1,702 matches
-
bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea șoselei, cu o vacă greoaie păscând, trasă de funie de o fetiță
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și altele, și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit în curtea largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am văzut, căci nu era decât una dintre clădirile mele din București, nu se știe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și și depărtîndu-și ferestrele rotunde, arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O vale plină de flori, cu un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai văzusem, deveni gravă {mi foarte gravă totuși: cu acea expresie complezentă cu care vorbești despre moartea unui cunoscut care nu ți-a fost prea apropiat) și-mi spuse repede, de parcă n-ar fi vrut să strice plăcerea acelei după-amieze însorite, că Lulu a murit. Atunci, pe terasa înconjurată de lădițe cu flori, sub ochii mirați ai lui Michi, ai femeii care servea la mese și ai 173 unor copii care-și socoteau mărunțișul, am făcut prima "criză" din cele care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii chipul însorit al călugărului Veniamin se însăilează pe foaia ta de desen, desprinzi grăbit această foaie, ceva nu-ți place, reîncepi desenul, el cuminte așteaptă, îl rogi să-ți vorbească despre sfintele moaște, de pildă, sau despre icoana făcătoare de minuni, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe unul dintre ei, iar sala de gimnastică la care mergea Clodagh nu avea creșă. Așa că s-a decis să meargă în oraș și să umble prin magazine până când va putea să se întoarcă acasă în siguranță. Era o zi însorită, iar mama și fiica se plimbau pe strada Grafton, oprindu-se - la cererea lui Molly - ca să mângâie câinele unui băiat vagabond, să admire un stand de flori și să danseze pe muzica unui cerșetor. Trecătorii zâmbeau cald către frumoasa Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai mult de rău pe soțul său. „Al meu își lasă șosetele murdare pe podea“, „Ei bine, al meu nu vede niciodată când mă tund“. Cred că de fapt sunteți toate rușinate de norocul vostru! Aflată din nou pe strada însorită, Ashling auzi o voce cunoscută: —Salman Rushdie, Jeffrey Archer sau James Joyce? Era Joy. —Cum de ești trează atât de devreme? Nu m-am culcat încă. Bună! Joy dădu ușor din cap către Clodagh. Nu se prea plăceau. Joy o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Erau unele expirate, deoarece mesajul fusese trimis de Phelim. Ashling se rugase de atâtea ori în trecut ca Phelim să o sune și, acum că o făcuse, era prea târziu. —Bună ziua, Ashling, spunea el din Sydney. Ce mai faci? Părea însorit și australian, după care a trecut din nou la accentul de Dublin. —Ascultă, am uitat să îi iau mamei un cadou de ziua ei și țin mult la asta. Vrei să îi iei tu un ornament sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ușa, el o strigă. — Hei, iubita, nu uita. Inima ei începu să bată mai tare și redeschise ușa. Ce să uit? Te iubesc? — Găsește-ți avocat! spuse el, dând din deget către ea și rânjind. Era o dimineață frumoasă și însorită. Ea mergea prin aerul lăptos și cald către serviciu. Se simțea de rahat. 41tc "41" Lisa și-a dat seama dintr-odată că nimeni nu spusese nimic de spectacole. Sau ar fi trebuit să spună Spectacolele!!!! Nu se putea gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe cei trei ca și cum s-ar distra de minune, dar oamenii nu au tendința să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum de baie și zâmbeau În direcția camerei. Silueta mamei Îți tăia respirația, mai ales Într-o pereche de bikini verzi. Chiar cu cicatricea aceea, probabil de la operația de cezariană. — Corfu, spuse doamna Lumley. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scapi prima dată, dar dac-o faci și-a doua oară, nu mai ai zile bune, Înțelegi ce-ți spun? — Am mai vorbit despre asta! — Mda, așa e. Miller părea din ce În ce mai stingherit. — Știi cum de-am ajuns În Aberdeenul cel Însorit? Arătă cu furculița spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uitasem că veneam din alt loc și aveam un drum de urmat, parcă nu exista timp și secundele erau fără șir... am plecat mai departe cu mai multă inocență și entuziasm decât credeam că există. Floarea soarelui Pășind spre zările însorite, aproape de granița distanțelor intersectate cu fluviul ce aducea apă arborelui universal, susurând ritmul vieții, într-un moment de vară intensă, am ajuns dincolo de culmea unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat prin lanul întins
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent la întâmplare și fără opreliști, pe lângă clădiri, printre crengile copacilor cu anotimpuri amestecate... Apa limpede reflecta lumina în mii și mii de stropi, umplând bazinul rotund. M-am așezat pe marginea însorită a fântânii, privind o vreme la clinchetul apei și undele concentrice de pe suprafața sa mișcătoare, aproape fără să mă mai gândesc la nimic... însă, la un moment dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că se apucase să citească tratatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o ca o dovadă maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unde fusese trimis Jim, după o săptămînă de stat În Închisoarea Centrală din Shanghai, erau vreo treizeci de persoane. În comparație cu dormitorul-celulă umed pe care Îl Împărțise cu o sută de prizonieri eurasiatici și britanici, cinematograful În aer liber părea la fel de Însorit ca și plajele stațiunii Tsingtao. Jim nu-l mai văzuse pe Basie de cînd Îi capturaseră japonezii și era bucuros că scăpase de stewardul de pe vas. Nici unul dintre prizonierii din Închisoarea Centrală, majoritatea fiind maiștri cu contract și marinari comerciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i aparțină, nu voia să arunce nimic acum. Se gîndi la doamna Philips și la discuția lor de lîngă canalul Însorit, un loc mult mai plăcut decît cimitirul lagărului, unde o Întreba de obicei despre viață și moarte. Fusese drăguț din partea doamnei Philips că Îi dăduse ultimul ei cartof și Își aminti de visele În care se părea că murise. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să promovezi Les Sprogs și să vinzi haine de gravidă și bebeluș după prelegeri. Ruby era Încântată de idee și spuse că, pentru a Încuraja vânzările, avea să vândă totul la preț de reduceri. Jill Îi arătă lui Ruby camera Însorită și cu scaune confortabile unde urmau să se țină conferințele. Apoi se Întoarseră În birou pentru a stabili datele exacte. Când era pe picior de plecare, Ruby observă că Jill avea o copie a revistei OK! pe birou. Poza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În prezent și o Împinse blând pe pat, pupând-o foarte pasional, pentru ultima oară. Capitolul 13tc " Capitolul 13" Șase săptămâni mai târziu, Sam i-a spus lui Ruby că s-a Îndrăgostit de ea. Era o dimineață de duminică Însorită și proaspătă de noiembrie și fuseseră la o plimbare prin Kew Gardens. Apoi s-au dus la un ceai la Original Maids of Honour, o ceainărie de vizavi. —Locul acesta arată de parcă e scos direct din anii ’40, spuse Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sosirea aceea, eram mulțumit. Acum eram acolo, ghemuit la capătul șezlongului ei, fără bucurie. Am remarcat o nepotrivire. Nu găseam ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se număra printre cei care știu încotro merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să ne menținem punctul de vedere. Trebuia să întreținem dispoziția Vivienei pentru că fără ea, care se descurca de minune la unghiuri și măsurători, n-am fi putut ajunge niciodată la comoară. Și totuși, în toamnă, am văzut într-o după-amiază însorită, înainte de plecarea noastră, când tândăleam de unul singur, căscând gura pe stradă - prietenii mei erau la școală -, ceva alunecând prin frunzișul rărit al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară și sigilată cu lac roșu. Nu mai încăpea nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi crezut? Eu am fost cea care a înșelat, care a înșelat cu adevărat, care a comis adulter sau cum s-o numi în ziua de azi, pe când Mark îi rezistase lui Tally chiar și atunci când fuseseră singuri sub cerul însorit al Franței. Pentru că, tehnic vorbind, încă eram căsătoriți chiar dacă eram despărțiți. Și pot eu să spun cu mâna pe inimă că am făcut-o pentru că îmi doream un copil? Cu siguranță, nu la asta mă gândisem sâmbătă după-amiază când nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui atât de caracteristic. Avea un fel socotit de a ridica un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]