36,299 matches
-
Constantin Toiu qui a eteă un merveilleux public. J^en ai garde un innoubliable souvenire. Arlette Bourdelle Guide a Sache, le 13 Septembre 1971. Hm, innoubliable. Le moț juste! Fără falsă modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-și găsise în fine
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Interne a cărui ineficientă organizatorică putea avea consecințe catastrofale în timpul mineriadei. Cozile uriașe din ultimele săptămîni de la porțile administrațiilor financiare spun și ele destul despre mobilitatea unui minister atît de important cum e cel de finanțe. Un minister care, mai întîi amenință cu amendă și de-abia după aceea catadicsește să-l lămurească ce are de făcut pe cetățeanul dornic să nu calce legea. Izbîndă acestui minister e de mai mulți ani una și aceeași - îi calcă pe nervi pe oamenii
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
interbelic și chiar de mai tîrziu. Revenind la dezbaterile despre românul interbelic, așa cum s-au petrecut în epoca, d-na Carmen Matei Mușat ne propune patru opinii. Au fost, incontestabil, bine alese. Mă voi opri la trei dintre ele. Mai întîi aceea a lui Mihai Ralea din 1927. E intitulată De ce nu avem român, dezvăluind că sociologului și criticului literar M. Ralea i se părea, chiar în a doua jumătate a celui de al treilea deceniu, că încă n-avem român
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
un jalnic, detestabil coteț! Pe ultima sută de metri, ca și cum mizeria guvernanților n-ar fi plutit ca osânza pe burta mitocanilor, două noi sfidări ale bunului simț se adaugă infinitului lanț al rușinii publice care a dominat anul 1999. Mai întâi, primirea lui Teoctist Arăpașu ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității. Să le analizăm
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
de ani, care a făcut să rămînem mult înapoi"). De acest Hacman se va lovi Porumbescu constant, în cariera sa de preot, respingîndu-i-se înaintarea în grad, menținut, cu socoteală, tot timpul preot de țară în sate din județul Suceava, mai întîi în fericita Stupca, apoi, din 1884, în Frătăuții Noi. Să amintesc, la același capitol al vieții publice, de participarea părintelui Porumbescu, în 15 august 1871, la vestita serbare de la Putna, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la întemeierea mânăstirii
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
nevoie de sîngele rece al unui cosmonaut pentru a putea înfrunta puzderia de monstruleți care năvălește asupră-ți din pîntecele cărții-mamă. Să doborîm greșelile de logică, sau pe cele de limbă? Să demontăm amplele sale minciuni sau să stîrpim, mai întîi, tentacularele sale platitudini?" Căci Mircea Platon nu e capabil să demonteze ceea ce el numește "amplele minciuni", rod al "unui spirit lucrativ mercenar". Îl enervează că Z. Ornea "scrie cu înverșunare de maniac, de zeci de ori, că N. Iorga sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
semnalare aparte, dacă nu m-ar surprinde, în cazul amîndurora, o anumită incompetență editorială, afișată senin, un anumit sentiment acut al inadecvării, al nerespectării unor principii evidente și elementare de eticheta conceperii unei cărți, dacă se poate spune așa. Mai întîi de toate, cine sînt Casamayor și Tatiana Lebedeva? Nu avem un răspuns. M-am străduit, recunosc nu cu prea multă insistență și probabil de aceea fără succes, să aflu eu unul, spre a-l oferi cititorilor. Dar o asemenea misiune
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
clișeu, ceea ce s-a înfăptuit pentru că nu se putea spune - pentru că (dacă ar fi să continuăm metafora centrală a cărții de față) vorbirea îi era interzisă subiectului (eului), ea era imposibilă, nerealizată. Gestul autorului adaugă acestui text scris la persoana întîi o macabră garanție a autenticității, a identității dintre eul narator și eul auctorial, transformîndu-l într-o confesiune cu implicații tragice, dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
Mă simțeam puternic și sigur. Ca Meșterul Manole / am cutezat / să ridic o construcție / care să dăinuie veșnic. / Am început lucrul / și le-am chemat la mine / pe toate: / pe Maria, pe Ana, / pe Alexandra, pe Ioana... / Care va ajunge întâi, / pe-aceea-n perete o voi zidi. / Dar din toate femeile / a venit una singură: / Mama. Tu nu m-ai strigat, / fiule? («Mică baladă» VRF, 56 / Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română, nou mesianism, imnologie etc. TGrp, 298). Istoricul Ion Rotaru apreciază
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Că m-ai ajutat, isteț, / Să trăiesc un timp măreț, / Că mă-mbraci, că m-ai născut, / Iar eu mă uit peste Prut... Dar ce fel de ajutor / Când mai sunt măturător / Al străzii pe care stai / Plină zilnic de-ntâi Mai... / și ce fel de falnic timp / Când muncesc ca robu-n câmp, / Când ficatul mi-i distrus / De otrăvuri ce-ai adus; / Când ne mor copiii-n leagăn, / Iar tu cânți pe sub mesteacăn / și te bați cu pumnu-n piept / C-
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
sămânță. / Tunet să fii. / Ploaie să fii. Lumină să fii. Să fii os / de-al fratelui tău / retezat de sabia dușmană. / Brăzdar să fii. / Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ / îndurerat / de-atâta rod. («Dar mai întâi” VRF, 31). Mâna Mamei-Patrii este coroană-mpărătească pe fruntea fiului: Când m-am născut, pe frunte eu / Aveam coroană-mpărătească: / A mamei mână părintească, / A mamei mână părintească. // Duios, o, mâna ei întâi / Cu mâna dragei mele fete / S-au întâlnit la
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care a fost personajul principal al programelor de Revelion t.v., a fost tăvălit în cele mai joase chipuri posibile de tot felul de persoane care ar fi trebuit mai întîi să-și rezolve complexele sexuale. Scenetele construite pe apropouri sexuale au fost de o cumplită lipsă de minimă delicatețe, încît rezultatul a constat într-un fel de viol al telespectatorului. Astfel că dacă n-a venit sfîrșitul lumii, calendaristic, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
al adâncului mării, cât și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea soldurilor de pâine de casă, îngustimea taliei de trestie necoapta sau sfârcurile sânilor că boabele de coarna?" Dacă susține cumva că scrie (doar) pentru sine, A. Calafeteanu are, negreșit, dreptate. Dezastrul, român, București, Edit. Eminescu, 1998, 410 pag., preț
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
puternică mi se pare această nuanță depreciativa în cazul femininelor cetățeana și în special cetățeanca. Ultimul e derivat cu sufixul -că, azi simțit că popular și învechit. (Oscilația formelor feminine este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale cuvintelor, mai ales în măsura în care nu sînt deductibile din sensul
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
artistice și morale ușor de recunoscut - aceea a pictorului, si nu numai, Sorin Dumitrescu. Numită, cu o motivație teoretică bine țintită, Rudenie și patrimoniu, această expoziție are cîteva caracteristici care o individualizează decis în peisajul expozițiilor curente din România. Mai întîi, o individualizează faptul că ea nu este o expozitie curentă. Deși, la prima vedere, ar putea trece drept o simplă expoziție de grup, si nu una de grup foarte larg, în intenții și în fapt ea este una de atitudine
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
exaltarea sincroniei în detrimentul diacroniei și, finalmente, integrarea tuturor lucrărilor, prin anularea oricăror specificități rebele, într-o demonstrație unitară. Mai mult decît oricare dintre acțiunile anterioare ale lui Sorin Dumitrescu, acesta expoziție dezvăluie un lucru fundamental: programul spiritual-crestin al Anastasiei este, întîi de toate, o proiecție culturală, o recuperare, un joc rafinat și grav. Dacă mîntuirea așteaptă sau nu la capătul lui, rămîne de văzut. Ceea ce se știe însă sigur este faptul ca întreg instrumentarul de lucru face parte din inventarul celei
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
sugestii, idei importante. Updike însuși a fost întrebat dacă lucrînd la alcătuirea acestei cărți concepția să despre literatura americană s-a modificat în vreun fel. Răspunsul lui, indirect, a fost negativ. Dar două chestiuni remarcate de Updike sînt semnificative: mai întîi că decadă 20 a fost cea mai unitară din punct de vedere stilistic în literatura americană, si apoi că între anii �70-�80-�90 e foarte greu să faci diferența. Nu știu dacă se poate citi, discret, în această de pe urma
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
devierile adesea intenționate de la acesta. Evident, asemenea analize pot avea aplicații în tratamentul lexicografic al cuvintelor și al expresiilor, sau in învățarea limbilor străine, mai ales cînd normele de uz nu sînt explicitate (pentru română, e cazul unor sinonime - prim / întîi, tot / mereu - a caror distribuție nu e identică, dar e greu de descris). an intervenția să, o cercetătoare - Elenă Tognini-Bonelli - a prezentat de pildă, cu destulă prudență, utilizarea rețelelor informatice pentru constituirea unui corpus de citate, oferind un exemplu interesant
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
părinți, care sar în apărarea virginității morale a bieților elevi, dar, totodată, dau buzna să cumpere cel dintîi număr al versiunii românești. Idealismul pe care l-am menționat încurajează o falsă pudoare, de care mulți nu sînt foarte mîndri. Mai întîi, pudoarea aceasta nu functioneaza decît atunci cînd operele sînt recente. Ceea ce i se reproșa lui Arghezi în prima parte a secolului, i se trece cu vederea în cea de a doua. Astăzi nimănui nu-i mai dă prin cap că
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
pentru a obține un lucru trebuie să luptăm cu ghearele și cu dinții. Că urmași ai latinilor, ar fi trebuit să știm că sintagma "do ut des" - "da ca să ți se dea" - are o conotație temporală: pentru a primi, mai întâi trebuie să dai! Or, noi așteptăm în continuare să ni se dea, somnolând mioritic și lamentându-ne că lumea (occidentul, ungurii, rușii, patagonezii, mai nou și masonii!) vrea să ne distrugă. Adevărul trist e că lumii îi pasă prea puțin
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
amplasarea, pe 1 decembrie l998, a statuii. Așezată într-un loc foarte sensibil, atît din punct de vedere moral, cît și dintr-unul strict ambiental, în Piața Revoluției, vis-a-vis de biserică Kretzulescu, lucrarea lui Spătaru are cîteva calități remarcabile: mai întîi ea renunța la clișeele reprezentării de tip eroic, la acele ifose megalomane care distrug, încă din faza de machetă, orice sîmbure de autenticitate și de viață. an al doilea rînd, viziunea artistului este una de tip sintetic și ea împăca
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
-o, în România literară, privind internaționalizarea limbajelor artistice în cadrul Bienalei de la Veneția. Cum o asemenea îngrijorare conține, după cum denotă contextul, un aprioric mauvais goût și dovedește o flagrantă priponire sub orizonturi estetice mumificate, mă grăbesc să fac cîteva precizări: mai întîi, recunosc explicit că sînt îngrijorat. ansa nu internaționalizarea limbajelor mă îngrijorează - acest proces este legitim și el trebuie exploatat inteligent, iar nu deplîns - , ci superficialitatea comunicării, informația în grabă și confecționarea, de dragul demonstrației, a unor atitudini de care tocmai vrei
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
de partidul comunist să "îndrume" creația literară. Drept urmare, nu reușește - și nici nu încearcă - să surprindă nimic din complexitatea și nici măcar din pitorescul "personajelor" sale. Memorialistul povestește, de exemplu, cum l-a vizitat pe Tudor Arghezi în 1950 la Mărțișor, întâi ca să-l convingă să traducă în limba română fabulele lui Krîlov (în materie de traduceri, aveau prioritate absolută autorii ruși) și a doua oară ca să-l determine să accepte anumite modificări ale versiunii românești. Singură remarcă pe care o face
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
alte cuvinte era vorba mai mult de o reconstrucție tendențioasa decît de o sanctificare! De-o mutilare! Ov.S. Crohmălniceanu se rostea marțial tot timpul, pretinzînd că, în viziunea "criticii științifice", al cărei delegat era, bineînțeles, d-sa, trebuia respinsă mai întîi de toate eminescologia dintre cele două războaie, sau, spre a-i reda întocmai cuvintele: "mitul eminescian, falsurile, exegezele trucate, evangheliile apocrife, toata atmosferă de ficțiune întreținută de critică burgheza în jurul persoanei lui Eminescu". Pe valurile limbii de lemn plutesc și
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au adeverit însă întru totul. Mai întâi viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o operă, un joc al copiilor (realitatea dura dovedind că în mare măsură acei copii au fost obiectul, iar nu subiectul jocului
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]