1,931 matches
-
însă să-și ridice sprâncenele. —Vreau să zic... e un... din ce categorie face parte? E un antidepresiv? — E un antipsihotic. Weber găsi tonul perfect de siguranță profesională. Dar amândoi interlocutorii săi fură copleșiți de o frică automată. Karin se înroși. —Mark nu e psihotic. Nu e nici măcar... Weber se pregătise cu explicațiile liniștitoare necesare. —Mark nu e schizofrenic, dar a dezvoltat simptome complicate. Medicamentul ăsta e eficient pentru combaterea acestor simptome. A dat rezultate foarte bune într-un caz similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și o înșfăcă de braț. —Pro-păsări? Chestia asta? Ai luat-o razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel se înroși. Se aplecă spre Karin și-și ceru iertare într-o șoaptă fierbinte. Îmi pare rău. N-am nici o scuză. Au fost câteva ore bolnave. Ea făcu un pas în față, ca să-l silească să tacă. Simți o mână pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
roditor, mi se pare că te-am mai cunoscut cîndva! Ni se pare că te-am cunoscut dintotdeauna, dar singurul lucru de care sîntem siguri este acela că am pășit odată pe acest drum azi-dimineață, iar acum sîngele nostru a Înroșit grîul și că ești al nostru acum, iar noi sîntem ai tăi pentru totdeauna... și că există aici ceva ce nu vom ține minte niciodată... că există aici ceva ce nu vom uita niciodată! Oare Garfield, Harrison și Hayes au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea destul loc pentru flotări, executate mai întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci și cîte patruzeci. Am exersat puterea statică, împingînd tocul ușii, în vreme ce mă înroșeam năprasnic. Puterea statică se potrivea cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și spăla bine capul; apoi pentru a-și curața corpul, ei fixează în jurul lor trei pari înclinați spre olaltă. Pe acești pari întind ei bucăți de stofe de lână bine prinse împreună și, în mijlocul acestui fel de cameră, pun pietre înroșite în foc. Pe ele pun grâne de cînepă ce produc aburi, care-i fac să asude. Sciții iubesc foarte mult această baie de aburi și țipă cînd o iau. Femeile urmează o altă metodă: ele iau lemn de chiparos, cedru
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de așa ceva. După trei minute, solul prinse a se înroși. Janasen se dădu înapoi cu băgare de seamă. Focul făcu ravagii, dar tot reuși să vadă structura internă complexă a unei mașini, ale cărei piese se topiră într-o masă informă în vâltoarea albă și șuierătoare. Nu așteptă sfârșitul, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru o cauză cinstită. Sînt sigură că dacă o să stai liniștit și o să scrii adrese pe plicurile alea, o să te ajute mai mult decît crezi. Lanark își trase mănușa și-i arătă mîna dreaptă. Fața ei rotundă și binevoitoare se înroși, dar zîmbi hotărît și-i spuse: — Vezi, unicul leac pentru aceste... boli personale... e soarele. Asta încearcă să readucă partidul nostru. Valoarea terenului din centru, umflată artificial, a dus la o aglomerare atît de mare a construcțiilor la orizont, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică să-l întîmpine, adresîndu-i-se: — înainte de a spune ceva, doresc să vă asigur că nu vreau să fiu doctor. — Așa deci. Cum plănuiești să-ți petreci timpul cît vei sta aici? Nu vreau să stau. Vreau să plec. Munro se înroși brusc și arătă spre fereastră. Afară, valuri cenușii se ridicau și se retrăgeau izbindu-se de o stîncă imensă al cărei vîrf era învăluit în ceață. — Da, pleacă! Pleacă! spuse el pe un ton stăpînit. O să te duc la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă. Se avînta în vise cu aventuri complicate, toate legate obscur de artă, dar culminînd cu o fantezie la care ajungeau toate visele lui diurne. Vedea o sală imensă luminată de candelabre și cu podea de marmură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vizitat bibliotecile publice, jumătate din povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate că-i pot ului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrățișat la despărțire, spunea : „Să ai grijă de tine“, zâmbeam, multă vreme am avut inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat la ea, într-o vilă grozavă, părinții nu erau acasă, când am sărutat-o, s-a înroșit la față, i s-au uscat buzele, i s-au scorojit ca de febră, atât de tare, încât am fugit de acolo, și așa mai departe. Apoi, într-o altă seară, pe când traversam Grădina Icoanei în drum spre casă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la starea mea actuală îi jignea din p d v cultural ca și pe fete care se; simțeau jignite din p d v național sexual dar protestau slab fiindcă mă simpatizau și; nu voiau să mă întrerupă deși li se înroșiseră pulpele de 102 indignare pe când; eu recitam de unul singur strigam Isis stă tea lângă mine nu mai zicea nimic (atunci am știut că venise timpul să părăsesc coridorul și să mă îndrept spre mlaștini.) 103 IV Scara 1. Acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de așa ceva. După trei minute, solul prinse a se înroși. Janasen se dădu înapoi cu băgare de seamă. Focul făcu ravagii, dar tot reuși să vadă structura internă complexă a unei mașini, ale cărei piese se topiră într-o masă informă în vâltoarea albă și șuierătoare. Nu așteptă sfârșitul, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte, după ce dă-n fiert. Cum se face că arsura laptelui și-a gheții, dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi și să nu crezi: era în capul gol! — Nu ți-a fost frrică? Eu aș fi rrupt-o la fugă, adică ... spuse gazda și se înroși puțin. Nicu se grăbi să continue, ca și cum n-ar fi băgat de seamă. Păi nu, că obrazul era destul de frumos, ca... sora ta de-acolo, arătă Nicu deasupra sofalei, unde era un mic portret pastelat. Nu știu cum, da’ m-a dat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ce vârstă ai? Nici n-ai nevoie de corset, ești mai degrabă slăbuță, prea slabă chiar. Cred că seara ai pielea roșie și usturimi, dacă nu chiar vânătăi, nu? Îți dai seama la ce-ți supui organele interne? Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
special față de femei care țin cu el. După ce-a ieșit Safta, am luat Vanity Fair în mână și am încercat să citesc o pagină. Firește, n-am putut: țineam cartea pe dos. Când mi-am dat seama, m-am înroșit. M-am dus la fereastră: nu mai era lumina bună, primăvăratică, de ieri. Fulguia fără spor, și-am privit strada. Nu mi-am îngăduit nici măcar o lacrimă, lucru care m-a umplut de mândrie. Am trecut pe la Jacques. Era la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
veste înainte de orice mesager, nu anunța un asemenea sfârșit. Cu sora tânărului Rareș - aflase de la ea că băiatul nu împlinise încă 22 de ani, era de vârsta Iuliei, spuse Costache - reușise să vorbească ceva mai mult, deși fetei i se înroșeau ochii în fiecare moment și nu mai putea rosti nici o vorbă. În câteva rânduri a mirosit săruri, dar era o fată curajoasă, n-a leșinat, însă tot înghițea lacrimi. Băiatul, Rareș, avea talent la pictură, și vara, de prin iunie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era să studieze urechile și nasul oamenilor care, toate, i se păreau foarte caraghioase, iar dacă te uitai la nea Cercel, care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cunoșteam și, cu toate că sunt mai în vârstă, așa ceva nu se face decât după ce îți semnalezi intenția; nu m-am sculat în picioare când a intrat și când a plecat mama lui, ceea ce e „de necrezut“, biata lui mamă s-a înroșit de jenă, în locul meu; nu știu să sărut o mână („dumneavoastră v-ați așezat buzele drept pe dosul palmei, în centru, or, mâna se sărută pe osul din dreptul degetului mijlociu - abia atingându-l cu buzele, trebuie să apuci ușor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Alexandru, să mi se dea voie să-l cred pe Nicu. M-am sculat în picioare, dar, amintindu-mi că n-am corset, m-am reașezat repede, fiindcă mascam mai bine lipsa obiectului de îmbrăcăminte și cred că m-am înroșit puțin. Se vede însă că a observat imediat, fiindcă a rămas cu ochii la rochia mea și tocmai la talie. De ce m-ai căutat luni? i-am zis, și întrebarea suna chiar mai rece decât dorisem. — Iulia... eu am niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
audă. Când a ales între cei doi bărbați, știa că, măritându-se cu doctorul, ea va fi doar a cincea roată la căruță, roata de rezervă. Dar nu era ușor, ba uneori, ca azi, era foarte greu. Agatei i se înroșiră pleoapele a plâns și, curios, asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mirase, el avea grijă întotdeauna de cea mai strălucitoare și mai elegantă invitată. Spuse însă: — Da, mi-o amintesc, e o ființă... - căută din greu vorba potrivită - e delicată. Alexandru privi în jos și, cu mirare, sora lui îl văzu înroșindu-se. — E foarte greu să vorbești cu oamenii despre cineva de care chiar îți pasă, mie mi-e foarte greu. Pentru că te aștepți ca străinii să-nceapă cu observațiile. Una spune că-i așa, alta că-i pe dincolo, unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că va fi bâlciul deșertăciunilor sau târgul vanităților. Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla“, iar acesta îl privi nedumerit. Jocul se întrerupse din motive de timp. Rămăsese numai Dan Crețu, spre regretul Marioarei, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]