1,269 matches
-
roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt, peste Marea cea mare. Era cenușie și rece. Vântul ce bătea dinspre pământuri prinsese a se Înteți. Undeva departe, deasupra pământului, se zăreau lumini pâcloase, izbucnind și stingându-se scurt: semn de fulgere. - Adus pe toți, Îmi zise Logon. Tek și Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu mai vedeam nimic. Ninsoarea se Întețise și, din spusele iscoadelor, câțiva dintre vânătorii care se mulțumiseră doar să privească lupta de sânge de pe coline, se apropiau acum de satul nostru, În timp ce femeile și copiii lor porniseră spre pământurile lor, ca să răspândească vestea izbânzii lui Krog. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și țesuturilor lor, datorită aerului pe care-l respiră, oamenii spaniolului cel chior par acum stăpîniți de o bucurie sălbatică, Încep să cînte și să se simtă, cum s-ar zice, „miraculos de fericiți“. În timpul dimineții vîntul s-a mai Întețit puțin, spaniolul și-a Întins pînzele și a pornit-o spre țărm. Pe la amiază naviga de-a lungul coastei, foarte aproape de mal, iar la căderea nopții poposise la gura unui rîu. Își strînse pînzele și ancoră acolo. În apropiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i atrage atenția că dăduse dovadă de prea multă trufie proclamându-și nevinovăția, deoarece, după cum spune el, nici un muritor nu poate înțelege judecățile Domnului și nu este în stare să rămână cu totul curat în ochii Lui. Apoi pustia se întețește, deoarece însuși Dumnezeu, nemaiavând răbdare să mai stea pitit după nori și să asculte atâtea nerozii, apare și El într-un vârtej și, dezmințind cuvintele tânărului Elihu, amintește tuturor de acolo, despre anumite minuni, care-i dovedeau în suficientă măsură
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Imediat s-a văzut că toată chestia e cu cântec, se cântă imnul PDL la care Băsescu plânge, nu chiar în hohote, dar plânge. Cum se termină cântecul Boc pentru a-l împăca îi dă urgent cuvântul. Dar hohotele se întețesc, Băsescu plânge acum vorbind cu tristețe calculată de propriile despărțiri: ieri, Roman, azi, Blaga. Insă cu zvâcnire bărbătoasă își alungă lacrimile și continuă discursul. Discursul lui Băsescu e clar în favoarea lui Boc. Fără să clipească, îi dă papucii lui Blaga
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală era închisă, marea rotondă era goală. Protestatarii s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu pieptul bombat. Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din priză și-l răsturnă peste vraful de hârtii. La urmă, aruncă și poza lui Leo și Sfânta Treime. Mai trase un fum din țigara fumată pe jumătate și o azvârli între miile de coli. Când limbile de foc se întețiră, cuprinzând monitorul și unitatea centrală, îl împinse cu piciorul în flăcări și pe Tubu. Ieși pe coridorul blocului și, înainte de a intra în lift, sună la pompieri. Le dădu adresa. În lift însă, nu se mai putu abține - râdea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dansul începea la asfințitul soarelui și dura până în zori. Dacă reușeau să nu se oprească, mai câștigau o zi de viață. Spectacolul trebuia să continue până ce, epuizate, se prăbușeau. Din când în când, orchestra își bătea joc de bietele femei întețind ritmul, obligîndu-le să danseze cu ochii măriți de efort. Cam așa procedez și eu, mă agăț de ce pot. Și, dacă e înțelept să cauți pretexte de liniște, sunt aproape înțelept acum. Nu mai vreau să mă plâng. Bine că infarctul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amintit că studiasem ceva despre femeile isterice, cu o imaginație debordantă, și mi-am propus să fiu mai atent. Nu vroiam să fiu victima unei femei care-și căuta compensații. Fiindcă nu există milă, hotărî doctorul Luca. 6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu picuri reci de ploaie Noiembrie vine vioaie. Ultimul în orice an Se cazează tot la han, Fulgi aruncă-n veselie, Decembrie... iarnă să fie!
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar fi vrut, ar fi putut să-și pună cortul cu câteva ore mai devreme. Se găseau o grămadă de locuri bune pentru campat pe râu. Dar ăsta era bun. Nick Îndesă două așchii de pin sub grătar. Focul se Înteți. Uitase să-și aducă apă pentru cafea. Scoase o ploscă de pânză din sac și, trecând peste marginea pajiștii, coborî la râu. Peste celălalt mal se lăsase ceața albă. Îngenunche pe mal și scufundă sticla În apă, iarba era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și construită de mama. Multe din lucrurile pe care nu le-am mai cărat cu noi au fost arse În curtea din spate, și-mi amintesc de borcanele alea din pod, care pocneau când erau aruncate-n focul ce se Întețea de la alcool. Îmi amintesc cum ardeau șerpii În focul din curte. Dar amintirile astea erau doar despre lucruri, nu despre oameni. Nu puteam să-mi amintesc cine ardea lucrurile alea, și atunci continuam până dădeam de oameni; acolo mă opream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luase stelele la subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru dansul miresei - a vorbit Toaibă, mai mult pentru el. Și din alte puncte ale crestei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit focul din gârlă și o rămas să bântuie prin cenușa din sufletele noastre. Atâta o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu avem liniște? Cine? Da’ așa-i. Dacă nu-i să fie, nu este și pace... Când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric; hangiul încerca să întețească focul. Pe neașteptate, se simți în aer miros de ienupăr. — Sunt doar un clarvăzător, nu o fantomă, răspunse Ausper. Așa își spunea; nimeni nu știa care era adevăratul său nume sau din ce ținut venea. — Sunt doar prezicătorul care urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi? Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta e secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se Întețesc, li se pare c-au Înțeles ceva. Ce au Înțeles e din Gnter Grass. Protestul lui Oskar care nu mai vrea să crească dincolo de vîrsta de trei ani fiindcă avea să vină Hitler la putere. Schlndorff chiar și explică undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piese): In The Deathcar, Old Home Movie, TV Scream, 7/8 & 11/8, Get The Money, Gun Powder, Gypsy Reggae, Death și This is a Film. Un eschimos prinde un pește uriaș, cade-n apă, se-aud lupii, viscolul se Întețește, pare pierdut. Îl salvează-un cîine alb, cîinele invers, de zăpadă, al lui Tarkovski, probabil, care-l suie-n sanie și-l trage pînă la iglu. Eschimosul Își revine, Își Îmbrățișează nevasta, se ridică odată cu camera de filmat, jos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii În realitate știu foarte puțini oameni sau poate nu știe nimeni. Într-un fel, categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]