1,754 matches
-
vorbi deja de o posteritate a Cercului Literar: "Pe confrații mai tineri de la ŤEchinoxť, pe sibienii de la ŤEuphorionť, pe atîția alții mai tineri chiar decît acești tineri, îi văd, îi aud asumînd o moștenire, o posteritate cerchistă. Ei se înscriu întrucîtva într-o istorie ulterioară istoriei Cercului prelungind-o pe aceasta într-un viitor ce fusese necunoscut cerchiștilor. Și asemenea cercuri după Cerc, asemenea extensii cerchiste vor mai apărea încă." De ce? Fiindcă există niște determinante ale grupării coagulate în 1943-47, ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
un motiv în plus pentru menținerea României în afara spațiului Schengen. Ambasada României a refuzat să comenteze acest subiect. Ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, este furios din cauza poziției Olandei privind aderarea țării sale la Schengen, comentează publicația. Guvernul olandez „este întrucâtva captiv în agenda politică antieuropeană, antimigraționistă, a unui partid extremist“, a afirmat Baconschi, referindu-se la Partidul Libertății. Ziarul notează că nu este clar dacă există vreo legătură între cele două subiecte. În timp ce disputa continuă pentru a patra zi, florile
Ministru olandez: Blocarea tirurilor cu flori, motiv în plus ca România să rămână în afara Schengen () [Corola-journal/Journalistic/59605_a_60930]
-
aproape fără teama de a greși, că tema nașterii înăbușite în fașă intră în specificul național. Așadar, nu-i putea scăpa lui Caragiale. N-o găsim, la el, la tot pasul. Fiindcă cineva sau ceva nou venit încurcă lucrurile și, întrucâtva, sperie. Iar oamenii lui Caragiale se feresc de complicații. În Situațiunea, dl Nae uzează de toate artificiile retoricii ca să nu trăiască momentul venirii pe lume a moștenitorului său. Starea lui e o combinație paradoxală de emoție și rutină, fiindcă „situațiunea
Începuturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4630_a_5955]
-
călătorind în alt oraș, cerînd accesul special la fondul vechi al unei biblioteci (cu riscul de a afla, de pildă, că nu îi e permisă fotocopierea). Datele materiale ale plăcerii lecturii - pipăitul și mirosul, îmbibarea de atmosferă istorică - se pierd întrucîtva (nu total: cărțile fotografiate le evocă, cu puțină imaginație), dar ele contează mult mai puțin decît avantajul accesului imediat la text. Trecerea cărților în format electronic e totuși mai lentă decît își imaginau unii: e nevoie de multă muncă omenească
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
străzi și adrese venite parcă direct din hărțile online, ani consemnați cu precizie, oameni și halouri palid umane împânzesc și structurează paginile antologiei. Un cotidian, prin urmare, palpabil și, așa-zicând, ușor de determinat. Încrâncenate sunt doar - cu un termen întrucâtva fosilizat - temele: moartea ubicuă, alcoolul ca prezență neamânată, izolarea, cartierul. Și, decurgând de aici, insistența vocii auctoriale asupra acestor centri nervoși ai poeziei. Putem chiar sonda volumul, în spiritul celor scrise mai sus, așa încât să extragem de aici o discretă
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
mea... Omul avea un fel de a fi care-i permitea să comunice foarte bine cu copiii, boxerii, fotbaliștii, șoferii, femeile de serviciu, activiștii de partid, scriitorii... Știa să-i vorbească fiecăruia pe limba lui, uzînd de o cordialitate smerită întrucîtva, pe care unii o răstălmăceau numind-o slugărnicie. Relația lui cu tata, pe care am aflat-o mai explicit ceva mai tîrziu, era de tipul: „Pe mine nea Leon m-a adus aici, el m-a făcut ziarist”... În fapt
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
aceste studii nu-i atrag.“ De puține ori simt nevoia să încep prezentarea unei cărții cu un citat desprins din altă carte. Petru Creția scria cuvintele de mai sus cu șase ani în urmă, în deschiderea unei cărți fermecătoare și întrucîtva triste - Testamentul unui eminescolog. În cuprinsul acestei cronici voi cita de mai multe ori fragmente din Testament. La sfîrșitul anului trecut, Casa Radio a editat o carte-obiect. Un audiobook: Mihai Eminescu - Poeme necunoscute. Titlul - aș spune de la bun început - e
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
o doară, un articol într-o mică publicație româno-americană, explicînd de ce partidul republican este preferabil celui democrat (sau, ca să traducem în termeni europeni, de ce liberalii sunt mai de dorit decît social-democrații, sau dacă vreți, în termeni românești, de ce "Alianța" e întrucîtva mai bună decît PSD-ul). îndată doi anonimi, pe cît de ignoranți, pe atît de înfierbîntați, s-au năpustit să mă înjure și să mă împroaște cu noroi. Nu m-am ostenit să le răspund. Între timp văd însă că
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
un scriitor cu numele A. Toma a existat vreodată! Îmi exprim speranța că a venit vremea ca această atitudine să fie revizuită. Mulțumesc celor ce mi-au dat posibilitatea ca, fiind încă în viață, să-mi exprim această speranță și - întrucâtva - s-o argumentez. Cluj-Napoca - Netanya, iulie-septembrie 2011
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
nu-mi/ amintesc parcă n-aș mai/ fi vrut sa mă-ntorc de-acolo" (Moarte prin internet). Mișcîndu-se între gol și plin, între imagine și apoftegma, între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar folosi scriu pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei/ cu cele două panglici de/ marinar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin ai?" "- Niciodată nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la sediu?" Dădui din cap afirmativ. Era mai bine să nu mă dau de gol. Comisesem o dublă eroare, urma să
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
reliefată este perechea aristocrată: Simonida Luțescu este frumoasă, credibilă în linia personajului melancolic al Contesei, dar fără a-i da o individualitate vocală proprie. Despre Conte, Beaumarchais spunea că trebuie jucat ,foarte nobil, dar cu grație și libertate" și este întrucâtva și optica regizorului. Dar traducerea în fapt vocal și scenic a lui Florin Simionca este departe de acest model. Prezențe plăcute, cu glasuri calitative au fost Vikena Kamenica (Albania) în Cherubino, savuroasa Marcellină a Andreanei Nikolova (Bulgaria), Gergely Nemeti din
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât cele trei deziceri ale lui Petru din noaptea trădării. Iată-le: a) În 1988, aflându-se la Cluj, dorește să vadă casa
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
formal - orice reformă în planul mentalității începe la nivelul ei cel mai discret, cel al propriei mentalități. Nu e vorba atât de a cântări acele calități și defecte personale care înclină balanța la judecarea celuilalt, cât de faptul că - extrapolând întrucâtva cele spuse de I. Funeriu - nici unul dintre cei care au suportat realitatea comunistă de dinainte de '89 (în sensul de a îndura și în cel de a susține - sensuri aflate, de la un punct, într-o involuntară complicitate) nu are în vreun
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
perioada interbelică decît Nichifor Crainic sau Radu Gyr? Sunt ei mai valoroși artistic? Și dacă ar fi valori apropiate, de ce unii să fie situați în primplan, iar alții ignorați cu totul?”. E drept că între timp lucrurile s-au schimbat întrucîtva... Că majoritatea „iconarilor”, în frunte cu Mircea Streinul, au fost stigmatizați în posteritate pentru angajamentele lor legionare și atitudinile antisemite, se știe, iar modul în care Mircea A. Diaconu analizează, din unghi cultural, tectonica politică a epocii - v. mai ales
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
te îmbie la citanie, trecîndu-ți pe dinainte savuroase scenete cu părinți și bunici ai nesimțiților noștri, din care poți să vezi că respectiva mutație genetică e veche, în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă: "Un filozof, care pe lângă filozof mai era - se vede treaba - și un hâtru bun de glume, a spus cândva: ŤDacă pe lume n'ar fi politeță, oamenii n-ar veni în contact între dânșii, decât pentru a se lua
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
duel (de către Stere) a directorului ziarului "Naționalul"4. Însă acel al doilea incident s-a întîmplat realmente și nu un ziar, ci mai multe, mai toate cele cît de cît importante în epocă, i-au acordat spațiu 5. El seamănă întrucîtva cu primul, dar cunoaște, de asemenea, în Spovedanie..., anumite "modificări de circumstanțe". Și între cele două incidente există o relație de continuitate. Am afirmat mai sus că Z. Ornea a prezentat pe larg primul incident. A trecut prea ușor totuși
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
trupul: " - Sânt un om mort, prietene, nu râzi?/ un om naiv și mort... - Îl priveam fără glas - / A desfăcut pistolul din batistă, ca dintr'o poleială,/ l-a dus la frunte, s'a uitat la nasture și a tras..." Împrăștiind, întrucîtva, făptura "duhnind a soare și a tabac de vers" (Columb) a poetului-martor. Care se-ndeamnă să scrie, ca să se cruțe de tăcerile stăpîne lui, maștere lumii: Toate drumurile duc jos/ toate tăcerile costă:/ și clipa asta anostă/ și visul penitent
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
reușit, și gata! Din pricina a două stimabile omagii lui Ion Barbu, "}ărmul de grâu" și "Sistem solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu o împărțeam în două, o adunam
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
se contura foarte clar, în bătaia plină a luminii, și nu se putu abține să nu izbucnească în rîs. Avea exact fața unui școlar prins pe picior greșit, care se străduiește să imprime figurii sale un aer reflexiv și sobru, întrucîtva comic. Flacăra fumegîndă a lămpii nu lumina decît o parte a feței acestuia, dar nu era greu de văzut că obrajii îi erau aprinși, fără îndoială mai degrabă din cauza fîstîcelii, decît din cauza frigului. - Ați ajuns, repeta ea mecanic, ați ajuns-
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
cel mai viguros. Văd adesea mari opere literare apărînd și reținînd atenția multora dintre dumneavoastră. În alte colțuri de lume însă, privirea pe care tehnologia și întrebuințările ei comerciale ne incită să o aruncăm asupra realității naturale și sociale prejudiciază întrucîtva sensibilitatea poetică și acea inteligență a vieții pe care ea o conține. În Franța, de pildă, universitățile noastre au tendința să plaseze științele umane și dezbaterea ideilor în prim-planul intereselor lor, iar acest lucru se face în detrimentul poeziei, a
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
în volumul Eseuri. Cronici. Memorial, apărut în 1972 la Editura Minerva după o pritocire care a durat mai bine de un lustru, apoi în volumul de față, a cărui problematică - aleasă și distribuită pe capitole tematice omogene - pare a răspunde întrucâtva faimosului Jurnal (intim), de unde și titlul, frapant ca o replică din spațiul public la un text paralel din spațiul privat. Stricta omologie a celor două ramuri ale dipticului astfel sugerat poate desigur fi supusă discuției, nu însă și priceperea editorială
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești condamnat să privești pentru totdeauna înapoi cu mînie. Trofeul Mării Negre pentru regie o fost întrucîtva o surpriză pentru mine, nu una neplăcută, fiind decernat regizorului Jamshed Usmonov cu filmul Pentru a ajunge în Rai trebuie mai întîi să mori (To Go to Heaven First You Have to Die, 2006, producție Franța/Tadjikistan, producători: Denis Carot
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
alte locuri, unghiul de vedere analitic e mai relaxat și mai îngăduitor. Afirmînd cu obstinație că "eșecul nu-l înconjură, ba face parte constitutivă din efortul său de înaintare", exegetul dă glas unei certitudini compensatoare (parcă, să notăm în treacăt, întrucîtva atinsă de redundanță în extinsa-i formulare): "sigur e că Marin Preda și-a cîștigat demult dreptul, iar ultimele sale cărți i l-au consolidat, de a putea fi privit ca o natură, prin ea însăși demnă de interes, un
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
în Transnistria, că n-a avut încotro, dar a refuzat să-i predea lui Hitler, ca să-i gazeze la Auschwitz, pe cei mai mulți, din Vechiul Regat, ca și pe cei refugiați din Ardealul de Nord. "Dezbaterile", nu o dată foarte animate, amintesc întrucâtva de "poiana lui Iocan", fără a fi însă la fel de libere, pentru că pe zidul cârciumei era lipit un afiș amenințător: "Cine limbă lungă are/ Cinci ani va săpa la sare." O pagină ce se ține minte este acea despre teroarea legionară
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]