3,269 matches
-
implicării religioase: credința religioasă, practica religioasă, experiența religioasă, cunoașterea religioasă și implicațiile religiozității asupra vieții cotidiene a individului. Lucrarea de față a optat pentru analiza a două dintre aceste dimensiuni: credința religioasă și practica religioasă. Opțiunea pentru acestea nu este întâmplătoare, cele două oferindune informații atât despre internalizarea religiei (credința religioasă), cât și despre manifestarea exterioară a religiozității - practică religioasă. Tot în sfera manifestărilor exterioare ale religiozității am inclus și afilierea religioasă care ne dă o măsură mai slabă a identificării
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
călătorit prin Italia, nu a fost niciodată la Florența. Voltaire cel puțin acorda, cum am văzut, o deajuns de bună prețuire literară Divinei Comedii. Dar asta nu are prea multă importanță. Grav e de a considera naturale, adică spontane și întâmplătoare, frumusețile poemului și de a nu înțelege că el e exemplar pentru spiritul rațional și constructiv al culturii medievale, a cărei concepție monumentală e totdeauna legată de programe riguros premeditate. Asta Goethe măcar o știa, indiferent de părerea lui despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în forme obiective pentru milenii. Ce înseamnă cărțile, nu-i fac nimănui injuria de a voi să-i explic. Dar insist asupra valorii pe care o are nu numai substanța lor intelectuală, dar și corpul lor material. Răsfoirea cărții, recitirea întâmplătoare sau premeditată a unor pasagii, meditația și visarea pe marginea ei, toată această gamă de superioare voluptăți nu poate fi niciodată înlocuită, așa cum se preconizează azi, prin metode audio-vizuale sau mai știu eu care. Am asistat asta-toamnă la prelegerile unor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
despre o mamă dușmană. Nu puteam să n-o îndepărtez astfel încât să nu privilegiez rodul său. Aidoma cardinalului Florit, care, vorbind în mod just despre uciderea pruncilor (fetușii), ignoră uciderea pruncilor (femeile în calitate de cetățeni inferiori). Dar, așa cum trebuie considerată pur „întâmplătoare” eventuala mea concordanță ideologică cu Nello Ponente, la fel de „întâmplătoare” trebuie considerată și coincidența opiniei mele asupra avortului cu cea a cardinalului Florit. Într-adevăr, eu exclud că are dreptul de a vorbi despre uciderea fetușilor cine nu a vorbit la fel de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îndepărtez astfel încât să nu privilegiez rodul său. Aidoma cardinalului Florit, care, vorbind în mod just despre uciderea pruncilor (fetușii), ignoră uciderea pruncilor (femeile în calitate de cetățeni inferiori). Dar, așa cum trebuie considerată pur „întâmplătoare” eventuala mea concordanță ideologică cu Nello Ponente, la fel de „întâmplătoare” trebuie considerată și coincidența opiniei mele asupra avortului cu cea a cardinalului Florit. Într-adevăr, eu exclud că are dreptul de a vorbi despre uciderea fetușilor cine nu a vorbit la fel de public și de explicit despre masacrele evreilor, de exemplu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Camon. Acest text, ca să ne înțelegem cât de cât, se numără printre acelea care pentru noi constituie un „pamflet”, o „predică”, un „eseu critic”, o „invectivă”, dar nu este nimic din toate astea. Asemănările cu aceste „figuri” structurale sunt complet întâmplătoare; după cum sunt întâmplătoare referirile la noțiuni și la termeni pe care autorul îi preia de sus: cultura parohială (după câte se pare, foarte bine organizată în Veneto) și mass-media. Ceea ce predomină în întreaga scrisoare este „lipsa de formă”, în care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca să ne înțelegem cât de cât, se numără printre acelea care pentru noi constituie un „pamflet”, o „predică”, un „eseu critic”, o „invectivă”, dar nu este nimic din toate astea. Asemănările cu aceste „figuri” structurale sunt complet întâmplătoare; după cum sunt întâmplătoare referirile la noțiuni și la termeni pe care autorul îi preia de sus: cultura parohială (după câte se pare, foarte bine organizată în Veneto) și mass-media. Ceea ce predomină în întreaga scrisoare este „lipsa de formă”, în care vocea și sentimentul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
veniseră din Algeria din cauza războiului colonial, erau și ei anticomuniști, dar n-o spuneau pe față, erau prietenoși față de mine, dar fără ostentație. Care au fost primele impresii despre emigrația românească din Franța? Primele contacte cu emigrația românească au fost Întîmplătoare și nu le-am căutat. Vedeam români, dar nu-i căutam cu dinadinsul. Mă duceam de cîteva ori pe an la biserica română din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării Întîmplătoare, nu ceva În sine, ci un act determinat mai ales de cauze personale de moment sau de motivații naționale ori economice care nu intrau sub incidența statului român, așa cum era cazul românilor care trăiau În afara granițelor. În sfîrșit, românii care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aflate sub stăpînire străină, nu și la cei din România. Oricum, „comportamentul” exilaților din România ocupată de Moscova, care nu erau țărani transilvăneni, bănățeni sau bucovineni, ci oameni educați, care realizau exact situația În care se aflau, nu avea decît Întîmplătoare puncte comune cu emigranții de la Începutul secolului, care nu știau ce Îi aștepta, ce vor face și nici nu intenționau, În cele mai multe cazuri, să rămînă În America, putîndu-se Întoarce, dacă voiau, În provinciile de unde plecaseră sau În țara conaționalilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, În mare parte bazate pe antisovietism. De aceea, relațiile cu „țările-surori” sînt pasager amintite, sugerîndu-se mai curînd realitatea unei aglomerări Întîmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decît o bună vecinătate ori vreo Înfrățire ideologică, mai degrabă o acerbă competiție pentru resurse decît dorința de a detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, Întreținînd aversiuni bine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
îndoielnice. Amelia sau Victima amorului (1849) este o melodramă aservită tuturor clișeelor genului. Monumentul de la Călugăreni (1871), unde se preamăresc virtuțile străbune, învederează, în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast în „Literatorul”, drama Proscrisul (1880) indispune prin stilul sentențios și grandilocvent. Unele pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
Unului. Dintre marii poeți contemporani ai unității mistice (Ștefan Aug. Doinaș, Daniel Turcea, Nicolae Ionel), M. împinge rafinamentul cuvântului la limitele tăcerii. SCRIERI: Cartea nunților, București, 1968; Locul sâmburelui, București, 1973; Carte singură, postfață Dan C. Mihăilescu, București, 1982; Fluviul întâmplător, București, 1985; Semne de carte, București, 1988; Lumina de seară, București, 2000. Traduceri: Luis Martín-Santos, Vremea tăcerii, București, 1967; Istoria ilustrată a picturii. De la arta rupestră la arta abstractă, București, 1968; Boris Vian, Spuma zilelor, pref. trad., București, 1969; Calderón
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
tipărește un volum de literatură științifico-fantastică, Misterul camerei închise, care cuprinde „nouă povestiri incredibile”. La prima vedere, cărțile lui M. s-ar încadra în categoria critică universitară, având în vedere un anume echilibru al opiniilor exprimate și o ordine, deloc întâmplătoare, a domeniilor abordate: întâi o temă, apoi o specie și, în fine, un autor. Dar criticul e neîncrezător în ideea de metodă, socotind că principala calitate este inteligența critică, echivalată de el cu talentul. Primul său volum, Poezia criticilor, este
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
o temă și este, cel puțin din punct de vedere teoretic și istorico-literar, o exegeză exemplară a domeniului. Pentru M. alegerea operei lui I.L. Caragiale ca poligon de încercare pentru un instrumentar critic cu aplicație personală nu a fost deloc întâmplătoare. Inteligența scriitorului și inteligența criticului, un blazon asumat, au funcționat ca adevărate afinități elective. Cartea Caragiale și Caragiale a presupus și cercetări minuțioase de istorie literară, finalizate cu identificarea în presa vremii a unor texte necunoscute. Efortul denotă, pe de
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
de a aranja drumurile, canalele, iar mai apoi căile ferate astfel Încât să pornească toate de la Paris, ca spițele unei roți (figura 12). Asemănarea dintre acest plan și cel al pădurii de stat bine administrate (tire-aire) conceput de Colbert nu era Întâmplătoare. Ambele proiecte erau menite să maximizeze accesul și să faciliteze controlul central, iar tipul de simplificare selectat era, și de această dată, complet dependent de locație. Pentru un funcționar care lucra În centrul rețelei, acum era mult mai ușor să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
semn de salut, admirarea unui bebeluș, Întrebări precum: „De unde ați luat perele acestea frumoase?” - pot fi considerate banale. „Cu toate acestea, suma lor nu este deloc banală”, insistă autoarea. „Totalitatea contactelor publice neprotocolare ce au loc la nivel local - majoritatea Întâmplătoare și asociate cu diverse comisioane și toate inițiate de persoana În cauză, nu impuse de altcineva - duce la Înțelegerea identității publice a oamenilor, la apariția unei rețele de respect și Încredere colective și la formarea de resurse pentru cazuri de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
urmare, predispuși la Îmbolnăvire, trebuie luate măsuri cvasi-radicale pentru a controla mediul În care cresc. Ei sunt asemenea unui pacient uman cu un sistem imunitar compromis, care trebuie ținut Într-un câmp steril pentru a nu fi victima unei infecții Întâmplătoare. În cazul nostru, câmpul steril este asigurat de folosirea generalizată a pesticidelor. Fiind cultura cea mai răspândită din Statele Unite (85 de milioane de acri În 1986) și prima care a fost hibridizată, porumbul a oferit condiții de existență aproape ideale
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întâmplare semințele pentru sezonul viitor sau chiar dacă ar lăsa recolta pe câmp pentru ca plantele să se reînsămânțeze singure, rezistența culturii din anul următor crește. Este vorba de un fenomen numit „rezistența câmpului”. Indiferent care soiuri (inclusiv cele provenite din Încrucișări Întâmplătoare și mutanții) rezistă cel mai bine În timp la paraziți, adversități meteorologice și așa mai departe, ele vor contribui, vrând-nevrând, cu o parte mai mare din sămânța lor la recolta din sezonul viitor. Vezi Harlan, Crops and Man, pp. 117-133
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dialoguri mărunte și pline de tâlc, amintiri din copilărie, fragmente de cugetări, rapoarte de activitate către ministrul de Interne de la Budapesta, diverse depoziții și note informative. Aceste texte, transcrise cu italice, pentru a delimita discursul auctorial de relatările unor naratori întâmplători, mimează și subminează stilul juridic-administrativ, dar și neorealismul optzecist, printr-o implozie de poezie aproape suprarealistă. SCRIERI: Desiștea, București, 1990; Desiștea II, București, 1996; Ariel, București, 1997; Povestiri din Medio Monte, București, 2000; Casa din Piața Gorky, Baia Mare, 2001; Vacek
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
puterea s-a transmis în cadrul aceluiași grup de familii. Oricine a pătruns vreodată în hățișul genealogiilor fanariote, nu pentru desfătarea personală, ci pentru a identifica subtextul social al unei politici, a observat în încâlcirea unor relații de rudenie numai aparent întâmplătoare chezășia mereu înnoită a alianțelor imediat utile. Un exemplu este cel al familiei Manu, care s-a menținut neîntrerupt într-o poziție de autoritate din anii 1740 până la Unire (și chiar mai târziu, căci generalul Gheorghe Manu, prim ministru între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-o în perioada interbelică, respectiv la 3 martie 1921. Documentului politic îi era alăturată o convenție militară, care preciza detaliile colaborării româno polone din acest domeniu 6. Apropierea dintre România și Polonia la începutul perioadei interbelice nu a fost una întâmplătoare, ci se baza pe abordarea în comun a diferendelor ambelor părți cu Rusia bolșevică. Pe lângă aceste interese comune, negocierile dintre România și Polonia, deși finalizate prin această alianță defensivă, au scos la iveală și unele divergențe, mai ales în privința celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Primii care au reacționat au fost sovieticii, care au propus organizarea unei conferințe la București, la care să ia parte Marea Britanie, Franța, Polonia Uniunea Sovietică și România. Alegerea capitalei României ca loc de desfășurare al unei asemenea întâlniri nu era întâmplătoare, Litvinov argumentându-și propunerea prin aceea că astfel s-ar fi obținut un dublu efect psihologic, atât la București, cât și la Berlin 51. Britanicii se gândeau și ei la ceva similar, chiar dacă nu la o conferință. La 20 martie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cauzale 55. De asemenea, imaginea globală asupra omenirii, asupra raportului cauză-efect, este una dintre manifestările tendinței spre explicații ultime, proprie mitului 56. E vorba de o totalitate intuitivă, diferită de totalitatea conceptuală a științei, mitul transformând relațiile provocate și totuși întâmplătoare, dintre oameni și fapte, în raporturi de identitate 57. Relațiile pe care le presupune sunt în așa fel încât cei care intră în ele nu se includ într-un raport ideal de corespondență biunivocă 58. Din contra, aceștia sunt identici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
7”. IRONIA EVOLUȚIEI, DILEMA SOCIETĂȚII În cultura noastră, mulți dintre noi au ajuns să creadă că nu trebuie să simtă plăcere sexuală În afara unei relații de iubire. Și aici apar consecințele fizice și emoționale la femeile care au relații sexuale Întîmplătoare. Oricît de nedrept ar putea părea În anumite privințe hormonii noștri au tendința de a susține modelul tradițional ce leagă sexul de o relație de iubire stabilă. Ca sa fiu Înțeleasă corect subliniez faptul că eu nu spun “Așteptați-l pe
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]