1,199 matches
-
tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
însă ceea ce este interesant, așa cum rezumă Dumitru Micu, constă tocmai în faptul că "poeta nu comunică decât rareori idei ca atare, reflecții; comunică emoții intelectuale. Și o face în termeni inediți, insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale din antichitatea oriental" (Dumitru Micu, art. cit., p. 54
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
panteismului arghezian. Tentativa ridicării la cer e intuită de Ioan Alexandru ca și de T. Arghezi ("Cărticica de seară"), în principiul formativ al individuațiilor din toate regnurile; el se declară mai explicit în cel vegetal. Verticalitatea florilor și a plantelor învederează năzuința spre cele de sus. Sub impulsul aceste năzuințe, buruiana și firul de grâu absorb deopotrivă cerul, realizând nunta între cele două specii: garoafele sunt "crescute cât stejarii"("Zori de zi") "Buruiana și firul de grâu să-și coacă/ Cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu spiritul. De aceea " instrumentul de slăvire" nu-i doar graiul omenesc, ci, "și murmurul Creatorului". Ne amintim că un alt poet, Ilarie Voronca, închinase imnuri celor mai umile produse ale naturii, cum ar fi cartoful. Acest poem al său învederează în plante și animale resurse metaforice nemaiîntâlnite, lărgirea granițelor poeticului, și, mai profund, dependența până la teroare a omului modern de cele ce-l înconjoară. Dacă însă imnul lui Voronca omagiază "forța de Hristos" a cartofului dintr-o perspectivă laică și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
XVI-lea și al XVII-lea), această variantă a letopisețului Moldovei transpune, cert, un manuscris preexistent în medio-bulgară și ajuns, cum se consideră, în Rusia, în cursul uneia dintre cele două perioade de domnie ale lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
permeabilitate din partea fiecăruia. În materie de cultură, principiul "care pe care" nu e admisibil, nici realist. La un examen mai atent, acolo unde se credea că ar fi vorba de aculturație, un proces cultural mai adânc, în care profitul se învederează de ambele părți. Urmând de aproape politicul, s-a vorbit stăruitor și de o independență în cultură. Există chiar o teorie a emancipării culturale (P.H. Chombart de Lauwe ș.a.), revendicată predilect pe seama lumii a treia și mai recent în țările
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
un domiciliu în care să se stabilească permanent"308; el reprezintă un moment al rațiunii, după cel dogmatic și întru pregătirea celui critic), poate și datorită neacceptării unei închideri sociologice, psihologice, politologice a de-mersului său despre om. Personalismul energetic învederează ideea posibilității de a potența în om ceea-ce-este în acord cu mediul natural și social pentru o mai bună așezare a lui în lume, în fond, pentru împlinirea programului său existențial. C. Rădulescu-Motru "descrie" omul supus, prin unitatea sa de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui P. se află valorificarea literaturii clasice naționale și studierea relațiilor literare româno- ruso-ucrainene. Monografia Eminescu. Viața și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
scriitorul „de aleasă sensibilitate, pe care o temperează singură excesiva sa grijă de expresie” (Perpessicius), „scriitorul delectabil, fin observator al peisajului din afară, ca și al universului interior” (Al. Piru). Altă dimensiune a scrisului lui R. este aceea de portretist, învederată în Cartea albă (1968), unde închină tablete bunicii sale materne, Elena C. Cornescu, apoi lui Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, G. Călinescu, Oscar Lemnaru, pictorului Theodor Pallady, lingviștilor B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
tu însuți răbdător; când vii la Cel de-oameni-iubitor, fii iubitor de oameni și, de asemenea, fii așijderea Lui, când vii la Cel Bun la inimă, Cel Binevoitor, Cel Atotmărinimos, Cel ce miluiește pe tot omul. Și cu alte calități care învederează dumnezeirea caută să fii, de bună voie, asemenea, și numai așa să capeți îndrăzneală la rugăciuni. După cum îi este cu neputință celui viclean să se prefacă în bun. De aceea, acela care, din pricina vreunor datorii pe care le are
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
păcatului, șarpele cel viclean, de care ne rugăm să fim izbăviți, sub ocrotirea lui Iisus Hristos, Cel Care a biruit lumea. Rugăciunea, așadar, să ne fie îndreptată spre această taină a îndumnezeirii, ca spre cea din urmă țintă, pentru a învedera ce am fost și ce ne-a făcut pe noi întruparea Celui Unul- Născut, de unde ne-a luat și unde ne-a dus dreapta Iubitorului de oameni, ridicându-ne din locurile cele mai de jos ale căderii prin păcat; și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul, modernismul scriiturii, întotdeauna alertă, bogată, elegantă, preocuparea pentru autenticitatea discursului literar. Recursul la experiența autobiografică și la inserția cotidianului este evident, cu toate că nu e vorba de romane autobiografice, nici de jurnale deghizate în roman. Prozatorul știe să construiască, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
47-48; id., Stilistica funcțională a limbii române, Editura Academiei, București, 1978, p. 80-82. 51 În această perspectivă, puterea (facultatea) de judecată realizează judecățile, iar rațiunea raționamentele. 52 G. W. Fr. Hegel, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966, p. 21: "se învederează că conținutul are în el însuși formă, că numai prin ea posedă viață și valoare, că forma însăși este aceea care se transformă în aparența unui conținut, precum, și prin aceasta, în aparența a ceva ce este exterior acestei aparențe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
Alexandria, povestea..., "Timpul", 30 iulie 1882). Și este primul în a lăuda orice întreprindere care urmărește afirmarea și consolidarea unei industrii naționale, precum în "Timpul", din 18 august 1882: "De cîțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendință învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București a știut să adune în sînul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății care, deplorînd părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ulcioare Din vinul cel mai bun păstrat de tine..." Calipso lucrează la stative în țărănia fabuloasă a basmelor eminesciene. Ușurința cu care tălmăcitorul descrie, ca și când n-ar avea în față un text care să-l țină pe loc, e învederată în plastica înfățișare a lui Ulise, jegos de apa mării: Iar Ulise Se coborî la râu ca să se spele De sărătura care-i cotropise Tot spatele și umerile-i late, Și capu-și curăți de jegul mării. Atmosfera sătească e realizată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sugera prin cuvânt impresia și de o suficientă cultură pentru a încadra faptul în serii istorice și de a-i da vizibilitate, Ibrăileanu se silește să argumenteze emoția estetică, să ergoteze. Pentru cine are gustul infinitului mic, talentul criticului este învederat. El emite valuri-valuri de considerații, de asociații și de distincții, lăsând în drum o mulțime de paranteze și întorcîndu-se spre a pune numeroase note, aplicând la critică, cu anticipare, metoda de evocare a lui Proust. Abia după ce opera a fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alunecând ca într-un vis bizar Spre-un port imaginar. G. BĂRGĂUANU G. Bărgăuanu cântă migrația vehiculelor cu roadele pămîntului(care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fîn), și deși materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor: Alunecând pe roase tălpi de lemn, Înaintează săniile către-un semn Pe care marginile codrului îl fac Cu cîte-o mână albă de copac. În inima pădurilor adânci Subt albe policandre înghețate, Ca niște urme de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personalitățile literare în contextul ideologic și politic al epocii. Asumându-și o asemenea sarcină, eruditul o și îndeplinește. Caracterizările și aserțiunile sale se întemeiază pe o documentație vastă, pe o colosală cantitate de informație. Formulările, nu rareori pline de relief, învederează un puternic talent literar, un mare dar al expresiei. Virtuți literare caracterizează de altfel întreaga operă a lui I., ceea ce este explicabil de vreme ce în concepția savantului „pentru a fi istoric, trebuie o natură de artist”. Mare istoric e acela care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
adeseori, ideile nu sunt limpede expuse; unii critici și recenzenți folosesc un limbaj căutat, câte odată bombastic, dăunând fondului just. Astfel, articolul Eminescu și Creangă este În mare parte confuz, mai ales din pricina limbajului folosit de autor (Ă). Recenziile, deși Învederează unele progrese, nu s-au ridicat, Îndeobște, la nivelul studiului concentrat, menținându-se Încă În tipare «calme». Ele se mărginesc la prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
variații de ritm, ci ele au ieșit inconștient, pentru că așa cereau stările sufletești corespunzătoare. Și dacă în aceeași poezie forma variază paralel cu fondul, adică, dacă în aceeași poezie nuanțele de stări sufletești se manifestă fiecare așa cum este, apoi e învederat că un temperament, un poet al cărui suflet e o combinație de stări sufletești deosebite de ale altor poeți va trebui numai-decît să-și aibă forma sa deosebită, corespunzătoare cu felul stărilor sale sufletești. Vorbesc, bineînțeles, de un poet sincer
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]