5,591 matches
-
subiect cu domnul Neri, care În mod sigur are un nume de filfizon. Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să-și facă efectul. Îmi tremurau mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Neri ardeau de furie. — Nu-i nimic, șopti el. Mă-ntorc Îndată. Neri s-a ridicat și s-a năpustit spre mine ca o ghiulea, strîngînd pumnii. Nici nu l-am văzut venind. Nu-mi puteam lua ochii de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de lumini imposibile, și că, poate, propriul său aspect o plictisea. Nu-s prea multe de zis, Începu ea. L-am cunoscut pe Julián acum mai bine de douăzeci de ani, la Paris. Pe atunci, eu lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ieși În stradă cu precauție, pentru a se asigura că nu era nimeni În stare să Îi recunoască. Afară, orașul era cufundat În Întuneric. Dar luna, Înălțată bine pe cer, răspândea suficientă lumină pentru a le Îndruma pașii, În pofida atmosferei Învăluite de umezeala Înecăcioasă care se ridica dinspre malurile Arnului. Locul spre care se Îndreptau nu era aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu mai multă hotărâre. - Care va să zică, brunețel frumușel? Ești nou pe aici? Nu te-am mai văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din instinct că, probabil, francezul era omul cel mai adânc implicat În urzeală, cu purtarea sa misterioasă și cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat, atunci și crimele ar fi rămas pentru totdeauna Învăluite În beznă. O apucase cu pași Înceți pe o străduță din spatele bisericii Santa Maria Maggiore, cu privirea ațintită În pământ. Deodată, Îi atrase atenția o umbră dublă din fața lui. La o anumită distanță, doi bărbați mergeau unul lângă altul. Judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să Îl alunge pe intrus, dacă s-ar fi dovedit că nu era cel pe care Îl aștepta. În fața lui apăruse o figură Învăluită cu totul Într-o mantie de in ușoară, care Îl acoperea până În partea de jos a figurii. Purta pe cap o pălărie de paie, ca de țăran, coborâtă pe frunte În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe mine, zise Dante În timp ce se Înfășa cum putea mai bine. La ceasul acesta din noapte, nesocotind interdicția de după ora stingerii... și prudența. - Poate că vei fi observat, priorule, cum formele Însele se schimbă după cum sunt În bătaia luminii sau Învăluite de umbră. - Asta o știe toată lumea. - Ei bine, eu voiam să văd ce Înfățișare capătă Baptisteriul vostru când bezna se pogoară peste el. Dante Îl fixă surprins, apoi privirea Îi alergă spre impunătoarea masă Întunecată din spatele lor. Marele octogon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se adreseze străjerilor și să le povestească totul, Însă ei tăcură, continuând să Împingă carul. În depărtare, strada se deschidea către Santa Reparata. Pe fundal, marele tambur de marmură al Baptisteriului se contura pe cerul negru, ca o coroană imperială Învăluită Într-o mantie Înstelată. Dante grăbi pasul, nerăbdător. Intrară În piața pustie, printre grămezi de materiale de construcție. Ceva mai În față, o muchie din zidul viitorului Dom răsărise deja din pământ. Se Îndreptă hotărât spre partea laterală a Baptisteriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai determinat să Închine pentru succesul Întreprinderii În cupa minunată care Îi aparținuse tatălui său. Și care l-a ucis În același fel În care Îl ucisese pe Frederic. - Tratatul meu... opera mea de-o viață, murmură Bonatti cu glasul Învăluit de tristețe. Pierdut. Dar mai apoi ridică din umeri, revenind la tonul său zeflemitor. - Și de ce am făcut-o? Eu Îmi adoram Împăratul. Știi să-mi spui, Alighieri? - Da. Acum știu. Acum știu totul, exclamă poetul triumfător. Pentru că Frederic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca o rochie de bal. Nu avea nici 22 de ani, venea din nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rachiu cu Bourrache, care o trezi dimineața, fiindcă Barbe adormise cu capul pe masă. Bourrache plecă, după ce curățase și aranjase totul, ducându-și în brațe fiica ce dormea ca o preafericită, învelită într-o pătură. Asta-i tot. Noaptea ne învăluia acum din toate părțile. Bătrâna servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă gândeam încă la ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și legumele pentru supă curățate, tăiate și aruncate într-o oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cea mai ridicată temperatură medie din ultima sută de ani, a comunicat NASA... În livada actriței Loredana Buzescu, nu mai e așa de cald, se apropie noaptea lui 15 octombrie. Soarele și-a închis cele șapte încăperi, o lumină ciudată învăluie totul, cerul, pământul și lacul din apropiere. Sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe, așezate la masa rotundă, împletită din nuiele, cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
desfăta În compania lui, fiindcă era Încă tânăr și nimic nu-l șoca. În țara și la timpul potrivit, ar fi putut fi un Richelieu, dar În prezent era un cleric foarte moral, foarte religios (deși nu excesiv de cucernic), care Învăluia Într-un mare mister sforile vechi pe care Încă le mai trăgea și aprecia preaplinul vieții chiar dacă nu se bucura de el În totalitate. El și cu Amory s-au simpatizat de la prima vedere. Prelatul jovial, carismatic, capabil să vrăjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pus căpșorul galben pe umărul lui. — Eu torn În pahare, a zis Sloane; tu, Phoebe, adaugă sifonul. Au umplut tava cu pahare. — Gata, să-i dăm drumul! Amory șovăia, cu paharul În mână. Timp de un minut, tentația l-a Învăluit ca un vânticel cald și, când a luat paharul din mâna lui Phoebe, imaginația i s-a Înflăcărat. Dar asta a fost tot, pentru că În clipa când a luat decizia, ridicând ochii, l-a văzut la numai trei metri depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când s-a dus la frizerie, cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de geamul umed. Vagonul - unul de fumători - era supraîncălzit și trăsnea de duhorile populației străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie i s-au părut lungi cât două zile și aproape că a plâns de ușurare când turnurile din Princeton au Început să-i defileze prin față, iar pătratele de lumină galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele, a șoptit Tom. Ah, Messalina! Umbrele lungi construiesc minarete pe stadion... Pentru câteva clipe vocile studenților din primul an i-au Învăluit și apoi s-au uitat unul la altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Totuși, când văd o familie fericită, Îmi vine rău de la stomac. - Familiile fericite Încearcă să-i facă pe oameni să se simtă rău, a observat cinic Tom. TOM CENZORUL Erau și zile când Amory asculta. Mai ales acelea când Tom, Învăluit În fum, recurgea la asasinarea literaturii americane. Nu găsea suficiente cuvinte potrivite. - Cincizeci de mii de dolari pe an! exclama el. Dumnezeule! Și uită-te la ei, uită-te la ei - la Edna Ferber, Gouverneur Morris, Fannie Hurst, Mary Roberts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă la culoare pe un tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer într‑o atmosferă sumbră. Gândul morții revine obsesiv, iar atunci Rainer își compune o grimasă adecvată. În franceză, moartea e o femeie și apare în textele lui Cocteau, în germană e un bărbat și apare în textele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru a putea plăti datoria soțului, eleva de liceu răpită de un grup de golani, femeia evreică aleasă de un ofițer nazist, În general erau preferate astfel de scenarii. Important era Însă ca modul de desfășurare a scenariului să rămână Învăluit În mister, pentru a putea fi oricând modificat pe parcurs. Căci cel mai mult Îl satisface pe un sadic momentul În care Își poate umili partenera supunând-o acelui lucru de care se rușinează ea cel mai tare. Din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]