7,767 matches
-
în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lecția Odată,mai demult firește Când puricii aveau opinci de fier, Pe-aceste plaiuri mândre,de poveste Trăia ,o bunătate de boier. Avea de toate omul pe moșie Păduri întinse,lanuri roditoare, Livezi mănoase,vii și herghelie Și un conac ce se-nvârtea sub soare. N-avea copii boierul,fiindcă soarta De prea de timpuriu l-a văduvit Răpindu-i într-o bună zi consoarta, Închis-a ochii și nu
LECȚIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385130_a_386459]
-
pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la curtea tatălui său, căci de păstrarea secretului acelei misterioase acțiuni depindea reușita. Mongolii erau vasalii marelui suveran creștin David, urmaș al preotului rege Ioan și stăpân al regatului Ciorciei și celei mai întinse părți a Chitaiului. Ținuturile suveranului ocupau mare parte din Asia centro-orientală. Scopul călătoriei sale era să întâlnească în mare taină pe aleasa inimii sale, fiica regelui creștin. Tatăl fetei nu ar fi consimțit de bună voie la căsătoria lui cu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
ieri pe mâine! Trecut din prezent sfidător, mâine e proaspăt viitor! Zeflemeaua mă apucă și îmi vine dor de ducă în lumea civilizată, când văd corbii cum se ceartă! Din țara în agonie, toți vor câte o felie sau vreo întinsă moșie! Plebea țării să nu știe! Să uit de mizerabil vot, aș emigra, dar nu mai pot! S-a scurs al vieții elixir pe drumul către cimitir! Dar, dragii mei compatrioți, să nu le dați votul la hoți! Chibzuiți cum
ISTORIA LA RĂSCRUCE -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384421_a_385750]
-
UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: „Trăim murind zi după zi până ce-n neștiut vom fi!” Știau și anticii (chinezii, de pildă) că lumea este atât de întinsă și complexă, încât mintea umană n-are cum să-i priceapă alcătuirea și să-i pătrundă rosturile. Dovadă destăinuirea lui Zuang Zi, subtilul continuator al lui Lao Zi, întemeietorul taoismului: „Eu pot să înțeleg că neființa există, dar nu și
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
chef nici de atâta, dormeau inerte, fără a mai trăda aspirațiile seculare ale speciei. Căci cum ar putea fi amăgit urșii polari cu un bazin cu pereți înalți de 3 metri, închiși într-o suprafață joasă, cu multe pietre, destul de întinsă, creând o palidă senzație de răcoare. Vedeam cum niște urși albi, imenși umblau impasibili prin bazin, ursuzi, gândindu-se, poate, la paradisul alb de la Polul Nord pierdut pentru vecie. Mult mai naivi mi s-au părut niște urși grizli, masivi, într-
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
zi lumină, pe timpul lucrărilor agricole de urgență, cum era semănatul, prășitul, recoltatul și altele. Au avut un inginer capabil, Aurică Durloi, la câmp, care a făcut pe dracu' în patru până a obținut bani să facă un sistem de irigații întins. Mai mult de trei sferturi din suprafața agricolă a CAP-ului era irigată și creștea grâul mare, cu bob dezvoltat, plin și greu, de soi vechi, obișnuit cu pământul și clima din zonă. Iar porumbul se înălța viguros și repede
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
din acele sate erau de forme pătratice, parcă era o tablă de șah infinită. Oare câte partide s-au jucat pe acea tablă, câți locuitori au locuit, apoi au plecat din acele locuințe vremelnice ale câmpiei Hindusului? De la o vreme, întinsa câmpie s-a întunecat, iar în direcția de zbor au apărut cetăți strălucitoare de nori învolburați, care, după cum mi-am dat imediat seama, acopereau un masiv muntos respectabil. Dar cel mai negru și înfricoșător dintre nori acoperea un anumit munte
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
umane, aflându-se prinse între marile puteri politice. Una din aceste țări „mici“ este țara de origine a lui Daniel, România. (Trebuie să fiu circumspect în a eticheta alte locuri ca fiind „mici“: din perspectiva geografică, România este mică în comparație cu întinsele spații goale ale țării mele, Australia, dar populația este aproximativ egală ca număr. Dacă e să adăugăm diaspora românească din Italia, Spania, Franța și Lumea Nouă, vorbitorii de limbă română sunt cel putin egali ca număr cu locuitorii Australiei, așa că
INVADAŢII INVADÂNDU-I PE INVADATORI – „TESTAMENT” – ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ de DANIEL REYNAUD în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382288_a_383617]
-
până când Iehova îi va da un soț potrivit. Și, cine știe, poate toate lucrurile ar fi rămas așa, evreii cu viața în casele sărace din satul lor, iar Asenath cu ai lui și cu prieteni mulți, în palatul său cel întins. Dar a venit un an cu secetă mare, când Nilul își scăzuse apele aproape la jumătate. Peștii mureau în ochiurile dintre ostroave și eleșteiele lipsite de apă. Crocodilii se ascunseseră în mâl. Rezervele de cereale ale sătenilor evrei se terminaseră
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
încăpere în care se ajungea printr-o arcadă unde atârna o draperie din catifea groasă colorată violet, era un adevărat sanctuar. Într-un capăt al încăperii exista un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea, E calea care face pe om mai veghetor. Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față, Cu brațele întinse ca ramul dezgolit, Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață, Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit. Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa, În care primăvara-i va da un nou avânt, Plesnind de sănătate, își
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
Zborul - ce fericire!... (GHEORGHE A. STROIA) ***5. MARIANA MIHAI (Afumați, Ilfov) - CĂLĂTOR PRIN SUFLET (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini) Indiferent dacă modul de adresare este direct sau indirect, bătăile inimii converg în versuri, catrenele purtând parfumul floral cules de pe câmpiile întinse, din poienile pline de soare, din albastrul cerurilor săgetat de rugile fierbinți, care - uneori - primesc răspuns, alteori doar tăcere. Poezia, pentru Mariana Mihai, este - și trebuie să fie - un modus vivendi, o cale prin care lumea să devină mai bună
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
2016 Toate Articolele Autorului Nu e rău, nu e nici bine, Gândul rău din nou îmi vine, Ba din față, ba din spate, Gândul bun, din toți și toate. Între două perne moi, Stau iubirile în roi; Stau și eu, întinsă lemn -, Așteptarea lasă semn. Gândul rău din nou îmi vine, Despre mine, despre tine; Întrebări fără răspuns Atârnă de ce-am ascuns Printre pagini gălbejite Și coperți cam prăfuite, Ale toamnelor târzii, Cănd sperăm că o să vii. Ba din față
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
Stau iubirile în roi, Numărând din doi în doi: Patru farmece cu jar, Șase îngeri vin în dar, Opt canoane despre zei, Zece legi de farisei, Ce pe noi ne-au lăudat, Pentru măști de bal mascat. Stau și eu întinsă lemn, Cum stau crucile, solemn, Pe vârfuri de munți pitici; Tu pe vârfuri mă ridici, Să ating doar poala vremii, Care își arogă premii, Pentru moartea tuturor, Pentru viața vieților. Așteptarea lasă semn, Dar urmez al tau îndemn: Mă ridic
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
dar pentru mătușă sau pentru iubita mea de care eram așa de îndrăgostit? M-am tot rugat de medicul ORL-ist să-mi scoată tifonul din nări, să nu mă vadă așa de caraghios de umflat. Nările erau atât de întinse încât strălucea pielea nasului. Era prea riscant să mă asculte, deoarece pansamentul îmi ținea fixă piramida nazală și orice lovire accidentală distrugea toată strădania celor doi medici de a-mi reface fața și nasul. Până la urmă s-a lăsat înduplecat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
milioane. Nu există congruenta între dragostea romantică și fericire Nefericirea se leaga intrinsec de cuvintele pasiune și iubire... Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul veții în mii de cioburi tăioase, triste! Am ramas pe marginea clepsindrei cu mâna întinsă Ai rămas de cealaltă parte cu privirea tristă și aprinsă. Între noi bătrânul timp caierul norilor îl toarce Învârtind neobosit roată anilor ce în veci n-o mai întoarce! Referință Bibliografica: P0VESTE ETERNĂ / Mariana Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
și cam strâmbe. Dar avea doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie așa cum o făceau copiii mai mari. - Pot să citesc? Pot? EA dădu din cap a încuviințare, iar Alexia deschise carnetul cu un zâmbet întins și începu să citească poticnit: - Mărțișorul se dăruiește de 1 Martie. Dacă dăruiești mărțișorul, faci un om fericit. Mama este cea mai bună și poți să îi dăruiești de Ziua Mărțișorului un mărțișor și să știi că mereu mama te
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
Până acum ești nerecuperat! Oare-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe buzele noastre și tăcerea-ntinsă să alunece peste gânduri răscolite și prădate, chiar când ochii-mi picur lacrimi. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: OCHII-MI PICUR LACRIMI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... Sunt părăsit. Și mână-ntinsă eu n-am avut vreodată, Nu știu cum e ”să fii iubit” Ci doar cum... ”să te bată”. Am fost orfan. M-au aruncat în stradă ca pe-o zdreanță De parc-am fost vreun mic tiran Lipsit de vreo speranță. M-
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SĂMÂNȚA Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului La geam îmi strigă, deșteptarea, Deși eu vreau ca să mai dorm, Dar vine-ndată trebarea: La ce e bun atâta somn?!... Întinsă ca pe val de mare, Pe muchie de mândră rază, Mă iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
rană Ce se vindecă târziu, Cu un petec de maramă Colorată-n verde viu... Lacrimile curg,tot curg Dorul poate le oprește Și precum un Demiurg Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrimă ce doare Trandafir fără de spini, Oare și speranța moare Sfârtecată prin vecini? Dorul pleacă la culcare, Îmbrăcat în plumburiu, Pot și spun,că fiecare Vă treziți...în verde viu! Valer Popean și Mirela
DORUL NE RĂNEȘTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383481_a_384810]
-
meu. Ne-am înțeles. Am crezut că e o fată de pe la noi, măritata cu vreun arab... Călătoream de o oră bună spre Pitești, pe autostradă. Soarele se înălțase, ne simțeam confortabil. Cu totți priveam peisajul de primăvară timpurie, viaductele, câmpul întins, acoperit de roua în acest ceas al dimineții, apoi cerul aprins... O pace adâncă, din timpurile de început, părea instalatăș peste lume, și acolo noi toți , într-un autocar elegant , diferiți în fond, dar uniți prin Călătoria ce condensează aspirații
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
Partea sinelui cel ancorat adânc în existența lumească e martoră a renașterii permanente a sufletului, a înălțării continue a gândirii prin acesta și a reîntineririi spiritului după fiecare adiere mângâietoare a bucuriei înțelepciunii mărețe dăruite! În timp ce trupul își găsește odihna întins, sufletul își primește puterea deschis fiind către izvorul revărsându-se deplin din univers, în care binele se sincronizează cu frumosul, curgând lin și împletindu-se armonios într-un dans al existenței suprem! Lucruri efemere îndulcesc adesea amarul ce chinuie zile
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
mijloace de blocare a evoluției normale, deviindu-i acesteia cursul prin controlarea pașilor ghidați de la distanță în mersul lor. Pași care pot ajunge departe, însă într-un mod greșit, iar oricât de sus i-ar înălța pe purtători, spre prapastia întinsă căderii în gol, a clădirii propriilor iluzii, nu e decât doar o clipă simplă de rătăcire în bezna propriei nopți. Răzbaterea prin ceața care învăluie dreptatea în cioburi de neadevăr, ce străpung suflete duelându-se la nesfârșit între pereții propriilor
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]