11,564 matches
-
moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o anumită vârstă și că nu-i mai stă bine să întârzie pe străzi. Acum era domnișoară și trebuia să dea mai multă importanță la ceea ce făcea. Relațiile ei cu băieții necesitau o atenție deosebită și un comportament mai matur. Luana se zburli. Ce relații cu băieții, Bico? Care băieți? Nu ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndoieli și deșertăciuni. Ștefan sună să întrebe la ce oră e cununia civilă. Se afla la București dar avea să vină în timp optim, pentru a fi alături de familia soției la fericitul eveniment. Luana îi puse în vedere să nu întârzie. La ora zece dimineață, întreg alaiul se îndrepta spre starea civilă și Luana intra în panică. Soțul ei promisese că va fi lângă ea. Perechi, invitații își făcură loc în sala de oficieri. Doamna Escu, rămasă afară, căuta în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de aceeași iubire, cu speranțele renăscute și se temea să facă din el suportul fizic și moral al viitorului ei, oferindu-i, în schimb, iluzii deșarte. Nu era pregătită pentru nimic. Sentimental, se afla la cota zero. Într-o seară, întârziară cu o serie de amenajări în apartament și Luana, văzându-l obosit, se oferi să-l găzduiască peste noapte. A fost cumplit, pentru amândoi. S-au foit în așternut, până dimineață, încercând, din toate puterile, să se detașeze unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ar fi dat orice să afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele lui o făcea să-și iasă din minți, nu-l putea urî întru totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
are probleme emoționale. Cunoscându-l, de-acum, foarte bine, Luana știu că el intrase într-o relație amoroasă care-i crea instabilitate și nesiguranță. Se schimbase, devenise neatent și irascibil, încetinise ritmul alert și ordonat de muncă pentru ca, în final, întârziind și bâlbâindu-se îngrozitor, să rateze o întâlnire cu un client ce putea aduce companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire ori dineu de afaceri. Deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încearcă să intre În legătură cu el. O să se Întoarcă foarte curând. Adam a Încercat să păstreze un ton normal, dar și-a dat seama că nu era convingător. Încerca să-și spună că Întoarcerea lui Karl nu mai avea de ce să Întârzie, dar era o speranță deșartă. Spune-mi, l-a Întrebat Din, ai rămas fără părinți, nu-i așa? De ce depui atâta energie În căutarea unui tată vitreg, când ai putea să-ți cauți adevărata familie? Avea o expresie mai calmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-au Înălțat În spirală câteva musculițe când s-a așezat În fața lui Adam. — Mă scuzați, am luat niște banane, a zis el. — Te simți bine acum? l-a Întrebat privind Îngrijorată spre bucătărie, În speranța că Mick n-o să Întârzie prea mult. — Mă simt perfect, a Încuviințat el. Ceasul se răsucea Încetișor În mâinile lui, iar inscripția GOL DEN CLOCK - MADE IN CHINA apărea și dispărea cu regularitate. — Tata Își trage piciorul, a zis el cu privirea fixată la ceas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la Palat. Soldatul i-a adresat un zâmbet rânjit. Avea ochii ascunși de ochelarii de soare. — Vă rugăm, domnule, ați putea să ne lăsați să trecem? a intervenit Margaret zâmbind. Suntem invitați la Palat și-ar fi tare nepoliticos să Întârziem la discurs. Așteptăm de mult cu nerăb dare ocazia aceasta. — Da, a adăugat țeapăn Bill. Nu nepoliticoși. Soldatul s-a Întors și s-a uitat nehotărât la camarazii lui. Dacă trebuie să verificați cu superiorul dumneavoastră, vă rugăm s-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să Înceapă să dispară În Întunericul de cerneală. Erau petarde și zgomot de cimbale și miros de tămâie și de carne friptă, chiar și aroma neobișnuită la ei a mandarinelor aduse pe bani grei tocmai din Java. — De ce-ai Întârziat atât? l-a Întrebat Din când s-a Întors. Grăbește-te, vreau să te duc undeva. — Înapoi la Margaret? — Nu, Margaret nu-i acasă. Mi-a cerut să mă ocup de tine câteva zile. — Dar am nevoie de ceva lucruri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de obicei de toți cei pentru care indoneziana nu era limba lor maternă. Era cam cald, nu-i așa, iar ploile Întârziau, dar nu trebuie să ne plângem, nu-i așa, doar nu suntem cultivatori de orez, bieții de ei. Hm, ce femeie excepțională, a zis el. Iar mie mi se spusese că sunteți americancă! — Nu chiar. Vedeți, eu m-am născut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acum? Vreau doar să mai stau puțin, să mă uit la mare. Mie-mi place. Oricum, eu sunt mai mare, nu uita! A râs, iar Adam s-a sim țit mai bine. Du-te acasă și culcă te! N-o să Întârzii nici eu. Adam s-a ridicat și a pornit să se strecoare printre pietre. Nu-i făcea plăcere că e de unul singur, dar făcuse Întotdeauna ce-i spusese Johan să facă, iar Johan avusese Întotdeauna dreptate. și-a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-ar mai ști să rememoreze cum erau zilele, cum erau nopțile, fusese, desigur, un sfârșit de primăvară frumos, un început de vară cu ploaie ori cu soare, cine mai ține minte? Tatăl întârzia tot mai mult la birou, vederea îi slăbea progresiv și-i era imposibil să termine lucrările în cele opt ore, pe atunci nu erau calculatoare, aduna coloane uriașe de cifre fără să greșească, pe șeful lui, Iliescu nu-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
opt ore, pe atunci nu erau calculatoare, aduna coloane uriașe de cifre fără să greșească, pe șeful lui, Iliescu nu-l interesa ce și cum, el voia ca lucrarea să fie gata la termen, nimic altceva. Dar oricât ar fi întârziat tatăl la serviciu era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o casă. Erau cinci oameni acolo, zidari, băieți de treabă. Înțeleseseră cu toții cine era tipul când îl văzură apropiindu-se fluturându-și servieta burdușită, impunătoare, mai ales proprietarul care de mult se aștepta la așa ceva. Și dacă nu s-ar întârzia atâta cu făcutul actelor, de, așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepte la gară. A părut încurcat când i s-a spus că o să vină și Elena cu soțul. În cazul acesta Carmina nu mai vine cu mine la gară. Cinci persoane încăpem în mașină fără probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei de șampanie. Mi-a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați, o umbră de lene le muia trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să plec, am întârziat deja foarte mult și am o groază de treburi. Dar ne vedem mâine, fără doar și poate. A sărutat mâna Carminei, și-a luat rămas bun de la Ovidiu. Fana și Ela îl așteptau la ușă, și una și alta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a relației. El i-a răspuns ca la școală, nici o vorbă în plus. Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]