ca trupul meu. Statuile de sus, din arcadele înroșite de lună, simbolizau poate vicii sau virtuți. Ferestre oarbe, rotunde și dreptunghiulare, se profilau pe fațada translucidă și netedă ca oglinda. Intram în palatul de marmură, gol de orice mobilier, de orice tapiserii, de orice picturi, și până la urmă, într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
punîndu-și un braț peste față, făcea cu celălalt gesturi de îndepărtare, strângând din ochi și din buze. Dar acul pervers trecea prin podul palmei așezat în dreptul inimii, îi pătrundea troznind ușor sub sânul stâng, îi străbătea inima, făcînd-o să sângereze, înroșind plămânii ca pe două bucăți mari de vată, și ieșea prin lamela omoplatului, țintuind-o de tăblia de la pat. Era prinsă, martirizată, fără putință de scăpare, flutura din brațul rămas liber fără nici o putere, ca o libelulă țintuită cu un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]