KorAP: Find »[drukola/base=întrucâtva & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...68 >

1,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

fost rostit! îi luă vorba din gură Evgheni Pavlovici. Prințe, ce credeți? Cazul e particular sau nu? — Și eu trebuie să spun că am întâlnit și am văzut prea puțini... liberali, zise prințul, dar mi se pare că aveți, poate, întrucâtva dreptate și că liberalul rus despre care ați vorbit este într-adevăr înclinat, într-o oarecare măsură, să urască Rusia, nu doar orânduielile ei. Desigur, numai într-o oarecare măsură... desigur, asta nu poate fi valabil pentru toți... Se încurcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le dădea atunci când era întrebat în asemenea cazuri. Pe fața lui și chiar în poziția corpului se reflecta această naivitate, această încredere, impasibilă la ironie și umor. Cu toate că Evgheni Pavlovici de mult nu vorbea cu el decât cu o ironie întrucâtva specială, acum, ascultându-l, îl privi cumva serios, ca și cum nu s-ar fi așteptat la un asemenea răspuns din partea lui. — Așa... deci așa ziceți, ciudat, rosti el. Și chiar mi-ați răspuns serios, prințe? — Păi nu m-ați întrebat serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fără ele nu se poate. De data aceasta, seara era splendidă, spectatori erau destui. Toate locurile de lângă fanfară erau ocupate. Grupul nostru se așeză pe scaune puțin într-o parte, chiar lângă ieșirea din stânga a gării. Mulțimea, muzica o înviorară întrucâtva pe Lizaveta Prokofievna și le distrară pe domnișoare; apucară să facă schimburi de priviri cu câteva cunoștințe și să se salute amabil cu câte cineva de la distanță; apucară să studieze, să observe anume ciudățenii, să discute despre acestea, să zâmbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îmbujorați; erau și câțiva ofițeri, erau și persoane mai în vârstă; erau și unii îmbrăcați comod, cu haine largi și bine cusute, cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
este smintită. Dacă, iubind o femeie mai mult decât orice pe lume sau presimțind posibilitatea unei asemenea iubiri, ai vedea-o deodată ferecată în lanțuri, îndărătul unor gratii de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare cu cea pe care o simțea acum prințul. — Ce-i cu dumneata? îl întrebă repede, în șoaptă, Aglaia, uitându-se la el și trăgându-l cu naivitate de mână. El își întoarse capul spre ea, o privi, se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu trage. De ce râzi? Vreau să tragi de câteva ori pe zi și să înveți neapărat să nimerești ținta. O să faci ce-ți spun? Prințul râdea; supărată, Aglaia bătu din picior. Seriozitatea ei în contextul unei asemenea discuții îl miră întrucâtva pe prinț. Într-o anumită măsură, simțea că ar trebui să afle ceva, să întrebe ceva - în orice caz, ceva mai serios decât felul cum se încarcă un pistol. Dar totul îi zburase din minte, nu mai era conștient decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
le-am cumpărat! O să-i aduc pe toți ai noștri! Ai de gând să dormi noaptea asta? — Ca în toate nopțile, prințe. Atunci, vise plăcute! Ha-ha! Prințul traversă strada și dispăru în parc, lăsându-l nedumerit pe Keller, care era întrucâtva intrigat. Nu-l mai văzuse pe prinț într-o stare de spirit atât de ciudată, nici nu-și imaginase vreodată că e posibil așa ceva. „Cred că are fierbințeală, pentru că-i un om care suferă cu nervii și toate astea l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îmi suportă iritarea ca și cum și-ar fi dat dinainte cuvântul că-l va cruța pe bolnav. Firește, acest lucru mă enerva: dar, mi se pare, lui îi trecuse prin minte să-l imite pe prinț în ce privește «smerenia creștină», ceea ce era întrucâtva caraghios. Acest băiat tânăr și înflăcărat imită, firește, totul; dar uneori mi s-a părut că ar fi timpul să trăiască și după mintea lui. Țin foarte mult la el. L-am chinuit și pe Surikov, cel care locuia deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
împărtășisem clar ideea mea, știam că mi-o înțelesese; iar ideea era de așa natură, încât cu siguranță putea veni ca să mai vorbim o dată pe marginea ei, chiar foarte târziu. Am crezut că pentru asta a venit. Dimineață ne despărțiserăm întrucâtva ostil și chiar țin minte că de vreo două ori m-a privit foarte ironic. Tocmai această ironie am surprins-o acum în privirea lui, ea mă jignise. La început nu mă îndoiam câtuși de puțin că acesta este Rogojin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să vorbiți cu mine după ce pleacă toți? îl întrebă el. — Chiar așa, spuse Evgheni Pavlovici, așezându-se deodată pe un scaun și invitându-l pe prinț să stea lângă el. Însă acum mi-am schimbat temporar intenția. Recunosc că sunt întrucâtva derutat, ca și dumneavoastră. Gândurile mi s-au încurcat; pe deasupra, chestiunea pe care vreau s-o discutăm e prea importantă pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, de altfel. Vedeți, prințe, măcar o dată în viață vreau să fac o faptă absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și făcuse repede cale întoarsă. (În ultimele zile, se apucase tare de băutură și-și făcea veacul într-o sală de biliard.) Chiar Kolea, cu toată tristețea lui, începuse să-i vorbească ceva nebulos prințului. Prințul îl întrebă direct și întrucâtva iritat pe Lebedev ce părere are despre starea de acum a generalului, de ce e acesta atât de alarmat. Îi povesti, în câteva cuvinte, scena din timpul zilei. — Fiecare are neliniștile lui, prințe, și... mai ales în secolul nostru ciudat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tot de acest... ciudat articol din arhivă. I-am remarcat nerozia și întrucât eu însumi am fost martor... vă mirați, prințe, vă uitați la chipul meu? N-nu, eu... Par mai tânăr decât sunt, spuse generalul lungind cuvintele, dar sunt întrucâtva mai în vârstă decât par în realitate. În opt sute doisprezece, aveam zece sau unsprezece ani. Nici eu nu-mi știu vârsta reală. În formular e mai mică; și eu am avut slăbiciunea, de-a lungul vieții, să scad cifra anilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Petersburg; de altfel, avea să plece curând din oraș; Belokonskaia era nașa de botez a Aglaiei. „Bătrâna“ Belokonskaia ascultă toate confidențele febrile și disperate ale Lizavetei Prokofievna, nelăsându-se câtuși de puțin impresionată de lacrimile mamei derutate; chiar o privi întrucâtva ironic. Era teribil de despotică; în prietenie, chiar într-una veche de tot, nu putea suporta egalitatea, pe Lizaveta Prokofievna o considera categoric tot o protegée, ca și acum treizeci de ani, și nu se putea deloc împăca cu stridența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mai bine-i să fii nefericit, dar să știi, decât să trăiești fericit și... să te prostească cineva. Mi se pare mie sau nu credeți câtuși de puțin că aveți concurență și... de partea cealaltă? — Vorbele dumitale despre concurență sunt întrucâtva cinice, Ippolit. Îmi pare rău că nu am dreptul să-ți răspund. Cât despre Gavrila Ardalionovici, fii și dumneata de acord că nu poate rămâne calm după tot ce a pierdut, dacă îi cunoști cât de cât treburile. Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu Glebov, dar... că... că mai degrabă, atunci... — Înțeleg. Vreți să spuneți că aș fi mai degrabă un Osterman 77 decât un Glebov? — Care Osterman? se miră prințul. — Osterman, diplomatul Osterman de pe vremea lui Petru, bâigui Ippolit, simțindu-se brusc întrucâtva derutat. Urmă un moment de confuzie. — O, n-n-nu! N-am vrut decât să spun, interveni prințul după o oarecare tăcere, lungind cuvintele, că, după cât mi se pare.... dumneata n-ai fi niciodată un Osterman... Ippolit se încruntă. — De altfel, susțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am fost primit, de îndată, chiar cu mare grabă, pe ușa din dos... la cea mai cumsecade mamă. — Și?... — Restul îl știți: mai că nu m-a luat la bătaie. Chiar s-ar putea spune că m-a și bătut întrucâtva. Iar scrisoarea mi-a aruncat-o în față. Ce-i drept, ar fi vrut s-o păstreze, am văzut, am remarcat asta, dar s-a răzgândit și mi-a aruncat-o: „Dacă au avut încredere în unul ca tine, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
În sfârșit, mai era prezent chiar și un literat-poet, de origine germană, dar fiind totuși poet rus și, pe deasupra, de o decență atât de desăvârșită, încât putea fi introdus fără teamă într-o societate aleasă. Era bine făcut, deși părea întrucâtva respingător, avea vreo treizeci și opt de ani, se îmbrăca ireproșabil, provenea dintr-o familie germană cât se poate de burgheză, dar și cât se poate de onorabilă; se pricepea să profite de diferite prilejuri pentru a-și asigura protecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bătrânelul râse pe față. Prințul N. își scoase monoclul și îl studia fără încetare pe prinț. Neamțul-poetastru ieși din ungherul lui și se apropie de masă, cu un zâmbet sinistru pe față. — Exagerați foarte mult! spuse tărăgănat Ivan Petrovici, parcă întrucâtva plictisit și chiar jenat de ceva. Biserica de acolo are și ea reprezentanți demni de toată stima și virtuoși... Niciodată nu m-am referit la reprezentanții bisericii, luați în parte, ci la catolicismul roman în esența lui. De Roma vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu există nici femei pierdute, nici decăzute, ci doar femeia liberă, că nu crede în vechea ierarhizare adoptată de lumea bună și nu recunoaște decât „problema feminină“. În sfârșit, voia să demonstreze că, după el, o femeie decăzută e chiar întrucâtva mai presus decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe bietul smintit, trebuiau, desigur, să se limiteze la această palidă tentativă: nici situația lor, nici poate dispoziția sufletească (lucru firesc) nu puteau corespunde unor eforturi mai serioase. Am amintit faptul că până și cei din anturajul prințului se revoltaseră întrucâtva împotriva lui. De altfel, Vera Lebedeva se limitase la niște lacrimi vărsate în singurătate și la hotărârea de a sta mai mult acasă, trecând pe la prinț mai rar decât altădată. În acest timp, Kolea se ocupa de înmormântarea tatălui său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amatori nu se mai arătară și curând tot mulțimea începu să-i vorbească ea însăși, de rău pe înfigăreți. Celor intrați li se oferiră scaune, începu discuția, se servi ceaiul și toate acestea extrem de decent, modest, lucru ce-i miră întrucâtva pe cei care se autoinvitaseră. Desigur, au existat câteva tentative de a face discuția mai picantă și de a o îndrepta spre tema „corespunzătoare“; au fost puse câteva întrebări indiscrete, s-au făcut câteva observații “îndrăznețe“. Prințul le răspunse tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la bun început, ca să știu: ai vrut s-o omori cu cuțitul înaintea nunții mele, înainte de a ajunge la altar, chiar în pridvorul bisericii? Ai vrut sau nu? Nu știu dacă am vrut sau nu... răspunse sec Rogojin, uimit parcă întrucâtva de întrebare și neînțelegând-o. — N-ai avut niciodată cuțitul la tine când veneai la Pavlovsk? Niciodată nu l-am avut. Despre cuțitul acela, Lev Nikolaevici, adăugă el după un moment de tăcere, nu-ți pot spune decât că l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

le-am reprodus și noi, sub toată rezerva, par a fi fost oarecum exagerate, dar nu cu totul inexacte. Foaia semioficială rusească din Bruxelles caută să le dezmință, dar nu poate ea însăși, cum vom vedea, decât să le micșoreze întrucîtva importanța. Doliul, zice acea foaie, foarte legitim, ce domnește la Curtea rusească și precauțiunile, nu mai puțin legitime, luate pentru a proteja persoana împăratului contra conspiratorilor, cari au arătat acum în urmă ce pot face, constituie o temă seducătoare și

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
ferate române. Aceste motive și sincera dorință de a se îndrepta lucrurile și de a se pune pe-o cale bună ne îndeamnă a arăta cari sunt după noi cauzele și relele ce bîntuiesc administrația căilor ferate și a indica întrucîtva și mijloacele de îndreptarea lor. {EminescuOpXII 222} Vom espune dar aceste cauze fără de nici o considerație, fără intenția de-a atinge pe cineva și cu singurul scop de a se dezveli răul și a face posibilă remediarea lui. Prima cauză a

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Caseriile publice sau Case de bancă, Banca Națională în fine, {EminescuOpXII 258} {EminescuOpXII 259} se pot însărcina oricând cu asemenea lucruri, precum am văzut mai zilele trecute deschizîndu-se subscripția pentru înființarea unei fabrice de hârtie, al cărei debit e garantat întrucîtva prin furnitura cancelariilor statului. Tot asemenea cale am recomanda și Societății de Construcțiuni și Lucrări Publice, dorind însă ca ea, prin lege să fie esclusă de la restaurarea monumentelor istorice precum: mănăstiri, biserici etc. cari, după natura lor, esclud întreprinderea în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]