26,133 matches
-
recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri dragi și să le pun la presat. Mi-ați scris să vă trimit vești. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis un grupaj poematic. Unele întâmplări se repetă... N-am putere să cred în bine... După două săptămâni de la intervenție, primul lucru ce l-am făcut, la întoarcerea din spital, a fost să-mi aduc lemne, ca să fac focul. Până s-a încălzit, am curățat zăpada
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să le modifice substanța. O prefer, desigur, pe cea din urmă
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul din duioșia lui Pillat: "iată, această femeie în crinolină este bunica pe care am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului nu sînt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decît al orelor de veghe." Și cartea e făcută, de-adevărat, din întîmplări ale somnului. Din loc în loc, "atacuri" de teoretizare: "povestesc doar pentru mine, de bună seamă
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului nu sînt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decît al orelor de veghe." Și cartea e făcută, de-adevărat, din întîmplări ale somnului. Din loc în loc, "atacuri" de teoretizare: "povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate." Dar, dovadă de cît de bine învelit e metatextul
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
în sensul bun al cuvântului, și "bun" în sensul rău, Dorin Tudoran este un personaj fascinant. L-am văzut prima oară cândva pe la mijlocul anilor '70, pe o scenă din Arad, când, colaborator al revistei "Flacăra", scria o ironic-sardonic-patetică relatare a întâmplărilor coordonate cu binecunoscuta impetuozitate de tip tăvălug a lui Păunescu (cei doi, firi perfect antagonice, au fost colegi încă din adolescență). A recitat una sau două poezii, a primit cu indiferență aplauzele, apoi s-a așezat pe scaunul ce-i
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
care felicită Contemporanul cu prilejul aniversării este impresionantă. Textele lor plus fotografiile unor scriitori români contemporani, răspândite în toate paginile revistei, dau o puternică sugestie de populație scriitoricească numeroasă, de banchet al literaturii române. Cîți ochi, atîtea piese ă aceeași întîmplare, văzută de mai mulți martori, poate fi povestită de fiecare în alt fel este o experiență curentă. Dar ce te faci cînd relatarea unui gazetar este alterată de o antipatie apriorică și cu neputință de vindecat? Ne gîndim la conferința
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
mai ales, din faptele și destinul lor la scara istoriei românești, se pot lega firele capabile să ducă spre unele modele identificabile în istoria mai veche sau mai recentă. Cum, însă, autorul precizează, chiar pe prima pagină, că "faptele și întâmplările acestei cărți sunt imaginare", nu ne rămâne decât să îi respectăm voința și să le luăm ca atare, chiar dacă unele similitudini cu destine reale sar în ochi. Inevitabil, în centrul "istorisirilor" legate de existența Signorei Sisi stau cele două totalitarisme
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Constantin Țoiu Noaptea, cuvintele, mici, ori memorabile, sunetele, miresmele, chipurile și întâmplările lumii se reîntorc grăbite spre masa de scris, irezistibil atrase ca de un magnet. Sau poate doar un cuib... Unul conținând în miniatură un continent întreg de idei, sentimente, destine, conflicte, întrebări. Viața. Nu se poate închipui pe tărâmul mesei
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
așadar, care-mi este simpatic, mereu pe fază, slăbiciunea sa, la urma urmei, trebuie să-i readuc aminte, în fine, că, după eliberare, întors se pare că din America, de la studii, citase dintr-un articol al meu mai vechi o întâmplare cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajuns șeful statului, făcând vizite prin țară cu mașina, și care, având o maladie, oprea des limuzina și, pe marginea șanțului, se elibera... în acest timp, ceilalți, suita, se opreau și ei, respectuoși, înșirându-se pe marginea
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
cel mai mult gândul este”Socrate, concept cu greutate pentru care nici macar Albert Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane. Evident în Biblie, însă nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine să exprime și să explice în același timp, conceptul de existențialism formulat în secolul trecut (în special de către Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain și Abel. Chiar dacă, să zicem, tot omul cunoaște povestea, o reamintesc fie și numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Limite nu mai există La petrecerea în care Cântam fals, tropotim pe podele Apoi... bem delevarul că pe o otravă rară. E promoroaca pe oasele Sfinților care încă mai rabdă Să treacă peste ele senile și Pașii fetei morgane. Nuntași Întâmplările se desfac din coaja Precum stânjeneii Plantați pe linia orizontului descrescător. În nume propriu Dau alertă maximă Și ...vin contrabandiștii de aur Cu podiumul de premiere la subsioara. Nu dau replică În ziarele cu fiare ucise în lupta inegala! În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă dărnicie și fala, bretonul de la sub braț, ud și rău mirositor. O întâmplare amuzantă a avut loc într-o zi caniculară, în vara anului 2007, pe când călătoream de la București la Craiova. În compartimentul trenului, o tânără infatuata, care demonstra că a fost alergică la citit, îi lămurea pe doi consăteni că s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de probe”. ZARAZA, cea care apare că eroina romanței pe care o cântă, atât Zavaidoc, cât și Cristian Vasile (nume dat „Zaraza”, de către autor, unei țigănci crescută în alaiul a zece cobzari) nu are nici o legătură cu povestea uciderii (din întâmplare) a unei țigănci (față orfana, care vindea flori în spate la Hanu lu’ Manuc, în preajma Pieții de Flori, uneori mai cânta să-și atragă clienții), chiar în dreptul restaurantului Ciocârlia, față-n față cu Tribunalul capitalei, și al carei cadavru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trasă pe ochi a spălat cuțitul în ea. Atât le-a trebuit revistelor de scandal care au făcut o extraordinară vâlvă... cu multă imaginație a scriitorilor dornici de suspans și reclamă a publicațiilor bulevardiere, care au inventat tot felul de întâmplări cu Zavaidoc și Cristian Vasile, desi nici unul nu a fost luat de poliție și interogat. Cum acea țiganca, la rândul ei, cântă romanța Zaraza, cei care au recunoscut-o, neștiindu-i numele adevărat, au declarat că-i „ZARAZA” cea care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnița fericirii poetului însingurat monstru zămislit în pântecul cerului. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelița nins în iulie, amurg șovăielnic licornul sângelui veghează... Aș fi vrut să-ți spun... Numai iubirea poate făgădui... Gând de seară Ultima lectica verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fond, de a rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație și cel de imaginație. Sunt pagini de participare febrila la viață taberei, pagini care schițează siluete, adâncesc linii de portret și trăiesc la modul direct întâmplările zilei. Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădan i-a scos Melaniei Cuc, la editură Dacia, o carte nouă, intitulată, „Vânătoare cu soim”, subintitulata „tablete șotron”, - un mod de a surprinde scurte și rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din stele, joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
comparația între el și Gușetoiu, amândoi drepți că bradul până la adânci bătrânețe și amândoi cu mintea sprintară.) L-am adus la București la emisiune unde a făcut o remarcabilă impresie. Un batran în costum gorjenesc, care după ce a povestit niște întâmplări cu haiduci-avea un talent deosebit de narator-el însuși fiind nepotul haiducului Radu, a cântat printre altele balada”Trage Radu din Cimpoi”. Emisiunea a fost prezentată de muzicologul Vasile Donose, care după emisiune a spus. “Nea Costică nu am avut deseori cinstea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pentru o scurtă perioadă în timpul războiului, si Rica, învățătoare în comuna Păușești Mâglași. O comună în drum spre Olănești, la 14 kilometri de Râmnic. Știu pentru că am fost pe acolo și cu această ocazie doamna Rica mi-a povestit o întâmplare din copilăria lor de fete, întâmplare confirmată de doamna Călinescu. Virginica nemaiputând confirmă, fiind răpusa de un cancer spre sfârșitul războiului. Tatăl lor, tot învățător în aceiași comună, dar de fapt mama lor, avea în colivie o gaița care vorbea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
si Rica, învățătoare în comuna Păușești Mâglași. O comună în drum spre Olănești, la 14 kilometri de Râmnic. Știu pentru că am fost pe acolo și cu această ocazie doamna Rica mi-a povestit o întâmplare din copilăria lor de fete, întâmplare confirmată de doamna Călinescu. Virginica nemaiputând confirmă, fiind răpusa de un cancer spre sfârșitul războiului. Tatăl lor, tot învățător în aceiași comună, dar de fapt mama lor, avea în colivie o gaița care vorbea. Lucru obișnuit prin părțile noastre. Și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
SECRET, iar femeile adoră să îl afle cât mai repede. Dalila a descoperit secretul lui Samson, a cărui putere constă în lungimea părului sau. Marile secrete, privind ritualurile în lojele masonice, au fost dezvăluite de un ziarist care frecvență, din întâmplare, pe domnișoara Caron, actrița la Operă din Paris, amantă unui important membru mason, prin secolul al XVIII-lea. Actrița Marilyn Monroe, amantă lui John Kennedy, era la curent cu cel mai bine păzit secret al Statelor Unite - extratereștrii și farfuriile lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
seama la nici un chip al nălucirii de rușine, căci, deși această mișcare nu este păcat, totuși ea arată că sufletul încă mai bolește. Solomon ne îndeamnă: Cu toată străjuirea păzește inima ta (Pilde 4, 23). Sfântul Ioan Scărarul relatează o întâmplare din care reiese că eliberarea totală de această patimă este atunci când Ziditorul este slăvit pentru frumusețea (feminină) creată de El: Mi-a istorisit cineva o pildă foarte înaltă de curăție. Văzând cineva, zicea, o frumusețe deosebită, slăvea foarte pe Făcătorul
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
să fie un fapt, sau poate să fie un act. Este vorba de un fapt, atunci când avem de-a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat și nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Dar atunci când avortul este voit și premeditat, el nu mai este un fapt, ci un act<footnote Pr. Prof. Ilie Moldovan, Darul sfânt al vieții și combaterea păcatelor împotriva acestuia, Edit. Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
căruia îi place să fie liber, m-a părăsit la scurt timp după avort. A luat cu el și stropul de speranță care mi-a mai rămas. Nu faceți aceeași greșeală ca mine, căci veți regreta toată viața! Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor și tinerelor fete care se află în aceeași situație. Gândiți-vă foarte bine ce faceți, pentru că vă vor chinui visele și vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt. Veți simți o singurătate copleșitoare, durere
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) Fondul Aurelia Cionca După toate aceste întâmplări care m-au atins adânc, oboseala brațului meu tot persistă, așa că întreg anul care urmează îl petrec acasă, tristă, fără să cânt, nefiindu-mi îngăduită nici o oboseală. A fost un an tragic, însă căruia urmează altul, și mai trist, 1909
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]