1,437 matches
-
mai vastă ; el nu a lovit numai oamenii, ci toate ființele vii. Chiar și astăzi s-ar zice că păstrăm conștiința vagă a acestei solidarități inițiale dintre toate formele de viață. Nimic nu ni se pare mai presant decît să întipărim acest sentiment, încă de la naștere sau aproape de la naștere, în mintea copiilor noștri. Îi înconjurăm cu simulacre de animale din cauciuc sau din pluș, iar primele cărți cu poze pe care le punem sub ochii lor le arată, cu mult
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
popor întreg 122. În cunoscutul poem de inspirație folclorică, Călin (File din poveste) se conturează o imagine cu totul specială: luna, vatră de jăratic, rumenește străvechii codri 123. Numai poetul a știut să vadă aceasta, iar oamenilor li s-a întipărit în conștiință eminescian, încât ea se confundă cu imaginea poetului însuși. Și imaginea rămâne încrustată în conștiința colectivă ca o urmă a poetului, căci transcendentalul se exercită prin limbaj, iar facultatea de a vedea presupune puterea de a numi. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
speranțele lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai a lor, se apucară de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și după asfințitul soarelui. „... Oari cât’ a mai țâni săcita aiasta.. ?!”, se întrebau cu îngrijorarea întipărită pe chip, oamenii ogoarelor... Dar, tot trăgeau nădejde, măcar într-o bură de ploaie... o bură măcar... Ei nu se lasă, tot trag nădejde că nu-i va lăsa Dumnezeu să moară. Rugăciunile pe ogoare pentru ploaie, nu mai conteneau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era fascinant... dar, și înfricoșător, ce povesteau ei. În prima zi de școală a trimestrului... Eram la ora de muzică. Profesorul intră în clasă ca un vânt rece, cu semnul îngrijorării întipărit pe chip... ceea ce nu era în firea lui. După câteva clipe, cât își frecă palmele, poate să le încălzească, și, cât ne privi într-o tăcere încărcată de întrebări fără răspuns, ni se adresă cu o voioșie puțin forțată. „ Domnilor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amnarul, și trase fără grabă câteva fumuri. El nu se grăbea niciodată. „ - Ce mai este prin sat, moș Angheluță ?!”, rupse Baltă tăcerea. „Apăi..ce să fie, Gheorghiță, dragu’ moșului...ce să fie !.. ne jupoaie comuniștii..ne jupoaie !.. și, văzând îngrijorarea întipărită pe chipul tânăr al nepotului său, tot el continuă, oftând din tot sufletul. S-o schimbat multe, Gheorghiță, dragu’ moșului..multe s-o schimbat în satu’ nostru, și, cu o grabă de neînțeles..”. „ - Dacă eu, la anii mei, n-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încruntate... stăteau muți. În privirea lui, pâlpâi atâta îngrijorare și umilință, că ei își lăsară ochii în pământ. În lanțuri, cu chipul stâlcit în bătaie, cu privirea fixă, îi lăsă pe săteni fără glas. Pe chipul lui uscat, împietrit, era întipărită răbdarea sfântă a românului de la munte, tăria legendară a neamului acestuia, oțelit în dureri, care a văzut și îndurat atâtea și atâtea vicisitudini,.. că nimic nu-l mai poate îngrozi. Din mulțimea adunată pe la porți, de frica securității, nimeni nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorbă repezită de nonconformist, așa cum îi era felul. „ Care, dracu, măi... ați luat tabloul ?!”, și, ne privi cu o pereche de ochi, care ne lăsară fără grai. Noi ne-am uitat unul la altul, cu semne de întrebare și uimire întipărite pe chip. Apoi, oprindu-ne privirea pe perete, am observat că unul din tablourile fruntașilor comuniști... lipsea. Dar, n-a trecut un sfert de ceas, că pedagogul de serviciu, intră în clasă, cu portretul Anei Pauker, și-l așeză pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se apropie, tavanul ne atinge creștetul... ne strânge din toate părțile. Senzația asta, ciudată... am mai trăit-o, parcă, în 1944, când cu marele refugiu... ... Ușa se deschise larg, și, Părintele director Porcescu, cu statura-i înaltă, impunătoare, cu atitudinea întipărită pe chip, mai gravă ca de obicei, urmat de corpul profesoral, pășind cu privirea în pământ, intra în sala de mese. Un curent rece.. pătrunse în sală.. Toți rămăseserăm ca înmărmuriți... Ne așteptam la ceva... ca de îngropăciune. Inimile ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pietrele mele se afundau bâldâbâc în apă. El râdea zglobiu de neputința mea. Într-o zi am remarcat că știa să vorbească cu păsările și cu peștii. Poate că era un copil năzdrăvan. De atunci, figura lui mi-a rămas întipărită în amintirile cele mai intense. În fiecare zi scormonesc atent cu ochii plaja, sperând să-l revăd, dar el nu mai apare. Cine știe, poate că această apariție o fi fost opera unui alter ego al meu, care - ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
însemne care întruchipau știința ocultă a tuturor timpurilor. În afară de spadă, legată de centură cu un lanț, se putea vedea o suliță foarte lungă, întrebuințată de cavaleri și ca să-și taie drum. Caii purtau un fel de coif, pe care erau întipăriți grifoni, șerpi sau alte animale magice. Tocmai apariția fantastică a acestor cavaleri a fost cea care m-a uimit: îmbrăcați în armurile lor, nu păreau ființe vii, ci mai degrabă statui deghizate, creaturi fantasmatice transformate în măști care galopau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi astfel o probă validă din fluviul ,,marii istorii" din cea de-a doua jumătate a secolului XX în Europa de Est. Din creuzetul amintirilor primare Între testele proiective de personalitate figurează și analiza primelor amintiri. Secvențele și personajele lor nu se întipăresc întâmplător în memorie. Păstrate în străfundurile minții, alimentează ca niște izvoare adânci configurația unor trăsături fundamentale de personalitate. La trei-patru ani, când procesele gândirii și imaginației sunt inseparabile, eu ,,văzusem" un înger. Pentru fetița ce se uita la cer culcată
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
eram la cazarmă a dormit pe pragul ușii. Unde eram eu, era și el după mine. Ce am mâncat, cum, când, ce am făcut... poate să mă supună oricine la orice teste sau să mă preseze. Nu mi s-a întipărit în cap decât acea mulțime care vocifera, zgomote, gloanțe, fum. S. B.: La croitoria Crolux au venit lucrători în zilele acelea? M. M.: Au venit. A mai venit lume pe acolo. S. B.: Și ce v-au spus? M. M.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de articulare cu cea predată, iar fiecare cuvânt se pronunță pe silabe și pe litere, încât fonemul e se exersează izolat și în diverse combinații silabice. Din engramele vizuale ale fiecărui sunet și silabă, și în măsura în care aceste engrame s-au întipărit ca engrame proprii motrice, logopatul reușește să decodifice prin labiolectură cuvântul transmis. Deformările de articulare ale fonemului ePierderea profilului acustic al fonemului e este frecvent întâlnită mai ales la sfârșitul cuvintelor. Lipsa de consolidarea a pronunției cuvintelor este cauza principală
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
portret, imagine reflectată într-o oglindă, simulacru, fantomă, imagine a spiritului, asemănare, similitudine.1 Chiar și această enumerare dă seama de complexitatea folosinței termenului, și aceasta încă din vremurile antichității grecești. Se dovedește însă că uzanța principală era aceea de întipărim analogică a formei. Grecii, cei care au înțeles lumea ca un cosmos și au văzut că totul există după o rațiune, au considerat că esențial pentru înțelegerea imaginii trebuie să fie faptul că ea are în comun cu obiectul reprezentat
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
seamănă întru totul cu originalul, adică cu cel reprezentat. Altceva este icoana, și altceva este originalul, și în general se observă o deosebire între ele, pentru că aceasta nu este cealaltă, și cealaltă nu este aceasta. Spre exemplu: icoana omului, cu toate că întipărește figura omului, totuși nu are facultățile sufletești, căci nici nu trăiește, nici nu cugetă, nici nu vorbește, nici nu simte, nici nu se mișcă. Tot astfel fiul, cu toate că este icoana naturală a tatălui, are ceva deosebitor față de el, căci este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
realiza dacă resursele umane responsabile nu sunt selectate, formate și sprijinite în mod adecvat. Fiind o schimbare atât de radicală, realizarea obiectivelor sale va dura destul de mult până la implementarea completă. Firește, nu este surprinzător faptul că această nouă filozofie este întipărită în primul rând în strategie, dar nu este încă modelată la scară mare în clase, nici în comportamentul învățătorilor, nici în comportamentul așteptat de la elevi, sau în programele de pregătire universitară sau de perfecționare ale profesioniștilor din domeniul învățământului. Faptul
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
supărătoarea „pățanie” cu orhideea de la pălăria mea din timpul formalităților vamale de pe Aeroportul din Brisbane! De la Grădina Botanică, pașii se Îndreaptă spre o altă zonă Împădurită, mișunând de curioase viețuitoare, Parcul Zoologic. Vizită rămâne un moment remarcabil, menit să-ți Întipărească În memorie Înfățișarea reală și comportamentul unor animale 332 Plantațiile de eucalipt s-au adaptat În Spania, Italia, California (H.Matei, op.cit., p. 124). 174 de care Îți amintești din programele de televiziune (Teleenciclopedia, Discovery, Animal Planet), din atlase zoologice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu petale de flori de trandafir și iasomie. Copii În uniforme, pantaloni scurți la băieți și fustițe la fete cărămizii, cămăși de culoare bej și cravate roșii la gât, ne priveau deschis În față, fără nici o sfială, bucuria Întrevederii fiind Întipărită pe fețele lor. Toți Întindeau spre noi mânuțele și apoi o zbugheau În mulțimea de capete zâmbitoare. Cadrele didactice, În frunte cu directorul, se străduiau, În zadar, să țină piept valului de copii, frumoși În uniformele lor, care nu mai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
coloana din stânga, scriem toate aspectele negative ale ființei iubite. Citim de mai multe ori coloana din dreapta și pe cea din mijloc, până când toate calitățile ce le are ființa iubită, cât și cele ce vi le doriți să le aibă, se întipăresc în minte. Ne relaxăm pe o canapea și vizualizăm, percepem ființa iubită în fața noastră, stând în picioare. O privim atent și ne imaginăm cum corpul îi devine din ce în ce mai strălucitor, alb strălucitor și cum toate calitățile ei, cât și cele pe
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
că parcă nici nu gândeam - e o stare foarte deosebită, totuși, starea asta de șoc, frica asta permanentă. Simțeați, atât de mică fiind, frica? Simțeam frica pentru că tot timpul erau cu armele Îndreptate spre noi... Momentul ăla mi s-a Întipărit foarte adânc În memorie, când ne-au adunat soldații să ne Împuște... Asta era pe la Începuturi? Nu știu, nu pot să-mi dau seama. Mama a murit În ’73 și pe atunci nu m-am gândit să-i zic: „Mamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iar dintre cei vii, majoritatea erau bolnavi de tifos. În lagărul nostru s-a format o carantină unde au fost aduși acești evacuați de la Bochum - poate erau și din alte lagăre, nu-mi aduc aminte, că ăsta mi-a rămas Întipărit În minte. Carantina era o parte de lagăr Împrejmuită. La un moment dat aud că cineva din lagărul de carantină mă strigă pe nume. Era un băiat cu vreo doi ani mai tânăr decât mine, fost coleg de clasă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
material pentru depășirea dorințelor materiale. Atunci când această misiune este îndeplinită sufletul este chemat înapoi la Marele Izvor și trăiește veșnic într-o mare bucurie și fericire. Aceste reîncarnări sau reîntrupări succesive constituie salvarea sufletului. Revenind la Isus, a fost bine întipărit în mintea Sa faptul că Tatăl Ceresc era Marea Iubire ce conduce Universul și nu moare niciodată. Iubirea acestuia este mult mai mare decât a unui tată pământesc care este doar o reflectare a celui divin. Omul a fost învățat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-l îndulcești:/ chiar zeii cei mai cruzi nu i-au abandonat pe înțelepți.// Precum Adevărul, și Greșeala își are adepții ei:/ filosoful aprobă sau condamnă cu prudență;/și dacă Greșeala triumfă, el se-ndepărtează; el așteaptă cu răbdare./ Ascultă și întipărește bine în inima ta cuvintele mele:/ închide ochii și astupă urechile la prejudecăți;/ respectă fapta altuia dar să gândești însă cu capul tău;/ întreabă, dezbate și alege în mod liber./ Tu pe nebuni să-i lași să acționeze fără scop
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi călcate în picioare și tăvălite prin mizeriile lumii. Uite, n-ar fi lipsit de interes să se organizeze cu forurile diriguitoare o dezbatere la o carte veche, dar actuală: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, ca să-și întipărească în minte că „atunci când ești slab, va face cu tine străinul ce va voi”. De când cu vizita lui Mihai Ghimpu, președintele interimar al Republicii Moldova, la București, singurul moldovean din politica transpruteană care își afirmă românismul sus și tare, din răsărit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]