1,385 matches
-
poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează, ci pleacă [Am observat că animalele nici nu ucid; doar își procură hrana; atât]. Prostia. Deși este infinită, nu are niciun handicap. De ce? [Poate și pentru faptul că este întruchiparea handicapului, îmi spune un concetățean cayman, coleg întru recoltarea nucilor de cocos. Ar fi irațional ca handicapul perfect să aibă handicap]. Sex modern. Antu, colegul meu într-ale culesului de nuci de cocos, m-a întrebat, cu un aer foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care aproape am uitat-o, fața tatălui meu mort acum douăzeci de ani. Îl descopăr transfigurat, cu obrazul lipit de vioară ca de patul unei puști miraculoase; nu mai are chelie, nici burtă, tînăr și frumos ca Ares, e Însuși Întruchiparea puterii. Mă uit la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine de o infinită tandrețe pentru că păreau plăsmuite de spiritul meu, toate acele Întruchipări Îndelung așteptate mi se ofereau sub revelația unei atracții fulgerătoare, momente irepetabile cînd Îmi aflam culoarea unei stări Într-o rochie ce nu putea fi decît a mea, cum numai pentru mine compusese Stravinski „Focuri de artificii“ și Richard Strauß
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această lume, Își croise drum spre ea cu oarecare dibăcie. Era tolerat, dar În același timp și admirat de ceilalți, care vedeau În el o Întruchipare vie a lumii mai largi aflate dincolo de cercul lor. Collier fusese chelner Într-un hotel, fochist pe un vapor, vagabond și chiar scriitor; doamna Bellairs Îi șopti la ureche lui Rowe că individul publicase o culegere de versuri inspirate, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dăruise „magnificului Giuliano de’ Medici“, iubitul frumoasei Simonetta de’ Bardi și fratele lui Lorenzo. — Aceeași Simonetta căreia îi făcuse portretul Botticelli, al cărei chip îl împrumutase și Primăverii sale, cântată de Poliziano și de însuși Lorenzo Magnificul, amantă, dar și „întruchiparea renascentistă a femeilor ideale, egala Laurei și Beatricei“ ? Ce raporturi au existat între Simonetta și familia Medici ? recita studenta. Tânăra floare a curții, Venus Medici, tip de nimfă cerească, „iubită mult deasupra celor lalte“ și recomandată ca logodnica lui Lorenzo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile cu propriul său mister de nepătruns. Căci imaginea acelui chip cuprindea toată mila și tot regretul răscolitor al dragostei ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar și a spațiului fără odihnă; Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a milioane de forme, hrănește-ne, vindecă-ne și contopește-ne cu uriașul tău chip de liniște și bucurie. Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timp. Cel mai mult mă bucura că îmi puteam regiza coșmarurile, că o puteam distribui pe Pamela în seriale care țineau blocată în fața televizorului jumătate din populația planetei. Următoarea etapă era substituirea lui Mircea Badea de la În gura presei cu întruchiparea perfecțiunii siliconate. Prezentatorul în cauză nu era băiat rău, doar că uneori era atât de infantil, încât stârnea cele mai materne sentimente. Asta nu putea ține mult. Oricum, În gura presei nu exista decât în viziunile mele, emisiunea ajungând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de vânt, clătinată / de lumină vei fi, Dorador!), fiindcă, asumându-și atribute biblicpygmalionice, îndrăgostitul are harul de a crea, sub pomul cunoașterii, în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
moment în care ducele de Valentino era în plină expansiune, cucerise cîteva state din nordul Italiei și era bănuit de intenția de a cuceri și Florența, cum povestește Guicciardini. Nici Cesare n-a beneficiat de lectura doctrinei machiavelice, deși era întruchiparea primă a machiavelismului. De ce n-am privi dedicația și mai ales pe aceasta ca un pretext? Cărțile au destinul lor, un destin care a decis ca Principele să fie mai mult decît o carte a acelui timp: un vademecum al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zei să nu fi făcut state puternice." Deși îi era prea cunoscută criza morală, corupția sălbatică din timpul papei Alexandru VI, cel incriminat de Guicciardini în Istorii, și cauza atitudinii anticlericale din epocă, Machiavelli nu întîrzie în detalii ocazionale și întruchipări vremelnice ale puterii papale. Pe el îl interesa locul instituției în stat și pe aceasta n-o discreditează. Dimpotrivă, îi acordă un credit enorm de instituție, sine qua non în obținerea ordinii civile, fără să afecteze independența statului, în concluzia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
destul timp. Haide. Macomber luă carabina și Wilson Îi zise: — Să te ții În spatele meu, cam la cinci pași mai la dreapta și să faci exact ce-ți spun. Apoi le vorbi În swahili celorlalți doi, care arătau ca Însăși Întruchiparea tristeții. — Să mergem. Aș putea să beau puțină apă? Întrebă Macomber. Wilson Îi spuse ceva tipului mai bătrân, care purta o ploscă la brâu și omul o luă, Îi scoase capacul și i-o dădu lui Macomber, care constată cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părul blond. O smuci, întorcând-o spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cartea neamului nostr u o mare pagină de înălțare morală. Fiu al unui plugar din ț inut ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
altă înfățișare. Fiul de plugar din ținutul Bârladului, care-și făurise sufletul închinându-se la icoana unității naționale, simțea, ca o necesitate care se desprindea di n întreaga lui făp tură, să contribuie și dânsul cu ceva la această minunată întruchipare a neamului nostru. Pentru el faptul întinderii aceleiași legi, peste toți Românii, îi apărea ași șderea unui gest al patriei mume, care-și desfăcea larg brațele ca să strângă la piept, cât mai aproape, pe toți fii ei. Voința sufletului lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu... protestează el. Arată atît de nasol că mi-e greu să-l privesc În ochi. Mă răsucesc puțin, dar după aia nevoia de a face mișto devine mai mare, așa cum mi se Întîmplă Întotdeauna, și Îi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aceste momente, nu e o noutate. Eu cred că, atunci când vezi noul venit pe lume, este clipa astrală plină de dumnezeire. Atunci nu te mai gândești la nimic altceva, ci doar ești pătruns ca de un fluid de prezența noii Întruchipări a vieții care respiră, mișcă și chiar zâmbește poate În timpul somnului profund; somn de recuperare după efortul deosebit În urma drumului de venire În această lume!. ― Te rog să nu te superi dacă am să spun că mi se pare că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este vorba, atunci... Atunci gândește-te la viitorul tău profesional - i-a răspuns profesorul, cu un crâmpei de zâmbet pe buze. Acest răspuns al profesorului Încurca parcă și mai mult lucrurile. Ca urmare a acestui fapt, chipul lui Gruia părea Întruchiparea nedumeririi și curiozității... „Se vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
număr de câteva mii de interlocutori curioși. Aha, noua asistentă a Mirandei? a hohotit ciudata voce feminină. Nu‑i așa că ești cea m‑m‑mai norocoasă fată din lum‑m‑m‑m‑me? Cum ți se pare munca ta alături de Întruchiparea răului absolut? Asta mi‑a stârnit atenția. Era ceva nou. De când lucram la Runway nu Întâlnisem vreodată pe cineva care să cuteze a o vorbi de rău pe Miranda cu atâta Îndrăzneală. Vorbea serios? Nu cumva Îmi Întindea o cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crunt pe Horia, dar nu merită atenția mea. Toți sunt la picioarele mele, iar eu mă Închin unui singur zeu: idolul visurilor mele, pe care l-am numit Arthur. Mi-a plăcut de mult numele acesta și Înțeleg prin el Întruchiparea trăsăturilor de caracter pe care le doresc din partea unui băiat. Deci visez la fericirea mea viitoare, prezentată printr-un idol inexistent, Arthur. 8 mai 1960 (duminică) Am făcut antrenament de dimineață până seara. După-masă, m-am dus Împreună cu Fredy la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se străduia să atace bârfele În toată regula, dar În același timp nu se lua niciodată prea În serios. Sau cel puțin așa stătuseră lucrurile până de curând, când scrisese o mie de cuvinte pe tema de ce sunt Națiunile Unite Întruchiparea Diavolului. (Rezumat: „De ce, În această eră supertehnologizată, e nevoie ca diplomații ăștia din New York să fie aici fizic, adjudecându-și cele mai bune locuri de parcare și cele mai bune mese din restaurante și Îngroșând rândurile nevorbitorilor de engleză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]