1,425 matches
-
strălucitoare armură de aur și venind să ceară cumplitul tribut datorat mormântului său. Astfel, prezente în spusele celor vii sub formă de imagine visată sau de orbitoare apariție efectivă, umbra rătăcitoare și atotștiutoare a lui Polidoros se întâlnește cu fantoma însetată de răzbunare a lui Ahile: amândouă prevestesc moartea. Jertfirea Polixenei, în primul rând, așa încât trupurile celor doi copii, Polidoros și Polixene, vor fi reunite prin moarte, după cum tot reunite, tot împreună îi apăruseră și Hecubei în vis. Adevărul din vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și mai presus de toate, tatăl asasinat care își caută răzbunătorul, cristalizând în el întreaga ambivalență a fantomei: forță deopotrivă protectoare și amenințătoare. Desigur, umbra lui Agamemnon nu apare aici (cum se întâmplă în cazul fantomei regelui mort din Hamlet) însetată de răzbunare și dorind să dezvăluie secretul uciderii sale, dar asta nu înseamnă că el joacă un rol mai puțin central în acțiunea tragică. Invocațiile adresate lui se întind pe aproape cinci sute de versuri, reprezentând aproximativ jumătate din piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
s-a întâmplat o minune, ci aș fi convinsă că îl văd aievea”. Oreste, cel ce ține acum locul tatălui mort, e dovada limpede a faptului că inimaginabilul se poate produce: morții se pot întoarce printre cei vii. Un Oreste însetat de răzbunare, pe care, după intrarea lui în palat, corul îl va declara apărătorul morților, un Oreste aducător el însuși de moarte, cu sprijinul lui Hermes, care îl va învălui într-un fel de ceață pentru a-l ascunde privirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
doar prin vicleșugul lui Oreste, așa-zisul vestitor al propriei morți. Și nici nu înseamnă doar că tatăl mort lovește cu mâna fiului său aflat în viață. Fraza trebuie înțeleasă și ca o atestare a identificării lui Oreste cu erinia însetată de sânge, cu șarpele din visul înfricoșător al Clitemnestrei (monstrul - teras); pe scurt, cu Gorgo. Mai înainte însă, așa cum am văzut, corul îl asociase cu Perseu, cel ce înfruntase Gorgonele și retezase capul Meduzei. Mult mai târziu, straniul dialog dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a morților de a se desprinde de viață. Și asta nu pentru că ar ține cu tot dinadinsul să se răzbune sau să li se facă în sfârșit dreptate după toate câte le-au îndurat. Desigur, există și în no fantome însetate de răzbunare, ce se pot întoarce pentru a ataca ori pentru a pune stăpânire pe ființa unui om viu; cel mai adesea însă, ceea ce oprește în loc fantoma este incapacitatea ei de a părăsi ceva de care fusese legată în timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să facă ochi, sfâșie mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dimensiune a sentimentului în Zadarnicele chinuri ale dragostei, unde se împletesc cel mai strâns temele iubirii, vânătorii și nebuniei. De-a lungul întregului act IV, prințesa vânează - ea este „frumoasa vânătoriță” -, își încordează arcul ucigaș, dar nu pentru că ar fi însetată de sânge, ci doar din dorința ca oamenii să o admire, să-i laude îndemânarea. Iar dragostea nu este nici ea altceva decât aceeași dorință de a subjuga, același orgoliu de a cuceri trofeul iubirii. În jurul vânătorii, al morții cerbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cina „celor pe jumătate morți”, așa cum spun servitorii, victimele stau alături de călăii lor, serviți la masă de o ciudată Bucătăreasă, ale cărei mâncăruri îi sleiesc pe toți de puteri și îi ucid treptat. Ca și Hummel, Bucătăreasa aparține familiei vampirilor însetați de sânge omenesc. E un vampir? E o fantomă? Și, lărgind cadrul: „E asta o casă bântuită?”, așa cum se întreabă Studentul. Până la urmă, deținătorul adevărului se dovedește a fi acest Student, cel ce are nu numai privilegiul de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre am fost nevoiți să ne ferim din calea galopului cailor călăreților de Țarigrad sau a harabalelor pline cu mărfuri care intrau sau ieșeau din chervăsăria domnească. Și câte lucruri altfel necunoscute nu am aflat despre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
făcuse din plin efectul. „CÎnd deci noi - adică ei - vom stăpîni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvînt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată la pogromuri. Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cea de-a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frîu pe aceste bestii Însetate de sînge care Își spun oameni? Cine sînt cei care i-au călăuzit pînă În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când ne vorbești, Tachinându-ne sufletele Însetate Cu anii onctuoși ai filosofiei tale... Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs, din câte știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Captain Corn, of His Majesty’s Foot“, probabil joc de cuvinte cu „His Majesty’s Fleet“. Women’s Young Christian Association. Joc de cuvinte. Thirsty Înseamnă „Însetat“, iar „thirty-first“, al treizeci și unulea. Sintagma poate fi tradusă și prin „cei Însetați primii“. Gink - individ excentric (engl.). Ferdinand Foch (1851-1929), mareșal francez. Thomas Jonathan Jackson, poreclit „Stonewall” (1824-1863), general confederat. John Joseph Pershing (1860-1948), general, comandantul Forței Expediționare Americane În primul război mondial. De fapt, celebra carte a lui Thomas Carlyle se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
indiciu homo consemnat de Upshaw pe lângă mutilări. Machiat, Coleman putea să pară între două vârste. Ținând cont de șuvițele argintii găsite de doctorul Layman lângă râul L.A., era ușor de crezut că acest Coleman Masskie/ Loftis/ Healy comisese asasinatele, fiind însetat de sânge și dornic să se răzbune pe incestuosul Reynolds. Dar un singur lucru nu se potrivea: Danny îl interogase pe Coleman și îl întâlnise pe Reynolds. De ce nu reacționase la evidenta lor asemănare? Mal parcurse restul paginilor, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al preoților traci „călătorind prin nori”. Nefiresc pentru că „imaginea unui preot inițiat zburând prin nori călare pe un balaur era prea frapantă, prea exotică, pentru a nu fi reținută și redată de autorii greci, atât de curioși și atât de însetați de pitoresc” (4, p. 125). Am văzut deja că existau suficiente motive ca o credință/practică religioasă a unei populații „barbare” să fi rămas necunoscută autorilor greci/romani sau să nu fi supraviețuit de la o preluare la alta a informațiilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
foaie lată săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undevaemigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, 117 95 că ți mai arde deumor! Of, sătulule flămând lângă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, mult mă mir că mai exiști, ciopârțită în bucăți că te mai găsesc pe hărți. Tot mai tristă te apuc de când orbii te conduc și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în acea activitate dacă se oferă atâția bani pentru a o face, iar asta reduce motivația intrinsecă. „A promite recompense financiare cuiva care este demotivat [probabil din alte motive - n.n.] este ca și cum i-ai oferi apă sărată cuiva care este însetat. Șpaga la locul de muncă pur și simplu nu funcționează” încheie Kohn (1993, vol. 70, p. 61) primul său articol. Ca răspuns la contra-argumentele relativ modeste ale câtorva specialiști, în numărul următor din revistă Kohn le răspunde și precizează și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sau, prin forme ascunse de sadism, acuz pe alții, societatea, Biserica, comunitatea, grupul, parohia? Sau mă comport în mod rațional, întrebându-mă: „Am orientat bine dorințele mele?” Una dintre rugăciunile potrivite acestei reflecții poate fi Psalmul 62: „Sufletul meu e însetat de Tine”; întâlnim pe omul dorințelor, care are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul Tău”. Este istoria unei dorințe
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
în mod rațional, întrebându-mă: „Am orientat bine dorințele mele?” Una dintre rugăciunile potrivite acestei reflecții poate fi Psalmul 62: „Sufletul meu e însetat de Tine”; întâlnim pe omul dorințelor, care are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul Tău”. Este istoria unei dorințe limpezi, perfecte, clare, drepte. Un altul este Psalmul 8: „Ce este omul, că te gândești la el
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
odată pe an, în octombrie, dacă nu cumva doar la curlingerea discursivă a Prefectului cu orice prilej festiv, iar intelectualitatea la un singur specimen, deosebit acesta, profesorul Florin Paraschiv. Prin comparație, Iașii simiradinizați răsar ca un Taj Mahal al cugetului însetat de incertitudini. Apoi, să nu uităm, Darie: Simirad, cu ani în urmă, pornea la treabă cu entuziasm și bine intenționat. Multe va fi făcut și dres pentru urbea-i de erecțiune (ca să ne exprimăm precum Costachi Ciopi): fluidizarea traficului, asfaltarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vapoarele au fost inventate pentru a se descoperi naufragiile. * Parașutele sunt jumătăți de ouă făcute în zbor. * Să nu te crezi pasăre când zbori cu avionul. * Mersul cu vaporul nu este echivalent cu înotul. * Prin porturi, marinarii beau fiindcă sunt însetați de uscat. * Amețiți de zborul prin aer, aviatorii se îmbată pe pământ. * Bucuria are durata clipei; supărarea - a veșniciei. * Oferă ca și cum tu ai fi cel ce primește. * Bucuria prea multă nu strică; doar poate deruta. * Săracul e mai generos; bogatul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
astăzi. Să nu se creadă însă, că Apostolii nu și-au dat seama, că adepții lor nu prea-nțeleg pe Acel Iisus, Care vorbise de "închinarea în spirit și-n adevăr", de "apa cea vie, din care bând, nu mai însetezi niciodată", de "pâinea vieții etc. etc.". Și-au dat seama și ca dovadă, avem Epistole explicative 218 ale Apostolilor Pavel, Iacov, Petru, Ioan, Iuda (altul Iuda Vânzătorul) în care căutau să le dea și norme de viețuire în familie și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
recoltei. Lumea e o vale de plângeri [...]. Nașterea lui Hristos la timpul său nu era pe placul tuturor, în frunte cu Irod se cutremurau toți păcătoșii [...]. Ne-a mai rămas însă mângâierea că o parte mare din poporul nostru e însetat după mântuire [...]. Unde poporul s-a lăsat de biserică, acolo și Dumnezeu și-a întors fața Sa de la dânsul [...]. Cu aceste vă doresc și Eu, din mila lui Dumnezeu, Episcopul Vostru, sărbători fericite; iar pentru anul nou un început sănătos
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]