1,506 matches
-
m. Este utilizat pentru menținerea direcției la roata laterală. Unghiul este realizat dintr o sfoară sau cordon elastic dispus în V. Vârful este ancorat iar capetele sunt ținute de parteneri. Se utilizează pentru menținerea direcției la roata laterală și roata întoarsă. Groapă amortizantă are dimensiunile de 5 m lungime, 3 m lățime și 1,5 m adâncime. Este umplută cu burete de dimensiuni nu prea mari iar marginile sunt acoperite cu saltele. Este folosită pentru însușirea salturilor. Lonja sau centura de
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
că destul de ponosit, dar călduros și bun atât pentru ieșit afară cât și ca plapumă. Mă bucuram din tot sufletul că vom avea ce mânca nu numai de Crăciun dar și câtva timp după. Bucuria nu s-a spulberat când, întoarsă "în familie" am găsit doi musafiri neașteptați: un bărbat pirpiriu cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut împotriva confortului sau mic burghez de acasă, verigheta lui lată i se părea pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri, o licheluță meticuloasă care n-ar ierta-o nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc timpul. Învăluind în zeci de cuvinte, bine plasate, își expuse ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o duză. Scena fusese pictată În maniera realistă și diluată, cândva atât de la modă În săptămânalele ilustrate. — Și-a sprijinit bărbia de fruntea servitoarei, remarcă Dora, și se uită În oglinda de aici, din prim-plan. Uite, e chiar Întoarsă, ca să poată urmări ce se Întâmplă În spatele ei! — O dedublare foarte comun În pornografie, declară Karp. Astfel victima se poate vedea din perspectiva observatorului. Oglinda reprezintă prezența noastră În pictură. Într-un fel, privitorul participă la evenimente În aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese smuls și el; pe podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capriciu al lui Îndeplinit... apoi melodia a Încetat și Întunericul și disperarea s-au strecurat În visul acela: Mustafa a plecat În Statele Unite pentru a nu se mai Întoarce niciodată. Bunica Gülsüm era o femeie căreia nu-i fusese niciodată Întoarsă iubirea; una din acele femei care nu Îmbătrâneau treptat, ci dintr-odată, sărind de la virginitate la riduri, căreia nu i se dăduse niciodată șansa să zăbovească Între aceste etape. Se dedicase În Întregime unicului ei fiu și Îl prețuise adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
înfrupta din cocoș, celălalt le vorbea, citea sau recita mesenilor. Apoi primul trecea la poezie și celălalt la cocoș. Și tot așa. Asta a durat toată noaptea. Răpuși, spre zori ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit. Am apucat calea întoarsă. La o vreme, Flora a scris un poem despre întâmplarea asta (l-a publicat în ultima lui carte, "Dejun sub iarbă"). Iar eu ți-am povestit-o acum. V.P.: Fiind convins că până la capătul vieții tot poet rămâi, gândul mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul (făcut public) de a se extrage din bolgiile prezentului, pe care și noi îl detestăm... trăindu-l din plin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc, ci cântă; nu trăiesc, ci visează. Cred în realitatea visului și detestă inconsistența concretului. Ei sunt asemănători nouă, sunt chiar frații noștri, ca să-l parafrazăm pe Baudelaire, dintr-o perspectivă întoarsă a versului „Ipocrit cititor, mie asemeni și frate al meu...”. Așa că îi acceptăm, îi citim și chiar îi iubim pentru efortul (făcut public) de a se extrage din bolgiile prezentului, pe care și noi îl detestăm... trăindu-l din plin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
magică „am întîlnire cu domnul Virgil mazilescu”, încrîncenarea lui Șapira se mai domolea și puteam trece de el pentru a penetra în universul atît de rîvnit al clubului scriitoricesc. De mai multe ori s-a întîmplat să fac însă cale întoarsă, fie pentru că Virgil mazilescu nu era acolo, fie pentru că Șapira nici nu voia să mă lase să verific dacă pretinsul meu prieten se afla la vreo masă în incinta restaurantului. tind să cred că Șapira, fără să fi fost un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu imediat cale întoarsă, simțindu-se purtată de un fior agreabil de nerăbdare înspre aleea casei părinților ei. Oare ar trebui să-i povestească tatălui ei despre întâlnirea cu Laurence? Știa că se simțea oarecum vinovat pentru că nu se așezase la casa ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era prea puțin probabil să-l fi luat cu ei în vizuina lor sau în autobuzul etajat cu care călătoreau prin țară. Făcu în grabă cale întoarsă luând-o pe alt drum, dar nu era nici urmă de el. Poate că între timp ajunsese singur acasă și se agitaseră degeaba. La câteva vile de cea a părinților ei, dădu cu ochii de câinele cu pricina. Mergea agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini, prietinul de aproape al polițaiului era cuconul Gheorghieș Horga, directorul Prefecturii, mijlociu, sprinten și mare amatior de cucoși și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind. Cum mă alăturam de dânsa, zâmbetul îi lumina toată fața, și întindea spre mine amândouă mânile cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia nimic. Locurile bătute de pasul calului meu erau fără sate, fără oameni - și nimeni nu putea să bage de samă venirile și plecările mele. Spre sară soseam pe drumul obișnuit și poposeam fără grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Grigoriță, și găsesc urmă pe cărarea asta... Erau multe labe pe omăt... Trecuse Sfântu-Andrei, umblau jivinele potăi... Găsesc eu urma, o cercetez, o găsesc afară din pădure până-ntr-un loc, o mai găsesc spre sat, pe urmă spre bahnă, întoarsă... Mă gândesc eu că-s în bahnă... Și m-am dat așa, la marginea pădurii, cucoane Grigoriță, m-am dosit între tufișuri, ș-am început să-i urlu... Urlu eu o dată, urlu eu de două ori, numa’ ce-i aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ceilalți fug peste șapte munți. Mai departe, umblând cu aceeași luare-aminte, Culi Ursake a văzut jderul, fulgerând pe zăpadă. Și-a însemnat locul, fără să se oprească. Acum stătea neclintit lângă un trunchi, cu capul puțin aplecat și cu urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă o fugă prin vreascuri; pe urmă poiana s-a închis în tăcere. Și s-a întunecat de înserare negura. Au stat neclintiți, cu urechea întoarsă cătră fundul curmăturii. Nu era de bănuit vreo altă mișcare. Părea că s-a săpat în preajma lor o groapă a tăcerii. Au așteptat așa vreme îndelungată; poate un ceas. Vânătorul clujan s-a mișcat. I-a șoptit îndată Nicula Ursake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Spune-mi, dumneata te pricepi? Ți-amintești ce-a zis unul din ăia trei, Lowell sau Haise sau poate Swigart, nu mai știu exact care?“ Mă uitam la el cum ședea țeapăn în fotoliu, în cămașa lui roșie, cu capul întors și ridicat spre mine, foarte hotărât să afle ce vrea, și numele acelea au început să se învârtă în capul meu fără nici un reper. „Când anume?“, am zis ca un automat, aproape fără să-mi dau seama. „Acum șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult, ura sau indiferența, sau poate amândouă la un loc. Atâta doar că nu m-a mai ajutat în nimic, lăsându-mă să mă descurc singură. La început, puțin îmi păsa. Mă îndrăgostisem.“ „Ți-am spus să stai cu fața întoarsă.“ „Sau mai degrabă credeam că mă îndrăgostisem, pentru că n-avea să mi se întâmple asta decât câțiva ani mai târziu. Dar atunci... Nu, nu despre asta voiam să-ți vorbesc. După puțină vreme mătușă-mea a murit. Terminasem între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trăită din povestiri până la 5 dimineața, când dădeam aerul rău afară pe fereastră cu brațele, propulsată în veselie de râsul lui, ce bine că râde Pinochio și nu e rece și imobil și căzut în el, cu privirea ațintită și întoarsă, și ce ai, hai să fim prieteni iar... hai să fim prieteni iar... Pinochio râde și face jocuri cu o bucată de brânză și creează unde care se înșurubează în jur cu viața, a fluturi, a curcubee, și râsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de datoria teatrului să reînvie morții culcați sub pământ”, acești morți cufundați într-o înspăimântătoare tăcere și absenți din lumea reală. Un teatru fidel celebrelor cuvinte ale Electrei lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ...”. Spațiu oferit strigoilor, morților întorși pentru a sta de vorbă cu cei vii, spațiu susceptibil să întâmpine fantomele și să înfrunte dificultățile reprezentării lor - acesta este teatrul despre care va fi vorba în cele ce urmează. Nu credem însă că pentru a-l explora e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]