2,199 matches
-
de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură voluminoasă, mormăi ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat de ce mi se întîmplă. Ea dădu din cap energic. — Da! Nu-i de mirare. Dacă te uiți prin jur, o să veti că nu mai avem mult timp. — Ce pot face? — Primul lucru este să-i convingi pe alții că exită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte hrănitoare: niciodată nu se simțise mai puternic și mai echilibrat. Zise furios pentru sine: — N-o să mai mănînc niciodată aici! Atunci o să pleci cu mine? El o privi fără s-o vadă, fără să se gîndească la ea. — Te înspăimînt, zise ea, îi înspăimînt pe mai toți bărbații. Dar pot să fiu și drăgăstoasă pentru scurt timp. Privește. El privi în jur fără nici o chipul, căutînd o cale de ieșire, pînă cînd nu mai avu unde să se uite decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se simțise mai puternic și mai echilibrat. Zise furios pentru sine: — N-o să mai mănînc niciodată aici! Atunci o să pleci cu mine? El o privi fără s-o vadă, fără să se gîndească la ea. — Te înspăimînt, zise ea, îi înspăimînt pe mai toți bărbații. Dar pot să fiu și drăgăstoasă pentru scurt timp. Privește. El privi în jur fără nici o chipul, căutînd o cale de ieșire, pînă cînd nu mai avu unde să se uite decît în față, iar expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe gînduri în scurtele pauze pe care și le lua, felul în care l-a mustrat cînd s-a zăpăcit în timpul unei lecții despre citirea orei - a ajuns la convingerea că nu se gîndea să-l pedepsească, și asta îl înspăimîntă și mai tare. îi era frică de durere, dar merita să fie lovit, și nu urma să fie lovit. Nu se întorsese în aceeași casă. CAPITOLUL 13. Un cămin Se schimba ceva în casă. Părea cuprinsă de o nelămurită stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
admir, bineînțeles, îndemînarea și gîndirea, și sînt convins că și adunarea bisericească o va face. Dar mă tem că nu vor fi de acord cu descrierea pe care i-o faci lui Dumnezeu. Nu, nu cred. Vezi tu, îi va înspăimînta pe copii. în rest, totul e frumos: lumină, spațiu, oceane, munți, toate păsările și animalele astea, dar Dumnezeu, nu. O, nu. — Dar fără Dumnezeu am avea o reprezentare pur evoluționistă a creației! strigă Thaw. — Sînt multe de zis în privința noțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce te privește. Ceasul lui Goyssen arăta 4 și 12 minute. Conform ritmului accelerat al timpului care acționa asupra sistemului nervos al lui Prescott, cele cinci minute trecuseră. "Prea repede" ― își zise Gosseyn. Înjumătățind durata reală, nu reușiră să-l înspăimânte cu adevărat pe Prescott. Era prea târziu să mai dea înapoi. Dacă tipul trebuia să cedeze, acum era momentul. ― Cele cinci minute au expirat ― anunță el cu un ton tăios. Își ridică arma. Chipul lui Prescott deveni de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
am spus, ca să spun ceva, și râdeam cam aiurea. Râdea și Constantin. Câinele-șobolan o luase din loc, pe strada Batiștei. * Mii de șobolani giganți au atacat trei sate din vestul Javei, distrugând culturile de orez și hambarele. Populația a fugit înspăimântată în case. 13. Ceva ca o pasăre trecu printre noi, i-am auzit fâlfâitul. „Așa sunt toate“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre pasăre sau despre Dryope. „Părerea mea e că nu există nici o deosebire între
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deschide de jos, fiindcă dacă se întâmplă să constat contrariul, tot am timp să folosesc suflorul ăsta cel puțin o dată. - Sunt închise, zise Oreldon, posomorât. - Perfect, zise Gosseyn. Acum să ne grăbim să le închidem și pe celelalte. Oreldon privea înspăimântat prin culoarele laterale pe care le întâlneau în cale, dar dacă spera să vadă vreun membru al echipajului, fu dezamăgit. În afară de zgomotul ușor al mișcărilor lor, nu se mai auzea nimic. - Cred că s-a culcat toată lumea, zise Gosseyn. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce te privește. Ceasul lui Goyssen arăta 4 și 12 minute. Conform ritmului accelerat al timpului care acționa asupra sistemului nervos al lui Prescott, cele cinci minute trecuseră. "Prea repede" ― își zise Gosseyn. Înjumătățind durata reală, nu reușiră să-l înspăimânte cu adevărat pe Prescott. Era prea târziu să mai dea înapoi. Dacă tipul trebuia să cedeze, acum era momentul. ― Cele cinci minute au expirat ― anunță el cu un ton tăios. Își ridică arma. Chipul lui Prescott deveni de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să caute rezultatele loteriei, se tot uită cu atenție pe fiecare pagină, ținând cele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de acel chin scurt și neașteptat. În față se afla un magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut! Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu trupul răsucit stângaci, doar vag conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ofensat, dar, pentru propria dumneavoastră siguranță, să nu atingeți nici un trup omenesc cu care ați veni întâmplător în contact. McAllister fu cutremurat de un fior ca de gheață. Apoi, deodată, simți un val de enervare văzând chipul fetei atât de înspăimântat. - Uite ce e, vreau să lămuresc bine lucrurile. Înțeleg că aici putem vorbi fără nici un pericol cu condiția să nu te ating și nici să nu mă apropii de dumneata. Așa e? Fata încuviință din cap. - Dușumeaua, pereții, toate mobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spuse cu o voce joasă, pe un ton repezit: - Du-te înăuntru și fă-l să dea tot ce poate. Un personaj foarte important l-a căutat azi de două ori și el nu era aici. Acum e nervos. E înspăimântat de ceea ce spune când e beat. Știi, nu îndrăznește să se atingă nici măcar de o picătură când iese din oraș. Cayle îl urmă pe perfidul căpitan, în vreme ce în mintea lui căpăta contur un alt tablou al Imperiului Isher. Iată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
zgomotoși să tacă dracului odată. Ar fi vrut să sară și să alerge și el ca nebunul dintr-o parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă a acestui spectacol îl înspăimântă pe Fara. Se gândi, nesigur: "N-am de gând să mă fac de râs. Eu unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată de forța pe care o citea în ochii lui, apoi se calmă. Hedrock vorbi liniștit: - Maiestate, aveți posibilitatea să faceți un act de bunătate fără seamăn în favoarea unui om care se află la aproape cinci milioane de ani de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ia pe Eleonor, după ce se îmbătase de muzică, dar Eleonor dispăruse. Când plecase? Pe unde, fiindcă ușa prin care intraseră în salonul de muzică ori de dans dispăruse și ea, iar peretele era neted și fără un semn? Omar se înspăimântă pentru o clipă, însă când se duse înainte, chiar înspre răsărit, constată că peretele devenise elastic și putu să treacă prin el, ca printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce pătrunsese într-o grădină. Aici muzica încetase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-l determinase să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația nedeslușită de panică pe care o încercase după 40 de ani. Ultima încurcătură, la Liverpool, îl dăduse peste cap. Pe vapor, în drum spre țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci spre bătrâni urlînd: Voi?! Din cauza voastră? Voi i-ați făcut asta! Căruntul gemu. Abia putea vorbi. ― Nu sânt ei vinovați. Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așa mi se pare că numesc domnii de la poliție acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asudate plimbîndu-le discret în lungul pantalonilor. Ținea spinarea încordată și clipea des, fără să-și ia ochii congestionați de la maior. ― Liniștiți-vă, spuse blând Cristescu. Pilotul respira greu. Izbucni: ― Mi-e frică! În viața mea n-am fost atât de înspăimîntat! Unul dintre ei e nebun. Nu glumesc, vreau să spun, nu exagerez. Reacționează ca un dement, râde, urlă, e duios, n-are nici un fel de control. ― Nu mi-ați spus cine sânt invitații părinților dumneavoastră. ― Doi prieteni vechi. Îi știu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frig... N-am întîlnit încă un cuplu care să le semene. Ea e dactilografă. N-a vrut să se angajeze niciodată. Lucrează acasă pentru diverși particulari, de dimineață până seara, uneori, dar ideea de a-și lua un serviciu o înspăimîntă. Panaitescu avea licența în matematică și trăia din meditații. Mi-a spus odată că n-a pus mâna în viața lui pe un catalog. Munceau 10-12 ore pe zi. Seara se puneau la patru ace și plecau în târg. ― Unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mică precizare privind vârsta, profesiunea, situația familială până la nepoți, precum și anul, ziua și fapta de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind cum îi transpiră degetele pe scoarța neagră de piele, aici e toată viața lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii etc. a declarat public la 12 februarie 1934, în barul Cazinoului din Sinaia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]